Să fie lumină!

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Să fie lumină! jpeg

– O poveste despre voluntariat şi despre cum putem schimba lucruri. Sau vieţi –

Ţara e împînzită de localităţi mici, izolate, în care de-abia ajung drumurile, darămite lumina sau Internetul. Sînt localităţi în care mai trăiesc cîteva familii, în case risipite pe cîte o coamă de deal sau un vîrf de munte. Poate că mulţi dintre noi am descoperit întîmplător, în drumeţii, astfel de locuri şi oamenii care trăiesc acolo. Cu siguranţă, ne-au plăcut. Natura e minunată, casele tradiţionale, oamenii pitoreşti. Am făcut poze, am plecat mai departe. 

La început, Iulian Angheluţă a descoperit şi el întîmplător localităţi fără lumină . Apoi, a început să le caute. 

Mai întîi a fost Ursici. Satul se află în Hunedoara. Dacă urci la pas din Luncani, faci mai bine de două ore. Cei patru copii din sat fac drumul în fiecare săptămînă, cînd se duc la şcoală, la Boşorod (comuna de care aparţin Ursici şi Luncani). Numai că o iau pe scurtături şi ajung mai repede. La Ursici locuiau în 2010, cînd Iulian a ajuns acolo, 14 familii. Fără lumină, fără biserică, dispensar, magazin sau şcoală. Cîndva era şi şcoală, dar a fost închisă pentru că nu mai erau nici copii, nici învăţător. Iar seara, în fiecare casă se aprindeau lămpile cu gaz. Însă, dacă ieşeai în pragul casei, după lăsarea întunericului, cît vedeai cu ochii, nu zăreai nici o lumină. Cea mai apropiată casă e la mai bine de o jumătate de oră, timp în care urci, cobori, o iei la stînga printr-un lăstăriş sau treci pe lîngă o rîpă care se cască la marginea drumului pe care nu te întîlneşti cu nimeni. 

Iulian a ajuns în Ursici cu nişte prieteni de la un grup de off-road. După o vreme s-au întors cu ceva ajutoare. Numai că Iulian nu s-a oprit aici. A vrut să aducă lumina în satul răsfirat pe muntele Şureanu. Aşa că a înfiinţat un ONG: Free Mioriţa. Lucra într-o firmă de publicitate şi a ştiut cum să-şi promoveze ideea. A făcut tricouri şi alte materiale promoţionale, a participat la diferite tîrguri, iar în scurt timp a găsit un sponsor dispus să dea toţi banii pentru cele 14 panouri solare care au fost montate la Ursici. În septembrie 2013, împreună cu mai mulţi voluntari, s-a dus şi a montat panourile. Satul a devenit astfel prima localitate din România luminată cu panouri solare.

După „

“ a urmat „Lumină pentru Ineleţ“. Ineleţ este un sat din Mehedinţi, în Munţii Cernei. Ajungi acolo urcînd o scară din lemn, lungă de 30 de metri, sprijinită pe o stîncă. Localnicii o numesc „Scara lui Dumnezeu“. Iulian a văzut la televizor un reportaj despre acest sat izolat şi a mers la Ineleţ. Acolo trăiesc cam 100 de oameni, în 47 de case risipite – la fel ca la Ursici – pe creste sau pe văi. Satul are şi o biserică, şi o şcoală la care învaţă 3 copii. De data aceasta, Iulian a ales să ducă lumina la şcoală. O şcoală cu trei încăperi: sala mare de clasă – ca un depozit, o cămăruţă de 3 pe 4 în care învaţă cei trei copii şi odaia învăţătorului. 

Aşa că, a urmat din nou o campanie de promovare, din nou găsirea unui sponsor. Iar în aprilie anul trecut, însoţit tot de un grup de voluntari, Iulian a dus la şcoala din Ineleţ panouri solare şi calculatoare. Tot echipamentul a fost cărat pe Scara lui Dumnezeu. Adică: patru panouri solare, două acumulatoare, becuri LED cu consum redus, cabluri şi întrerupătoare, chiar şi cele patru calculatoare (trei pentru copii şi unul pentru învăţător) precum şi două imprimante, alb-negru şi color. Iulian spune că a instalat pe calculatoare şi softuri educaţionale pentru ca cei trei copii din clasa I să înveţe mai uşor aritmetica şi chiar limba engleză. „Pentru acasă, le-am dat enciclopedii şi cărţi care sperăm să le aprindă imaginaţia şi dorinţa de a cunoaşte lumea.“ 

Iulian povesteşte, de fiecare dată cînd are ocazia, despre bucuria celor cîţiva copii de a descoperi pe monitor lucruri despre care nici nu ştiau că există. De exemplu, Marea Neagră. O văzuseră într-o singură fotografie, veche, alb-negru. 

Lui Iulian îi place să afle şi poveştile oamenilor care trăiesc prin satele fără lumină. Spune că oamenii rareori se plîng şi că au găsit întotdeauna soluţii. Fără lumină, fără poduri sau drumuri. La Ursici, de exemplu – unde am ajuns şi eu, înainte de sosirea panourilor solare – cel puţin două din cele 14 case aveau un generator, dar îl foloseau foarte rar, pentru că era destul de scump. În prima casă din sat, a familiei Adam, exista şi un televizor. Dar pentru că se uitau la el doar din cînd în cînd, nici nu-i cunoşteau pe cei care „apăreau pe sticlă“. Casa celeilalte familii cu generator, familia Bărbuţ, era singura din sat care avea la vremea aceea gresie şi faianţă. Şi singura din sat care avea WC-ul în casă, „ca la oraş“. Au cărat gresia şi faianţa cu calul, de jos, din Boşorod. Cum spuneam, au găsit întotdeauna soluţii. 

