În vara eternă a nord-estului, 629 e o oglindă a Braziliei mari

Luminiţa Anda MANDACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 573 din 5-11 februarie 2015
În vara eternă a nord estului, 629 e o oglindă a Braziliei mari jpeg

Ezit să urc în autobuzul de ora 11, aproape gol. Se opreşte însă brusc în dreptul picioarelor mele. Sîntem mai puţin de zece în total şi sper ca maşina să mai adune cîţiva dintre noi pe drum. Porneşte şi, prin geamurile deschise deja, începe să vînture mirosul umed de căldură şi moleşeală. De fiecare dată cînd ies din clădirea băncii comunităţii în care lucrez, mă întreb sistematic de unde vine scursură urît mirositoare care pătrunde măruntaiele oraşului din interior. 

Fortaleza e Brazilia într-o oglindă întoarsă pe dos. Îmi aminteşte de lingurile de inox pe care le tot roteam ameţită cînd eram mică, în speranţa că îmi pot vedea capul drept. Oricît ai trage de lingura oraşului ăsta mare, al cincilea din Brazilia, nu poţi aduce susul jos şi nici măcar nu le poţi apropia. Noul Rio a devenit mai ceva decît muza, Rio-ul din sudul bogat, cu favele, violenţă, arme şi droguri. Fortaleza e, după unele statistici, mai violentă azi decît Rio. 

Fortaleza de pe malul mării e oraşul din cărţi poştale şi hărţi turistice: cu plaje mari, apa albastră şi transparentă, transpirînd a senzualitate şi sînge fierbinte. Plaja şi portul imens, prelungit printr-o încercare de peninsulă, se prelungesc spre interior cu un strat subţire, dar lung de zgîrie-nori. Oraşul zgîrie-norilor e o lume a violenţei oprimate prin gărzi private, ziduri înalte cu camere; un Big Brother domneşte pe un tron înalt din marmură, înconjurat de palmieri şi mango. Straturile următoare se întrepătrund în degrade pînă ajung la sărăcia sumbră dinspre interior. La marginea oraşului se află Conjunto Palmeiras, cel mai sărac dintre cele 200 de cartiere din Fortaleza. După Palmeiras e doar pădurea tropicală. Prietenii mei brazilieni mă avertizează însă: „în Fortaleza nu există cartier fără favele, nu uita asta!“ 

Autobuzul 629 care merge spre terminal şi pleacă din Conjunto Palmeiras trece prin Jangurussu, o altă comunitate-cartier care pare ca oricare alta. În autobuzul de la ora 11, urcă, dinspre Jangurussu, trei tineri gălăgioşi. Ţipă, urlă, stau în spatele maşinii, nu plătesc intrarea. Nimeni nu îndrăzneşte să se uite spre ei. La fiecare staţie, călătorii adunaţi se îndreaptă ca un magnet spre partea microbuzului dinspre şofer, iar tinerii veseli par să îşi apere fără voie, însă foarte bine, teritoriul. Urlă de bucuria unei călătorii într-un autobuz-carusel care vuieşte ca nebunul pe străzile cu gropi. Ei urlă, iar în gîtul meu s-a instalat un nod. Nu-mi aud respiraţia şi nimeni nu mişcă. În astfel de situaţii, ne întîlnim privirile cu o complicitate tacită şi sperăm să nu fie ceea ce credem. Încep să mă împac cu ideea că asaltul e un fel de vaccin în jungla urbană a inegalităţii: e iminent şi te face mai puternic. Într-o săptămînă de Fortaleza, la margine şi la centru, nu am întîlnit – nici printre tineri, nici printre bătrîni, săraci sau bogaţi – pe cineva care să nu fi fost asaltat măcar o dată. 

În Conjunto Palmeiras se întîmplă totuşi să mă simt mai în siguranţă decît în cartierul dintre nori. Aici locuitorii îmi împărtăşesc protectiv şi părintesc din ştiinţa locală despre „gurile de fum“, cum numesc ei locurile în care stau membrii grupurilor de traficanţi. A lucra pentru o bancă comunitară îţi dă, în cazul ăsta, şi un strat de protecţie locală. Pericolul de a încasa un „glonţ pierdut“ există totuşi, dar mai ales printre localnicii răzleţi. Se cunosc însă locurile minate, iar cu ele alcătuieşti o hartă a locurilor permise şi nepermise. În oraşul de sus însă, orice stradă poate fi un teren minat. Prada e mai scumpă, merită efortul, iar violenţa e astfel imprevizibilă. 

Frica devine astfel un fel de a trăi. Cartea profesoarei mele Linda Green începe să îmi sune în ureche ca un slogan:

Lecturile de la cursul de „Putere şi violenţă în America Centrală“ capătă sens. 

În 629-ul nebun urcă o tanti tînără cu pantaloni de culoarea violetelor, ochelari mari, faţă transpirată şi un abdomen revărsînd măreţ. Se aşază în faţa mea şi ignoră şi ea, precum noi toţi, grupul vesel care găsise acum să discute despre droguri soft. Privind drept înainte mă lovesc de urechile ei. Dinspre gaura de cercel spre lobul urechii în jos are o tăietură. Urechile ei sînt aşa, la drept vorbind, franjurate. La urechea dreaptă, doamna cu pantalonii de culoarea violetelor a avut nenorocul de a fi ales să-şi pună mai mulţi cercei. Nu vreau să ştiu povestea franjurilor. Unul dintre copiii veseli din spate sare bariera de securitate şi ocupă un loc în dreptul meu. Tac şi privesc pe fereastră, în timp ce nodul din gît devine imobil. 

