Năravuri bune şi năravuri rele

Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

La 1813 se tipărea la Buda

Dimitrie Ţichindeal se numără printre autorii cei mai apreciaţi în epocă. Pentru Ioan Heliade Rădulescu şi, mai tîrziu, pentru Mihai Eminescu, acest preot şi dascăl din Banat este un erou. Lucrările sale sînt citite, tipărite şi retipărite, la ele adăpîndu-se o întreagă generaţie, ieşită din această clasă de mijloc. Culegerile sale de „adunări moraliceşti“ nu sînt originale, ci doar traduse şi adaptate după iluministul sîrb Dositei Obradovici, preumblător prin Europa, cunoscător de multe limbi şi cititor de multe cărţi. 

Sfaturile lui Dimitrie Ţichindeal se adresează individului prins în sociabilitatea celorlalţi. Învăţăcelul urmează conduita bunelor năravuri, care poate fi lăsată deoparte doar dacă comportamentul gazdei şi comportamentul celor mari, ca rang şi poziţie în societate, sînt diferite. Invitat la masă, tînărul învăţăcel se supune unui ritual, intrînd în atmosfera năravurilor casei. Masa se deschide cu rugăciunea „Tatăl Nostru“, asta după ce mesenii şi-au spălat, în prealabil, mîinile. Jean-Baptiste de La Salle

, 1702), din care bănuim că s-au inspirat multe dintre bunele moravuri ale epocii, aşază în faţa meseanului un instrumentar minimal necesar servirii mesei „civilizat“: prosop, farfurie, furculiţă, lingură. Acestea n-ar trebui să fie împărţite, ci folosite de tînăr pe tot parcursul mesei. Ţichindeal nu pune în faţă nimic, ci doar masa plină de bucate şi, în funcţie de servirea lor, îşi organizează sfaturile, calificîndu-le de bune sau de rele.  

Bunele năravuri oferă distincţie şi respectul celorlalţi, înfăţişînd privirii spectacolul trupului bine învelit şi împodobit. La masă, în adunare, la plimbare, în comunitatea umană, trupul participă la

lumii prin frumuseţea gesturilor. Toate bunele moravuri încep şi se sfîrşesc cu potolirea stomacului. Această trebuinţă a burţii domină orice altă preocupare şi se lasă folosită spre fabricarea comportamentelor civilizate. Prezenţa celorlalţi este cea care impune constrîngerile necesare unei bune conduite. 

Pîinea este primul aliment care se aşază pe masă şi care aranjează bunele năravuri: „Pîinea ta nu o frînge, nici sfărîma cu mîinile, ce de nu va fi tăiată bucăţi cu cinste cu cuţitul o taie.“ O singură excepţie: nu se taie pîinea caldă sau moale. În Europa aceleiaşi epoci, pîinea parcurge drumul invers, întorcîndu-se la gestul ruperii, considerat ca fiind mult mai „civilizat“. Carnea ar trebui tăiată bucăţi cît mai mici, ca să poată fi mestecată fără a oferi un spectacol dizgraţios: „Bucăturile carele mănînci le fă mici de măsură, ca să le poţi înghiţi, iară să nu te îneci cu dînsa că prost lucru iaste a umbla gura preste măsură, cît să nu poţi înghiţi sau rumega.“ De carne se leagă alte atitudini proaste, sancţionate: „nici să iai din mîncare şi să duci la nas ca să miroseşti, apoi să mănînci“, sau „ruşine iaste şi aceasta, cînd mînînci să arunci oasele din carne sau din alte poame supt masă“, sau „urît lucru iaste şi acesta, la vrémea cinei a ţinea cuţitul tot în mînă şi a înpunge cu el în toată mîncarea şi a duce la gură mîncarea cu el“, sau „mare necinste iaste şi aceasta: a suge măduva din oase, sau, într-alt chip, a le linge sau a le roade ca cîinii, şi a le zdrobi ca să mănînci măduva.“  

În jurul paharului se organizează alte bune năravuri, prin sancţionarea celor curente, judecate ca „mojoceşti“. Un obicei al vremii prevedea ca băutura neconsumată din pahar să fie turnată în capul celui ce se sfieşte să bea pînă la fund, sau în sînul nevestii. Iată că Dimitrie Ţichindeal consemnează şi sancţionează acest obicei: „Nimănui nu face silă la beuturi; părăseşte-te de obiceiul cel prost şi mojicesc carii unii cătră priiatenii şi către iubirea de soţie fac ca vinul carele nu-l pot bea din păhar, îl varsă pre hainele celora care nu-l pot bea. Aceasta mare prostie şi mojicie iaste.“  

Or, nu pare a fi o aşa mare mojicie, de vreme ce Franz Josef Sulzer o găseşte pe la marile curţi boiereşti la 1770. Participînd la un bal al curţii, Sulzer se arată scandalizat de comportamentul boierilor, descriindu-i la masă cu năravurile lor, cînd îşi toarnă unii altora vinul în cap. În scena descrisă, marele ban Dudescu varsă paharul cu vin în capul marelui vornic Pană Filipescu, gest ce se vrea o „urare neobişnuită“ în cinstea domnului, în prezenţa căruia se desfăşura scena. „Vinul a curs peste barbă şi peste blană, pînă la pămînt“ – notează, urmărind probabil cu ochii minţii lichidul roşu ce se prelinge pe obrazul boierului, invadează barba, lungă şi deasă, samurul sau cacomul giubelei. Venit dintr-o lume a bunelor năravuri, Sulzer observă mult mai uşor proastele năravuri, prezente încă pe meleagurile românilor. 

Acum, zic eu, ar fi suficient o privire în jur, către noi şi către ceilalţi, pentru a observa cît de nepolitefsiţi sîntem încă.  

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860),

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.