Ce nu ştim despre Congo

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Ce nu ştim despre Congo jpeg

În urmă cu zece ani şi un pic, în toiul alegerilor prezidenţiale, cînd circula următorul sms, multiplicat în diferite versiuni: „Şi dac-o fi să iasă Bombo, eu mai bine plec în Congo“, îmi amintesc foarte bine că unul din ambasadorii congolezi, intervievat de un post de televiziune, întreba nedumerit unde anume doresc cetăţenii României să emigreze, dacă nu iese favoritul lor preşedinte: în Congo, cu capitala la Kinshasa, sau în ţara vecină, Congo, cu capitala la Brazzaville? Tot cu acea ocazie, reporterii opreau pe stradă persoane ce primiseră SMS-ul în cauză şi le întrebau dacă ştiau de existenţa a două state cu numele Congo. Majoritatea nu ştiau, iar cei care pretindeau că ştiau nu cunoşteau care erau.

Oricum, pentru cetăţeanul român detaliul nu avea relevanţă, şi nu pentru că i-ar fi fost totuna unde ar fi emigrat (în fapt, puţini ar fi optat pentru aşa ceva), ci pentru că nu-l interesa. Era doar o informaţie din categoria diverse, aruncată în Recycle Bin-ul memoriei în secunda următoare. Iar printre ei, îmi imaginez, se numărau destui care se consideră jigniţi ori de cîte ori un străin confundă Bucureştiul cu Budapesta.

Am ţinut să fac această introducere fiindcă, de ceva vreme, mă aflu în Congo, mai exact în fostul Zair al lui Mobutu Sese Seko, actualul Congo-Kinshasa. Ca observator militar în misiunea MONUSCO. O misiune de menţinere a păcii alcătuită din vreo 20.000 de oameni, militari şi civili deopotrivă.

Lucrînd într-un asemenea conglomerat multinaţional, nu mi-a luat mult să descopăr că, din (ne)fericire, nu sîntem singurii cărora ne place ca alţii să ştie cine sîntem fără ca noi să ne străduim să aflăm cine sînt ceilalţi. O americancă ce lucrează tot pentru ONU mi-a spus onest că, pentru ea, România nu înseamnă nimic. Şi, fără supărare, a ţinut să sublinieze, nici pentru americani şi nici pentru America. A auzit de această ţară, la fel cum a auzit de Laos şi punct.

Aş putea adăuga, în beneficiul nostru, că respectiva nu ştia nici cine sînt compatrioţii ei Saul Bellow, John Updike, Philip Roth sau Francis Ford Coppola, dar, dincolo de asta, această atitudine de ignoranţă senină seamănă mult cu a noastră faţă de Congo (şi, prin extrapolare, de orice se sustrage razei personale de interes). Indiferenţa şi nepăsarea americanului nu diferă de a românului. Sau a englezului – am avut surpriza să constat că un britanic, un tip foarte simpatic, altminteri, nu auzise măcar de Alain Delon. Sau a burkina-fasoezului care, aflînd din ce ţară sînt, m-a întrebat dacă-s ţigan.

Pentru străini, noi reprezentăm ţara lui Dracula, iar Congo este, în mentalul colectiv al multora, o ţară bananieră. Printr-un asemenea stereotip, fiecare crede că a rezumat ce trebuie să ştie despre celălalt.

Dar avem oare dreptul să ne plîngem?

Congo şi România

În opinia mea, distanţa care ne separă de Congo e identică cu cea care ne separă de SUA. Pe de altă parte, situaţia generală din această ţară prezintă multe corespondenţe cu cea din România. Şi acolo, ca şi aici, există multe resurse naturale, multă sărăcie şi multă corupţie. Adevărat, sărăcia şi corupţia sînt mult mai accentuate ca la noi, dar meritul nostru în această poziţionare superioară este, mai degrabă, geografic. Dacă dacii ar fi avut inspiraţia să se nască în inima Africii, iar triburile Bantu s-ar fi stabilit la nord de Dunăre, nu ar fi fost exclus ca astăzi congolezii să fie cei care să trimită observatori militari în România, iar misiunea ONU să se numească MONUSRO, nu MONUSCO.

