Coafeze

Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Am o problemă legată de mersul la coafor încă de pe vremea cînd toate aceste stabilimente se numeau, în mod suav, „Igiena“. Iar această problemă se manifestă, de regulă, prin anxietate. Mai exact, cînd trebuie să mă tund, mă apucă frica şi tot amîn cît mai mult treaba asta pînă cînd, la un moment dat, îmi fac curaj şi mă duc. În mod normal, coaforul ar trebui să fie un soi de tărîm al plăcerilor pentru femei. Un loc de pierdut vremea reconfortant şi plăcut mirositor. Însă nu locul în sine este de vină, ci oamenii. Meseria de coafeză învesteşte nişte doamne şi domnişoare care în mod normal ar fi fost vînzătoare la supermarket, secretare în firme mici, de cartier, sau casnice cu o autoritate. Autoritatea supremă în ceea ce priveşte îngrijirea părului. Şi, desigur, ele sînt experte în a despica firu-n patru. 

Nu vei avea niciodată pretenţia ca un ospătar să-ţi recite din Byron atunci cînd îţi aduce la masă mîncarea. Nici să-ţi facă teoria scobitorii. Tot ce îţi doreşti este să te servească rapid şi corect. Însă atunci cînd îţi atrage atenţia că ţii coatele pe masă sau că te-ai murdărit la gură şi ai uitat să foloseşti şervetul, parcă îţi vine să laşi baltă ciorba şi să pleci. Ca să nu mai vorbim de faptul că ai prefera să-ţi zîmbească şi să te facă să te simţi important pentru că eşti client. 

Toate relaţiile mele scurte şi sporadice cu coafezele s-au soldat cu cîte un eşec. Poate că n-am găsit încă femeia care să tundă şi să tacă. Sau care să-şi facă simţită prezenţa într-un mod discret. În fond, părul este o componentă a corpului tău, ţine într-un fel de intimitate. O persoană străină care se ocupă de el pătrunde, fără voia sa, în spaţiul tău intim, te atinge, îţi respiră în ceafă. Dacă tot o face, pentru că aşa îi cere meseria sa, cu atît mai mult este nevoie de delicateţe. Orice gest în plus poate fi considerat o impoliteţe. Orice comentariu inutil, o grosolănie.  

Am întîlnit coafeze „mămoase“, şcolite pe vremea ailaltă. „Specialiste“ în toate tipurile de păr, prin mîinile lor au trecut multe capete. Nişte cucoane cu o manichiură perfectă (de care se ocupă pe gratis şi din prietenie colegele lor din încăperea de alături, de la „cosmetică“, în pauzele dintre două cliente). Şi cu o coafură „care rezistă“, din cauza excesului de loţiuni, balsamuri, fixativ (din dotare, pe care le încearcă tot pe gratis). În fond, dacă ele nu sînt un bun exemplu pentru alte femei, atunci cine? Problema lor este că se cred adevărate doamne şi, de fapt, cele mai multe sînt nişte ţoape. Unele sînt excesiv de prietenoase şi de bine intenţionate. Tu, clienta cea neştiutoare în tehnicile supreme ale înfrumuseţării, eşti pentru ele „iubita“. „Iubita, trebe să faci ceva cu părul ăsta al tău! Nu poţi să-l laşi aşa, uite cum cade! Şi nu ţi-am arătat ce a rămas pe prosop după ce te-am spălat pe cap… Eu îţi pot recomanda un tratament care dă rezultate foarte bune, e cu placentă şi cu lăptişor de matcă. Nu se găseşte la noi în coafor, dar dacă vrei pot să-l comand eu şi ţi-l aduc.“ Te simţi groaznic de vinovată pentru părul tău care cade şi pentru faptul că eşti atît de neglijentă încît n-ai făcut nimic pentru el. Sau: „Iubita, cine te-a tuns ultima oară? Vai, dar pur şi simplu şi-a bătut joc! Acum, ce pot să fac eu? Cum să-l mai îndrept?“  Din nou, te simţi vinovată că te-ai tuns la fitecine şi că n-ai descoperit-o la timp pe Ea. Sau: „Iubita, cam mulţi ghiocei la tine în cap… ce vîrstă spuneai că ai?“ Te simţi extrem de vinovată pentru că nu eşti mai tînără, deşi „doamna“ în cauză ar putea să-ţi fie lejer mamă.  

Mai sînt alte cucoane îmbufnate, arţăgoase, trezite cu faţa la cearceaf, certate cu soţul, amantul sau cu amîndoi deodată. Ele nu fac conversaţie, însă te trag de păr în duşmănie, foarfeca îţi flutură ameninţător pe la urechi – hîrşt, hîrşt! Aparent nu găsesc vreun defect părului tău, însă privirile lor dezaprobatoare, ţîţîitul din vîrful buzelor spun mai mult decît o mie de cuvinte. Ai prefera să-ţi recomande o placentă, un lăptişor de matcă, ca să-ţi dea senzaţia că încă mai poţi fi „salvată“.

Am cunoscut şi fete tinere, obraznice, înţepate, care le-au avut drept model pe „doamnele“ de mai devreme. Au învăţat că în coafor, ca şi-n viaţă, trebuie să ai tupeu ca să reuşeşti. Se trag cu tine de şireturi din prima. Îţi povestesc de alte cliente – ce păr avea aia, ce porcărie şi-a făcut în cap ailaltă. Oare la coafor nu există o formă de „confidenţialiate“, ca la preot sau la psiholog? Îţi dai seama că şi pe tine te va bîrfi cu următoarea sa clientă imediat ce vei ieşi pe uşă. Unele încearcă să ţi se bage pe sub piele, folosind stratagema veche cu una caldă, una rece: „Vai, dar ce frumos se încreţeşte în mod natural… multe cliente ar da orice pentru asta!“, apoi: „Vai, dragă, dar ce fir subţire şi degradat ai! Trebuie să dau cu o fiolă pentru regenerare“. Urmează propuneri directe: „Dacă îţi place cum te tund, eu pot să vin şi la tine acasă! Uite, îţi las cartea mea de vizită!“  

De multe ori am avut tentaţia de a mă ridica de pe scaun şi de a pleca pur şi simplu, cu părul ud, tunsă doar pe jumătate. Dar am îndurat mai departe, iar ele au continuat să ciripească la urechea mea. Ba chiar de fiecare dată le-am lăsat bacşiş, din bun-simţ şi inerţie. I-am zîmbit la plecare doamnei în vîrstă de la casă care şade acolo ca o matroană, fără să facă nimic, doar le aruncă priviri vigilente angajatelor. De cele mai mult ori, într-un coafor este un exces greţos de feminitate. „Să vă fie de bine şi vă mai aşteptăm pe la noi!“                          

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.