De cartier

Publicat în Dilema Veche nr. 572 din 29 ianuarie - 4 februarie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Magazinul mic şi mixt, de la colţ de stradă, deschis pînă noaptea tîrziu, uneori chiar „deschis veşnic“ (cum spun cîteodată moldovenii), de unde îţi poţi cumpăra oricînd o bere, o sticlă de ulei, o ciocolată, dar şi unde poţi socializa cu vecinii, există în topografia urbană a multor popoare. Şi în cultura lor „de cartier“. În Franţa şi în Belgia, le-am cunoscut pe cele cu patroni arabi – unii zîmbitori şi gentili, alţii încruntaţi şi plictisiţi, depinde de firea omului. Încă de la intrare te izbea mirosul unor condimente exotice şi necunoscute, dar şi al fructelor uşor fanate. Tot prin ţările occidentale, le-am descoperit pe cele ale asiatiacilor, prietenoase, înţesate cu tot felul de produse inadmisibil de ieftine, la limita termenului de expirare. În Portugalia, aşa-zisele buticuri erau, în acelaşi timp, şi minicîrciumi cu două-trei mese afară, la care şedeau bătrîneii care locuiau în casele alăturate, beau o cafea sau un pahar cu vin. Cele din Bulgaria sînt asemănătoare cu ale noastre, înghesuite şi utile, bine garnisite la capitolul băuturi alcoolice, unele au un vag miros de dezinfectant, tip magazin second-hand. 

Aşadar, nu noi am inventat „buticurile“. Şi nici buticăreala. Totuşi, stilul românesc are încă ceva aparte, care ţine de tranziţia din anii ’90, de capitalismul de trotuar şi de cumetrie. Încă mai există ţigări la bucată, încă vînzătoarele pufnesc nemulţumite – „N-am să vă dau rest!“, aşa că trebuie să schimbi bani în altă parte, sau primeşti lame de gumă şi bomboane pe post de monede, încă mai există caiete cu datornici şi bere cu sticlă „la schimb“ sau cu „garanţie pe sticlă“ (pentru care primeşti o bucăţică de carton pe care scrie o sumă). Iar cele nonstop încă mai adună în jurul lor, la ore mici în noapte, toţi homeleşii pe o rază de un kilometru, în speranţa că vor primi cîte ceva, sau pur şi simplu din dorinţa de a se aciua în apropierea unui loc „viu“, cu lumină şi căldură.  

În ultima vreme, buticurile sînt sufocate de lanţurile de magazine Mega Image Shop & Go unde, e adevărat, comerţul se face mai civilizat. Însă multe dintre ele reuşesc, cum-necum, să supravieţuiască. Îmi amintesc vremurile cînd Calea Moşilor nu era altceva decît o înşiruire de tarabe şi de coşmelii din tablă. Aproape fiecare scară de bloc era pe jumătate ocupată (cu acordul proprietarilor, desigur) de navete de bere şi baxuri de Coca-Cola. Pe atunci, frecventam buticul domnului P., care a rezistat din 1992 pînă prin 2010. După aceea, chioşcul s-a transformat, pentru puţin timp, în Servicii Funerare; acum e un mic aprozar stradal. La domnul P. găseam vinul dulce de Recaş, care abia apăruse pe piaţă. Şi-l găseam uneori şi pe domnul P. la geam, inspectînd strada, povestind despre micile lui afaceri, aproape toate eşuate, despre mafia negustorilor mărunţi şi despre şpăgile care se dau la primărie. Însă mai mult mă împrietenisem cu doamna Coca, cea care era „de noapte“. Uneori, stăteam cu ea preţ de două-trei ţigări, ca să-i mai ţin de urît, după ce ultimele tramvaie 21 trecuseră de mult spre depou. Există un timp mort al buticurilor, cel între 12 noaptea şi 5 dimineaţa, în care vînzătoarea ori cască gura la strada pustie, ori rezolvă integrame, ori se uită la micul televizor din dotare.  

Apoi, m-am mutat pe un alt segment de Calea Moşilor şi am început o viaţă nouă, cu buticuri noi. Ciudat cum îţi poţi delimita spaţiul şi drumurile în funcţie de aceste mici stabilimente! Am uitat ceva? Ah, da, ţigări şi apă, trebuie să trec şi pe la butic. Toţi pensionarii din noul meu bloc au suferit cînd s-a desfiinţat minimarket-ul de la colţ, de lîngă Croitorie, unde „aveau de toate“. Da, dar aveau şi două vînzătoare ciufute, care îl alungau periodic pe bietul Tomiţă, cel care trăia în ghenă (s-a şi prăpădit între timp), de parcă le-ar fi trecut pragul un lepros. Şi mereu dădeau rest în gume şi caramele. M-am bucurat în sinea mea cînd noul Mega care a apărut peste noapte lîngă minimarket a triumfat. Şi m-am mutat din nou. 

Pe strada unde locuiesc acum am dat peste buticul ideal. Un fel de rege al minimarket-urilor bucureştene. De ceva vreme, am renunţat să-mi mai fac cafea la ibric, doar pentru a-mi găsi drum în fiecare dimineaţă pînă la colţul străzii. Primesc paharul de carton „la pachet“ cu zîmbetul doamnei D. Urmează micile amabilităţi şi politeţuri care, treptat, devin plăcute obişnuinţe: „Cum vă simţiţi, domnişoară?“, „Ce mai face mama?“ Nu e un automatism lipsit de sinceritate, este un interes real. Şi aşa se poartă doamna D. cu toţi clienţii săi, pe toţi îi ştie pe nume, le cunoaşte preferinţele, chiar dacă e vorba doar de „o pîinică la 1 leu“.  Dacă nimereşti şi peste soţul doamnei D., ai parte de şi mai multe ghiduşii care îţi înseninează ziua. Nicăieri, în vreun alt magazin de cartier, n-am întîlnit oameni mai normali ca aici. Care să nu pară înveninaţi de tot soiul de frustrări sau împovăraţi de griji – atitudinea tipică a comerciantului român, care „se răzbună“ pe client. Poate secretul lor este faptul că au o afacere de familie. Însă şi băiatul care vinde după-amiaza este de-o seninătate deplină. De multe ori, îl găseşti cîntînd. Într-un final, pînă şi homelesul buticului (căci trebuia să aibă unul) mi-a devenit simpatic. Ca să nu le mai pomenesc pe cele două pisici care ţi se freacă de picioare şi torc. În concluzie, dacă s-ar face negoţ peste tot în România ca în minimarket-ul fără nume al doamnei D., am putea vorbi cu adevărat despre „lucrul bine făcut“. Pentru că aşa îmi imaginez eu magazinul de lîngă casă – locul în care te simţi „ca acasă“.     

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.