Simt nevoia să spun asta pentru că nu am înţeles deloc aroganţa şi condescendenţa cu care mulţi dintre cei care sosesc în această ţară privesc localnicii. Foarte rar, la persoanele cu care am intrat în contact am observat o empatie sinceră – exceptînd political correctness-ul oficial, pe care-l găsesc impersonal şi găunos – pentru situaţia deplorabilă în care se găsesc locuitorii din Congo.

Oraşul în care mă aflu momentan, Goma, e unul din oraşele importante ale ţării. Totuşi, stadiul de înapoiere e evident: magazinele sînt mici şi nu au vitrine, doar cîţiva kilometri de stradă sînt asfaltaţi, curentul este o permanentă problemă şi, la fel, sistemul de alimentare cu apă. Există şi cîteva localuri, răspîndite ici şi colo, ce aduc cu cele din Bucureşti în aceeaşi măsură în care Micul Paris seamănă cu Paris. Înăuntru, invariabil, dai peste femei gata oricînd să-l învăluie în mreje pe muzungu (bărbatul alb în dialectul swahili), deşi sărăcia imprimă cochetăriei acestora un aer trist şi patetic.

Ca în multe ţări africane, muzungu este deopotrivă detestat şi dorit. Motivul e acelaşi în ambele cazuri: banii. Oricît de insipid şi pricăjit ar fi în ţara lui natală, apartenenţa la statutul de muzungu îi şterge aceste atribute în Congo. Oriunde apare, femeile sînt nerăbdătoare să-l cunoască, ba, pentru a-l convinge că sînt o companie interesantă, se străduie chiar să o rupă într-o engleză precară.

Celor din ONU le este interzis să consume relaţii sexuale contra cost cu localnicele, dar zvonurile care circulă de colo-colo, slobode la gură, zic că, pentru 20 de dolari, un muzungu ar putea începe următoarea zi de muncă cu o mină mai relaxată şi veselă, iar o domnişoară din partea locului ar putea trăi, după aceea, relativ bine o săptămînă. Bineînţeles, lucrînd pentru ONU, nu pot nici să confirm, nici să infirm asemenea speculaţii.

Destule fete sînt deja mămici, ceea ce e uşor observabil după dimensiunile burţii, umflate în comparaţie cu restul corpului. Vîrsta e greu să o citeşti pe feţele lor, iar multe şi-o exagerează. Cele mai multe poartă meşe sau peruci, căci au părul foarte scurt. Dacă insistenţele le sînt refuzate, disperarea le împinge spre agresivitate şi te trezeşti îmbrîncit cu sictir. Abia atunci, cînd parada de gesturi erotice e înlăturată şi masca lascivă li se scurge de pe chip, le poţi vedea sentimentele reale, cînd le-ntîlneşti vidul înfricoşător din priviri. Sînt aceleaşi priviri pe care le observi şi pe stradă, în toiul zilei. Copiii rîd şi aleargă nepăsători în zdrenţe, dar, pe măsură ce cresc, situaţia se schimbă. Dictatura lui Mobutu şi cele două războaie congoleze (1997-1998 şi 1998-2003), ce au antrenat aproape jumătate din continentul african într-un conflict sîngeros, au lăsat nu doar milioane de morţi, ci şi o populaţie traumatizată. Parte din tinerii de azi au făcut parte din armata de kadogos, copii soldaţi, fiind cooptaţi, unii de la vîrsta de şapte ani, de către toate taberele combatante, fără discriminare. Acum, că au crescut, nimeni nu mai are nevoie de ei.

