Constanţa, oraşul sub perfuzie

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Constanţa, oraşul sub perfuzie jpeg

Nu e deloc cel aşteptat, dar fie. Este totuşi primarul Constanţei. Pantaloni trei sferturi, bocanci militari, tricou mulat pe piept, bereta de revoluţionar sud-american, Radu Mazăre intră în biroul – destinat vizitatorilor – din White House (jargon local pentru complexul Primărie, Consiliu Judeţean) Constanţa, urmat de şefa sa de cabinet. Cîteva obiecte-fetiş pe lîngă fereastră, un peisaj marin pe parchet, cu un singur personaj principal: primarul, făcînd surf. „It’s your girl friend?“, îl întreabă nonşalant pe colegul cu care venisem din Paris, Charles Haquet (reporter la L’Express). Rămînem interzişi… „No, it is my translator“, răspunde Charles. „Oh, he-he…“, rîde atoateştiutor Radu Mazăre. Start pentru aproape zece ore în compania excentricului edil de la malul mării, în căutarea unui adevăr pe care nici acum nu l-am descifrat în totalitate. Despre Constanţa se pot spune multe, însă probabil că cel mai des se regretă urbea de altădată.

Despre Constanţa se mai poate spune că este încă unul din principalele oraşe ale României, dar se mai spune cu siguranţă că este singurul care, în 25 de ani trecuţi de la căderea comunismului, nu a evoluat. Dimpotrivă, involuţia a devenit o stare de spirit cotidiană, care avansează în aceeaşi proporţie în care creşte, în schimb, popularitatea longevivului ei primar: Radu Mazăre este primar de 14 ani. La cei 46 de ani ai săi, este cunoscut ca fiind un cameleon, un obişnuit al carnavalurilor de la Mamaia, staţiunea care continuă oraşul reşedinţă de judeţ, un amfitrion care îmbracă orice costum, de la Napoleon la vreun faraon, de la Ştefan cel Mare la Cezar, şi care este mereu înconjurat de femei superbe.

Ne şi prevenise, de fapt, încă de la apariţia sa în birou: „Îmi plac femeile“. Este, susţine el, şi unul din motivele pentru care populaţia cu vîrste cuprinse între 30-55 de ani din Constanţa nu prea îl votează: „Sînt invidioşi bărbaţii. Eu am ce femei doresc, ei sînt condamnaţi la soţiile lor“. Iar femeile, ei bine, ele nu se exprimă.

Despre Constanţa se mai poate spune că este port şi că este Tomis, oraşul Cazinoului istoric, dar se mai spune sigur că este un oraş care surprinde: apatic în realitate, acceptînd o stare de fapt impusă artificial de un primar care ştie să-şi asigure simpatia şi chiar adulaţia unei părţi a populaţiei.

Un oraş deci fragmentat, împărţit între o parte a populaţiei care se complace într-o stare de apatie în faţa degradării urbei – Cazinoul în ruine, străzile pline de gropi, clădirile istorice (ca hotelul în care locuise Mihai Eminescu) abandonate iederei şi prafului, aleile pietonale pline de hîrtoape, casele părăsite şi în paragină – şi de adulaţie a primarului, şi o parte nemulţumită de starea de „batjocură“ incipientă în care sînt ţinuţi artificial constănţenii. Primii îi afişează fotografia asemeni unei icoane în bibliotecă, nu departe de cel mai important obiect din casă, televizorul, ceilalţi îşi afişează oful pe reţelele sociale, preferînd fuga din viaţa reală şi retragerea într-o realitate virtuală în care, surprinzător, primarul omniscient şi omnipotent nu a reuşit (sau nu a vrut) să pătrundă. Un loc unde glasul lor este acerb, nemilos, acut, foarte-foarte amar: „Constănţenii, în majoritate, îl vor pe Mazăre, îl divinizează, pur şi simplu vor să fie, uneori inconştient, batjocoriţi. Nesimţirea nu are etnie, dar e sinonimă cu Balcanii, iar epicentrul e la Constanţa…“. Masochism, deci, dorinţa de a fi luaţi în seamă de un primar supramediatizat care trăieşte într-o bulă suprarealistă, preferate indiferenţei clasice din orice manual de întrebuinţare al vreunui oraş? Un primar care investeşte banii pe care îi are mai ales în staţiunea Mamaia, şi mai puţin în Constanţa?