Aşadar, după „Lumină pentru Ursici“ şi „Lumină pentru Ineleţ“ a urmat … „Lumină pentru România“. Vara anului trecut a fost pentru Iulian Angheluţă o continuă călătorie. El îi spune proiect eco-socio-cultural. Eco, pentru că întreaga călătorie a fost cu bicicleta, socio – pentru că a aflat problemele oamenilor pe unde a trecut şi cultural – pentru că a fost şi o ocazie să descopere obiceiurile din diferite zone ale ţării. Principalul scop al călătoriei a fost, însă, acela de a găsi localităţile neelectrificate din România. O călătorie care a durat 6 luni. Mai exact, 169 de zile timp în care a străbătut pe bicicletă peste 8000 de kilometri. Călătoria a început pe 27 aprilie, în Bucureşti, la kilometrul 0. Din Bucureşti, a luat-o spre est... Olteniţa, Călăraşi, Vama Veche... Lista e lungă, dar cuprinde şi Balcic, Chişinău, Cernăuţi. 

De cîte ori a putut, Iulian a postat pe pagina de Facebook „Free Mioriţa“ fotografii şi impresii din călătoria lui de 169 de zile. Mulţi l-au urmărit pe Internet, aşa cum am făcut-o şi eu. Uneori, posta fotografii cu oameni pe care i-a întîlnit şi cu o scurtă poveste. Tanti Maria, de exemplu, este o femeie de 60 de ani, din satul Budeşti, judeţul Bistriţa Năsăud. A găsit-o în bucătărie, pregătind bulionul. Cît priveşte lipsa luminii, om gospodar, Tanti Maria nu a mai aşteptat autorităţile, s-a împrumutat, şi şi-a montat un panou fotovoltaic. „Apăi“ – spunea ea – „ne trebuie lumină pe lumea asta, că pe ailaltă ne-om odihni“. În Botoşani, a întîlnit un bărbat căruia medicii i-au amputat picioarele, în urma unui accident de circulaţie. Bărbatul a fost electrician la viaţa lui şi, culmea, a dus lumina în multe case. El trăieşte acum şi fără picioare, şi fără lumină. Alteori, vedetă în pozele postate pe Facebook era bicicleta lui Iulian, adică Mioriţa, care apare, precum piticul din

, in diferite locuri : „Mioriţa la Coloana Infinitului“, „Mioriţa la Cazane“, sau la Mînăstirea Curtea de Argeş. E clar că toată călătoria a fost o aventură, dar nu o joacă. Iulian a ţinut un fel de jurnal, în care şi-a notat unde a ajuns, cu cine s-a întîlnit, cine l-a ajutat, cine l-a găzduit şi aşa mai departe. I s-a întîmplat să descopere localităţi care nu apăreau pe nici o hartă sau despre care nimeni nu ştia nimic. A dormit în hambare, în cort sau într-un pat cald, atunci cînd oamenii pe la care ajungea i-l ofereau. Uneori, l-au însoţit pe bucăţi de drum alţi biciclişti, localnici sau copii. A fost, spune el, şi o modalitate de a descoperi România altfel. „Nu a fost uşor, pentru că am văzut multă sărăcie şi multă tristeţe. Am văzut oameni bătrîni, singuri şi foarte săraci. Mi-e teamă că pe unii dintre ei e posibil să nu-i mai prind în viaţă, cînd o să ne întoarcem la ei cu panouri solare“.

Pe unde a trecut l-au aşteptat diverşi ziarişti. Se aflase deja de aventura lui! Toată vara s-a scris despre el. I s-a spus „omul care aduce lumina“, „omul cu pedala“, „cavalerul luminii“… şi aşa mai departe. Este, de fapt, un tînăr ONG-ist, licenţiat în ştiinţe juridice şi în comunicare şi relaţii publice. 

Odată întors acasă, Iulian va pune cap la cap tot ce a descoperit în călătoria lui. Va face o hartă cu localităţile unde trăiesc oameni fără lumină. „O hartă a luminii în România.“ Trebuie să găsească din nou sponsori şi să se întoarcă în satele neelectrificate, poate cu panouri solare, aşa cum a făcut la Ursici sau şi cu calculatoare pentru şcoli, aşa cum a făcut la Ineleţ. Însă, spune el, prioritari sînt copiii care trăiesc şi învaţă fără lumină. Şi pentru că în călătoria lui de astă-vară a găsit şi trei şcoli fără lumină, s-a hotărît să se întoarcă mai întîi acolo, printr-un alt proiect: „Lumină pentru ultimele 3 şcoli neelectrificate din România“. A ajuns la începutul lui februarie în două dintre ele. Este vorba de şcolile din Cruhla, judeţul Suceava şi Poienile de sub Munte, judeţul Maramureş, care au primit deja instalaţii fotovoltaice, calculatoare şi imprimante. La cea de-a treia, din Dobraia, judeţul Caraş-Severin, va ajunge spre sfîrşitul lunii. Toate aceste şcoli sînt în zone de munte, cu acces dificil, iar copiii merg zilnic kilometri întregi prin pădure pentru a ajunge la şcoală. În total, în cele 3 şcoli, sînt 27 de copii. 

Sînt convinsă că povestea va continua.  

Liliana Nicolae este jurnalistă la Radio EuropaFM. 

Foto: A. Becheru

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.