Cînd mergi la cumpărături, ce te izbeşte este încetineala cu care oamenii se mişcă. Cerşetorii, mai ales, cînd te asaltează – ceea ce se întîmplă, inevitabil, oriunde te-ai afla –, se îndreaptă spre tine cu o lentoare pe care nu am întîlnit-o nicăieri, iar mişcările, imprecise şi vagi, zvîcniri mai degrabă ale inerţiei decît ale voinţei, îi schimonosesc, ai zice, cu fiecare pas cu care se apropie de tine. Vor să îţi ceară bani, dar parcă nu mai ajung să o facă şi, dacă ajung, se ţin strîns, privindu-te cu disperare fixă, de portiera maşinii pînă ce aceasta prinde viteză… Par a fi unii din locuitorii satului Tevego din romanul lui Roa Bastos, Eu, supremul, despre care povesteşte consilierul Patino: „Nu e deloc uşor să vezi că mogîldeţele nu sînt pietre, ci oameni… (fiindcă) mişcările lor sînt mai lente decît ale unei broaşte ţestoase. Şi încă ceva, Excelenţă. De aici de unde stau, pe scaunul ăsta, şi pînă la masa de unde Înălţimea voastră, în marea-vă răbdare, mă ascultaţi […] o mogîldeaţă din mulţimea asta de broaşte-ţestoase ar îmbătrîni pe drum pînă să ajungă, dacă se sileşte din greu şi ajunge“.

Îţi dă mult de gîndit cînd realizezi că asemenea persoane trăiesc atît aievea, cît şi în imaginaţia unora. Şi nu vorbesc numai de cerşetori, ci de mulţi dintre cei întîlniţi pe străzi. Parcă n-ar avea încotro să meargă sau la cine să ajungă.

Ce-i drept, ca să ajungi nicăieri ai oricît timp la dispoziţie. Nu e nevoie să te grăbeşti.

Cu toate astea, viaţa merge înainte. Acum ceva zile, Michel, unul din gardienii de la Romanian House, ne-a întrebat dacă îl lăsăm să se uite la meci, la televizor. Era Cupa Africii. „Cine joacă, Michel?“, l-am întrebat. „Congo, chief. Big Congo with Small Congo.“ Erau sferturile de finală. Am stat toţi la meci. Congo-Kinshasa a fost condusă în prima repriză cu 2-0, dar a revenit în a doua şi, cu ajutorul lui Bokila (fostul jucător al Petrolului), probabil cel mai bun de pe teren, a cîştigat neaşteptat cu 4-2. Michel era în culmea fericirii şi noi, şase români, ţipam odată cu el. Ţineam toţi cu Congo, voiam ca echipa ţării lui să cîştige.

Michel are acum 24 de ani şi cîştigă 200 de dolari pe lună. Atît, cel puţin, plătim noi firmei de securitate pentru serviciile lui. Majoritatea banilor îi pune deoparte să-şi cumpere oi. Vrea să aibă cît mai multe oi cînd se va întoarce în satul lui. Nikolas, celălalt gardian, are 22 de ani şi e student la filologie la Universitatea din Goma. Noaptea e paznic, ziua merge la facultate. De trei ori pe săptămînă. Într-o dimineaţă, cînd îmi beam cafeaua, a văzut o carte pe masă şi m-a întrebat ce citesc. Era un roman de Patrick Modiano. Ştia că tipul luase Nobelul, dar nu citise nimic de el. M-a întrebat dacă îi pot împrumuta cartea. E în română, i-am zis. A fost dezamăgit. Aşa am intrat în vorbă. Vrea să se facă profesor de engleză după ce termină facultatea. Dar ce m-a uimit cel mai mult a fost să aflu scriitorii lui preferaţi: cei din epoca elisabetană. Dar nu Shakespeare, ci Marlowe, în primul rînd Marlowe. Îi plăcea mult Doctor Faustus. Am rămas interzis. Şi acum, să fiu sincer, îmi cam lipsesc cuvintele, dar, dacă aţi vedea cum arată Congo şi aţi şti că un băiat de 22 de ani, căruia noi îi dăm îmbrăcăminte şi mîncare, îl citeşte pe Marlowe, aţi înţelege.

Aş putea să vă povestesc şi despre Dieudonné, alt gardian, care e student la Drept în ultimul an şi vrea să îşi deschidă, cîndva, propriul cabinet de avocatură, dar ar fi aceeaşi poveste cu tineri care se încăpăţînează să viseze într-o ţară ce refuză cu obstinaţie dreptul de a visa. Nu ştiu ce se va întîmpla cu ei. Drumul e lung. Pentru toţi cei născuţi în această parte a Africii. Căci fosta proprietate privată a regelui Leopold al II-lea al Belgiei, un teritoriu cam cît trei sferturi din Europa, e o ţară greu de ţinut sub control. Dar tineri ca Nikolas, Michel şi Dieudonné au prins curaj.