Cert este că, da, după cîteva ore de discutat în biroul primarului din Casa Albă a Constanţei, ore întrerupte doar de arătarea unor fotografii de vacanţă din telefonul lui Radu Mazăre, cu cele cinci iubite oficiale, de venirea uneia dintre fete, da, pentru a-i da un sărut fugar pe obraz, am ieşit pentru a merge, invitaţi de primar, la prînz. La Marină. Drumul, presărat cu admiraţie. Femei în vîrstă, oprindu-se, emoţionate, din drum, pentru a-i face cu mîna, a-i trimite bezele… primarul nu este doar primar, ci un dandy, un prinţ adulat şi plăcut la vedere. Bănuiesc că aceasta este jumătatea de Constanţă care îl iubeşte, care îl votează, îl adulează. E conştient şi primarul, iar curba adulaţiei are la el forma unui tricorn stil Napoleon: foarte tineri şi foarte bătrîni, nu intelectuali, doar cei care îl admiră pentru stilul nonşalant de a-şi trăi viaţa (îmbrăcăminte degajată, petreceri, călătorii, carnavaluri, lux), pentru posibilitatea „de a avea cîte femei vreau“, dixit Radu Mazăre (mai ales bărbaţii trecuţi de 40 de ani, care au o singură nevastă acasă…), pentru generozitatea cu care împarte ajutoare sociale, pachete cu mîncare, construieşte locuinţe sociale pentru cei expropriaţi în urma restiturii caselor naţionalizate către proprietarii de drept (pensionarii, în prioritate).

Un primar… penal. Atît la propriu, cît şi la figurat. În argou, cuvîntul desemnează, mai bine ca oricare altul în limba română, excentricitatea lui Radu Mazăre, stilul vestimentar şi tupeul lingvistic. În realitate, ei bine, primarul din Constanţa are cîteva dosare la activ… trei, cel puţin, însă aceste dosare nu sînt motive de îngrijorare, ci de mîndrie. „Andreea, arată-le fotografiile din ziua cînd m-au arestat, la Bucureşti!“, îi cere el şefei de cabinet. „Cînd poliţiştii au venit să mă aresteze, în aprilie trecut ş2014ţ, totul fusese bine organizat, mi-au pus cătuşele, televiziunile erau acolo, dar nu m-au ţinut decît 24 de ore, căci nu aveau nimic împotriva mea.“ Ce crede el despre dosarele care îi stau atîrnate deasupra capului ca o sabie a lui Damocles? Despre afacerea de corupţie, despre bacşişul dat de un om de afaceri din Israel, cu ocazia licitaţiei pentru construirea de locuinţe sociale, un contract de opt milioane de euro pentru care primarul se spune că ar fi primit 175.000 de euro? „Ei, poliţiştii spun că sînt corupt pentru că au găsit 80.000 de euro pe unul din conturile mele din Israel, însă e doar o coincidenţă, un prieten care mi-a rambursat o datorie. Şi ce sens ar fi avut ca acest om de afaceri să mă corupă, cînd era singurul candidat?“ Pentru Radu Mazăre, acuzat de implicare şi în retrocedarea unor terenuri din Mamaia, este vorba doar de răzbunare şi de încrîncenare împotriva lui din cauze politice. Membru al Partidului Social-Democrat, condus de actualul prim-ministru Victor Ponta, Mazăre afirmă că cel care îi vrea cu adevărat pielea este fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu, constănţean şi fost căpitan de navă. Portul Constanţa, în care pînă nu demult Constanţa deţinea părţi, ar fi dorit atît de stat, cît şi de alte interese… internaţionale. Convocat deci cu regularitate de judecători, Radu Mazăre este înconjurat de o armată de avocaţi şi nu are dreptul de a părăsi teritoriul ţării. Cotidianul îi este legănat, dulce, de teama de atotputernica Direcţie Naţională Anticorupţie, care i-ar fi pus şi ea, afirmă primarul, „gînd rău“. Întrebată dacă se teme de el, Laura Codruţa Kövesi, şefa acestei instituţii de care acum se tem toţi politicienii români, spune clar că nu: „Ancheta nu s-a încheiat, dar avem suficiente probe deja împotriva lui“. Surprinzător, acest subiect nu pare să-i intereseze pe constănţeni. Cotidianul lor este ritmat de organizarea carnavalurilor, de distribuirea ajutoarelor de la Primărie, de alegerile locale în timpul cărora îşi votează primarul în majoritate, 65%, o performanţă surprinzătoare pentru o urbe de 300.000 de locuitori tradiţional de dreapta. „Are sensul marketingului“, consideră analista Sandra Pralong, preşedinta fundaţiei anticorupţie „Erupţie Anticorupţie“, descendentă a unei vechi familii constănţene şi al cărei strămoş a fost chiar primar al oraşului. „Este un animal politic. Şi-a asigurat fidelitatea localnicilor.“