O săptămînă în Fortaleza şi o altă lună jumate, acum ceva timp, m-au învăţat să mă comport, în locuri noi, cu serenitatea şi confortul localnicului. Ca şi cum fiecare stradă pe care trec e, de fapt, strada pe care merg de cîteva ori pe săptămînă, de cîţiva ani. Şi funcţionează. Ieri spre înserat, în terminalul de autobuze, o tanti cu trăsături exotice m-a întrebat dacă autobuzul pe care îl aşteptăm merge spre Siqueira, o parte a oraşului. I-am răspuns natural că nu ştiu. A luat alte străzi la rînd şi i-am răspuns, la fel de simplu şi natural, că merge sigur pe Godofredo Maciel. Şi-a găsit singură răspuns întrebărilor, în timp ce pentru mine momentul a fost o mică victorie urbană.

629 se apropie de terminal, iar gîtul mi s-a blocat cu totul. Copiii rebeli ies, şi el se deblochează puţin cîte puţin. În mintea mea, tot timpul ăsta s-a derulat un calcul absurd, iar liniştea din maşina şi comentariile şoferului, de după, mi-au confirmat că nu eram singură cu această paranoia. Adolescenţi pe droguri tari plus o armă şi un autobuz cu puţini oameni... şi sună a începutul tuturor poveştilor despre asalt pe care le-am auzit aici. 

În terminal, răsuflu uşurată şi urc în autobuzul următor. Vuieşte nebun, nu iartă nici o groapă, mă clatin cu gîtul meu încă blocat, punga cu un avocado şi un mango imense alunecă din mîini, nu stă locului. O pun între papucii Havaianas noi,

şi tot fuge. Frînele şoferului îmi trezesc constant teama că ne-am putea face acordeon cu încă cinci maşini din faţă noastră. Mersul cu autobuzul e un sport extrem. Mîini şi picioare se îndoaie de parcă ar fi din gelatină. În dreptul meu, un băiat tînăr şi prăfuit bea o bere Skol la cutie. Se uită cu milă la mine. Dă berea pe gît, aruncă cutia şi „Vrei să-ţi ţin eu punga aia?“

Ieri, într-un alt autobuz, îl interogam disperată pe şofer cu privire la o străduţă pe care trebuia să ajung. De mila mea şi din bunătatea lui a ajuns să oprească microbuzul la o staţie de motorină şi să strige un taximetrist să întrebe direcţii. La stop, a întrebat un alt şofer de pe o maşină la fel de mare şi gălăgioasă ca a lui. Am numărat pînă la cinci persoanele cărora le-a cerut indicaţii. I-am spus că mă descurc, mă simţeam prost, ruşinată, incomod faţă de ceilalţi pasageri. Mi-a replicat că n-are de gînd să mă lase să merg prin soare singură. Şi n-am mai îndrăznit să zic nimic. Am stat cuminte. Vorbea singur „Profesor Otavio Lobo? Pe unde o fi asta?“ La un stop, un şofer urlă de pe partea cealaltă a străzii: „Tu căutai Profesor Otavio Lobo? Vezi că e în dreapta după staţia Petro Bras.“ 

Brazilia fricii ca mod de viaţă e şi Brazilia celor mai oameni oameni. Autobuzul e o Brazilie mai mică, o oglindă a Braziliei mari, mai mare decît un continent, în toată diversitatea şi exotismul ei. O săptămînă în Fortaleza a însemnat, pînă acum cel puţin, 15 ore de autobuz şi devine astfel parte integrantă a vieţii. Ieri-dimineaţă am plîns împreună cu o tanti, ascultînd povestea unui băiat amărît, pentru că pentru trei reali, adică un dolar, asculţi poveşti care bat orice telenovelă. Spre seară am tremurat împreună cu altă tanti, cînd cineva a urlat la intrarea în maşina deja plină. La orele de vîrf, devenim un corp comun care simte şi trăieşte prin toate mădularele. În afara lor trăim oricum separat şi împreună învăţăm să comunicăm din priviri şi respirăm, cel puţin pe durata călătoriei, aceeaşi Brazilie colorată. 

Luminiţa-Anda Mandache este antropolog la University of Arizona.  

Foto: L. Ribeiro

eveniment2 jpg
Sadeck Waff a semnat momentul surpriză din cadrul evenimentului IQOS Together X
Evenimentul aniversar a celebrat spiritul IQOS printr-un festival al simțurilor dedicat comunității. Toate simțurile au fost activate într-o simfonie de mișcări și culori al cărei punct culminant a fost invitatul special al evenimentului.
igiena jpg
Lucruri pe care nu le știai despre istoria igienei și a îngrijirii personale
În multe culturi tradiționale ale lumii, femeile necăsătorite trebuiau să acorde mai multă atenție aspectului și igienei corporale, decât altele.
featured image (4) jpg
Cine a fost Loki în mitologia nordică?
Loki este unul dintre cei mai cunoscuți zei din mitologia nordică. Este considerat un zeu al focului și al magiei și poate lua diverse forme, atât umane cât și animale.
Halate si prosoape de baie jpg
Cadouri pentru evenimente: prosoape de baie și seturi de halate matrimoniale
Odată cu creșterea temperaturilor, tot mai multe evenimente sunt organizate de către persoanele apropiate.
Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.