Cifre ale reformei învăţămîntului
Învăţămîntul nostru pare, de mulţi ani, un teritoriu numai bun de anexat diverselor interese de partid, util pentru experimente făcute de legiuitori în cel mai bun caz doar diletanţi, revigorat cu sloganuri sterile, în preajma campaniilor electorale. La o mică, foarte rapidă cercetare pe Internet, găsim cîteva statistici lămuritoare, care ne vor ajuta să punem diagnosticul corect „afecţiunilor“ de care suferă educaţia din România.
În cei 25 de ani scurşi de la Revoluţie, în fruntea Ministerului Educaţiei au fost numiţi 21 de miniştri, perioada ocupată de fiecare dintre ei fiind între şapte zile şi trei ani, unul singur reuşind performanţa de a rămîne în funcţie un mandat întreg, de patru ani. În 2012, Guvernul a întîmpinat cele mai mari dificultaţi în alegerea candidatului perfect la şefia Educaţiei: nu mai puţin de şase persoane au fost schimbate într-un singur an. Trei dintre cei 21 de miniştri au fost acuzaţi că diversele lor lucrări ştiinţifice sînt, într-o proporţie mai mare sau mai mică, copiate după alte lucrări. Patru miniştri ai Educaţiei sînt acuzaţi de DNA de trafic de influenţă, spălare de bani, fraude în diverse contracte, desfăşurate pe perioada mandatului lor. Unul dintre ei a fost destituit după ce, printre alte gafe enorme, a folosit un elicopter al Ministerului de Interne pentru a ajunge la propria cununie civilă. Din 1990 şi pînă în prezent, Legea Educaţiei a fost schimbată de peste şaizeci de ori.
Revenind în prezent, să urmărim un pic activitatea senatorilor care fac parte din comisia pentru învăţămînt şi să vedem care sînt iniţiativele lor legislative: 1) Marin Burlea, vicepreşedinte al comisiei din 2012, s-a ocupat de următoarele probleme: drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ale veteranilor şi văduvelor de război, cinematografia, Codul Penal, ziua bunicilor, arborarea drapelului în instituţii publice, organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, cesiunea creanţelor bancare etc.; 2) Ecaterina Andronescu, preşedinta comisiei tot din 2012, a avut, în 2014, 31 de iniţiative legislative, din care trei privind educaţia, iar restul dedicate următoarele subiecte: Codul de Procedură Fiscală, asigurarea locuinţelor împotriva dezastrelor naturale, constituirea şi funcţionarea parcurilor industriale, funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, reducerea riscului seismic, protecţia civilă şi protecţia socială în sezonul rece, Codul Silvic, tariful de utilizare şi tariful de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale; 3) Dumitru Oprea, secretarul aceleiaşi comisii, a avut, în 2014, 25 de iniţiative legislative, dintre care două referitoare la învăţămînt, iar restul, după cum urmează: servicii mass-media audiovizuale, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, statutul aleşilor locali, stimularea consumului, veniturile din activităţile agricole, silvice şi piscicultură, intabularea terenurilor agricole, votul prin corespondenţă; 4) Ilie Năstase, membru al comisiei din septembrie 2014, a avut o singură propunere, referitoare la îmbunătăţirea Codului Fiscal; 5) Corneliu Popescu: dintre cele 12 propuneri legislative, una are legătură cu Legea Educaţiei, celelalte se referă la plăţile acordate în agricultură, transportul rutier de produse agricole, registrul industriilor alimentare, organizarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune.
Am să revin cu alte date din activitatea parlamentarilor plătiţi pentru a fi îngrijoraţi de problemele din învăţămînt, dar şi eficienţi în rezolvarea lor.
Maria Iordănescu este psiholog.