Unde sînt însă ceilalţi, cei capabili să-i reziste? Pentru Dragoş, unul din bloggerii care îl critică pe reţelele sociale, oricum toţi politicienii români sînt la fel, iar românii în sine nu au cultura protestului. Pentru Enache Tuşa, autorul unei lucrări remarcabile, Imaginar politic şi identităţi colective în Dobrogea (editura Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale, 2011), complacerea populaţiei din zona aceasta ar avea de-a face cu moştenirea lăsată de colonizatori – turci şi alţii –, dar şi cu caracterul ancestral al populaţiei din zona aceasta (de origine grecească). Complacere şi corupţie sau complacere în corupţie?

Quid atunci de intelectualii din Constanţa, oraş unde există mai multe universităţi, o viaţă culturală, literară… unde sînt ei şi de ce nu spun nimic, nu ies în stradă, de ce nu, împotriva acestei doze de incultură care roade oraşul asemeni unei molime? Cum altcumva poţi numi abandonarea ruinelor vechii cetăţi romane Tomis, abandonarea Cazinoului bijuterie din Belle Époque, a clădirilor istorice? Sandina Iulia Vasile, profesor la Universitatea „Ovidius“, crede că „ar trebui să existe o politică şi o strategie culturală, una dezvoltată la scară regională. Or, un intelectual sau un artist nu strigă niciodată, el nu poate rivaliza cu pasiunile dezlănţuite de campaniile politice“. Ar fi nevoie, crede acest profesor universitar care a părăsit Capitala în urmă cu treizeci de ani, de „responsabilitate civică, inteligenţă colectivă, inovaţie, calitate a discursului şi a activităţilor, diversitate, management al resurselor culturale, mai puţin festivism şi mai multă profunzime“. Intelectualii nu tac, consideră doamna Vasile, ci doar vorbesc în monolog. E nevoie de un cor al intelectualilor care devin lideri.

În seara dinaintea plecării, după o săptămînă petrecută în Constanţa, un oraş pe care l-am simţit mai distrus decît în urmă cu 23 de ani, cînd îl văzusem ultima oară, la teatrul municipal se juca piesa Trei surori, de Cehov, în regia lui Dominic Dembinski. Sala era plină, arhiplină. La final, spectatorii au aplaudat îndelung, în picioare, însă nici unul nu zîmbea: piesa, o excelentă montare, derulează povestea a trei surori, toate nemulţumite de viaţa lor ternă, monotonă, lipsită de substanţă, toate dorind să plece spre alte zări, nici una neavînd curajul. Era povestea lor. Adevărul doare. Dar nu suficient, niciodată suficient.  

Iulia Badea-Guéritée este jurnalist la Courrier International.

Foto: G. Strâmboaia

Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.

Adevarul.ro

image
Tentativă de omor în trafic. Pietoni loviți intenționat cu mașina pe trotuar. Una dintre victime a fost ulterior înjunghiată
Doi bărbați au fost arestați preventiv sub acuzația de tentativă la omor după ce unul dintre ei a lovit în plin cu mașina doi pietoni care mergeau pe trotuar, iar cel de-al doilea s-a dat jos din autovehicul și a înjunghiat-o apoi pe una dintre victime
image
Prețurile de pe litoralul românesc au luat-o razna. Cât au ajuns să coste produsele obișnuite din supermarket
Luna mai este aproape de final iar comercianții de pe litoralul românesc pun la punct ultimele detalii pentru noul sezon de vacanțe. Chiar dacă turiștii nu se înghesuie deocamdată în stațiuni, multe afaceri deja și-au deschis porțile
image
Istoria romanțată a Hotelului Intercontinental, unde s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar" VIDEO
Simbol al Capitalei, Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar".

HIstoria.ro

image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.