Acum mai puţin de o lună, demonstraţiile studenţeşti din Kinshasa şi Goma împotriva actualului preşedinte Joseph Kabila (fiul fostului preşedinte Laurent Kabila, care l-a înlăturat pe Mobutu de la putere) au reuşit să atragă atenţia presei internaţionale, deşi guvernul a oprit accesul la Internet (inclusiv în acest moment, net-ul nu poate fi accesat prin intermediul companiilor private de telefonie congoleze). Cauza? Al doilea mandat al lui Kabila expiră anul viitor şi acesta iniţiase o lege ce i-ar fi permis să rămînă în funcţie pînă la finalizarea recensămîntului populaţiei, adică mult peste anul 2016. Studenţii s-au revoltat, iar forţele de ordine au ripostat sîngeros. Numărul de morţi fluctuează între 20 şi 50.

Probabil că, pînă la urmă, neavînd cui să ceară ajutor, congolezii au hotărît să facă ei înşişi primul pas. E un pas timid, fireşte, dar orice drum începe cu primul pas.

Concluzie

Cînd vrei să scrii despre un popor în întregul lui, fie şi fragmentar, te loveşti de inevitabila imprecizie a limbajului. Nu sînt în locul lor, dar, privindu-i, îmi dau seama ce sufocant trebuie să fie să te naşti într-o ţară unde nu ai ce face, unde nu prea contează nimic din ce faci, ce frustrant e să nu vezi nici un orizont în depărtare şi ce abrutizant e să ai părinţi, rude, fraţi, surori, prieteni şi, cu toate astea, să fii al nimănui şi nimeni să nu poată face nimic.

O faimoasă butadă zice că Montaigne era pisicos cu pisica lui, dar pisica lui nu putea niciodată filozofa cu el. Adevărul e că şi muzungu poate fi congolez cu congolezul, chiar dacă acesta din urmă nu va putea niciodată împărtăşi viziunea despre lume a celui dintîi. Problema – şi ea poate fi extinsă – este că multor muzungu le place să joace rolul lui Montaigne fără a şti cine a fost acesta. Şi, mai ales, că găsesc înjositor să se pisicească, fiindcă nu-i interesează să înţeleagă ce înseamnă să fii congolez. Nu-i interesează să ştie ce înseamnă să fie orice în afară de ei înşişi. Nimicul de care sînt plini ei le este de ajuns şi acest nimic îl impun drept model celorlalţi.

Muzungu predică inflexibila sa credinţă în smerenie, milă şi dreptate, şi socoate că, dăruind un dolar şi o pereche de nădragi uzaţi cînd se simte bine, s-a achitat de menirea lui glorioasă de civilizator. Muzungu uită ce reprezintă în ţara lor de baştină, uită că nu-i decît un alt congolez anost şi banal într-o ţară cu un alt nume şi, cu acea comoditate şi obtuzitate ce-l prinde atît de natural cînd vine vorba de împărţit verdicte şi lipit etichete, se transformă în grotesca fiinţă a uniformităţii, căreia maldărul de tabuuri, superstiţii, prejudecăţi şi stereotipii îi domină gîndirea, practic, de cînd se naşte.

Adevărul e, însă, că dreptatea, smerenia şi mila lu’ muzungu nu valorează mai mult decît zdrenţele murdare pe care le poartă congolezii.

Mihnea Rudoiu este scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Dear Darlin’ Namor, Editura Tracus Arte, 2014.

Foto: M. Rudoiu

implant dentar 11 jpg
De ce să apelezi la implant dentar Megagen?
Dinții reprezintă o parte foarte importantă a corpului uman. Cu ajutorul acestora se produce masticația.
damian jpg
„În artă, nu ești niciodată singur” – Adrian Damian, omul din spatele SynergyX, instalația interactivă care va surprinde zecile de mii de vizitatori de la RDW 2024
Mărturisește că fuge de definiții și se ferește de etichetări. Totuşi, putem spune despre scenograful Adrian Damian că este unul dintre cei mai talentați artiști din generația lui și că superputerea lui este să transforme spațiile în personaje.
eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.