Despre moarte, în lumea virtuală

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

De curînd, am purtat o conversaţie stranie în

, un MMORPG despre care am tot scris – Atlantica Online. După aproape doi ani şi jumătate în care am jucat constant, fără prea mari excese şi am devenit din

(în traducere liberă, pafarist) un jucător cu experienţă, mi s-a propus să fiu Chief Officer (un soi de şef-adjunct) în ghilda din care fac parte. La fel ca în viaţa reală

, şi în joc funcţia aduce cu sine o recunoaştere şi un statut. Dar şi mai multe responsabilităţi. De altfel, principalul motiv pentru care n-am renunţat la joc este comunitatea – totdeauna m-au interesat oamenii reali din spatele unor avataruri, caractere şi tipologii pe care le puteai ghici din replicile de pe chat, fără să pui prea multe întrebări despre viaţa lor reală, pentru că nu prea se face. Oameni din toate colţurile lumii, unii căsătoriţi şi cu copii, alţii studenţi, femei musulmane care joacă din plictiseală pentru că nu prea ies din casă, sud-americani emigraţi în Spania şi Portugalia, asiatici care pot face o misiune de o mie de ori fără să se plictisească, de parcă ar coase în fiecare zi acelaşi nasture, puştime simpatică, uneori chiar pensionari respectabili. Pe cîţiva dintre ei îi consider prieteni, deşi sînt conştientă că nu voi şti niciodată nici măcar cum arată. 

Aşadar, regele naţiunii, Karlthegreat – un neamţ extrem de serios şi disciplinat, ca toţi nemţii, de altfel –, mă instruia pe chat cu privire la noile mele sarcini, cînd a pomenit de Afromaniac, un jucător care devenise la un moment dat o legendă. „Şi ce s-a întîmplat cu el?“ – am întrebat. „A murit.“ Textul de pe ecran m-a emoţionat fără să vreau, ca şi cum ar fi murit cineva din satul meu, să zicem. Asta ca să vedeţi ce înseamnă o comunitate, indiferent de mediul în care ea există şi se manifestă. „De unde ştii că a murit?“ „Ne-a spus că era foarte bolnav. Şi, la un moment dat, nu l-am văzut online. Mi-am zis că o să revină, dar de atunci n-a mai apărut deloc.“ „Cancer?“ – am mai întrebat eu. „Da, avea 44 de ani.“ În conversaţia mea cu Karlthegreat a urmat un moment de tăcere sau de reculegere pentru Afromaniac. Apoi, Karl a continuat: „Am mai pierdut o fată din ghildă. O nemţoaică. Avea 23 de ani.“ „Cum?“ „Nu ştiu detalii, probabil un accident. Ne spunea că trebuie să facă un drum pînă la Köln pentru nişte acte. Vineri ne-a zis:

(ne vedem luni), dar n-a mai apărut de atunci niciodată.“ „Poate că doar a renunţat la joc.“ „Nu era genul ei. Era foarte motivată să joace. Ne anunţa şi cînd lipsea două-trei zile.“ Am tăcut din nou şi se simţea tristeţea noastră dincolo de ecran, dincolo de tastatură. „Şi au mai fost şi cei doi brazilieni…“ – a reluat Karl. „Unul a murit într-un incendiu, într-o discotecă. Poţi să cauţi pe Wikipedia

.“ Am tastat rapid şi am aflat că pe 27 ianuarie 2013, în Santa Maria, Rio Grande do Sul, la ora 2 noaptea a izbucnit un incediu în care au murit 242 de oameni şi 630 au fost răniţi. „Ai găsit? Şi a mai fost un băiat care a făcut atac de cord. La 28 de ani.“ „Cum aţi aflat despre ei?“ „Aveau prieteni în

care jucau. Unul dintre ei a continuat să joace pe contul băiatului care a murit de inimă.“ Am rămas o clipă pe gînduri – cum o fi să mori şi avatarul tău din joc să continue să-şi facă misiunile,

-urile? Nu este un fel de prelungire a existenţei tale? 

În viaţa reală, oamenii mor în fiecare zi. Şi tot în fiecare zi, moartea e subiect de ştire la televizor. Mor şi oameni pe care i-ai cunoscut accidental, mor şi prieteni. Însă în viaţa virtuală, unde nu există boală sau suferinţă, unde avatarul tău nu îmbătrîneşte, iar dacă este omorît de monştri, el poate fi înviat cu poţiuni, moartea capătă o cu totul altă dimensiune, e de domeniul SF. Toate aceste avataruri în care oameni reali au investit timp real din viaţa lor (uneori ani întregi), dar şi emoţii sau pasiune şi care pot capta o frîntură din personalitatea lor, căci sînt, în fond, nişte

-uri, vor continua să existe, captive în mica lor lume, la nesfîrşit. 

De cîteva luni, în fiecare miercuri, la ora 9 seara, ora României, fac un raid împreună cu David, un pensionar american care are peste 70 de ani. El nu poate mai devreme, căci merge să joace bridge, în viaţa reală. Aşadar, ne dăm întîlnire la 9 fix, la intrarea în labirintul Minotaurului, a devenit deja o obişnuinţă. Raidul durează cam o oră şi de fiecare dată se desfăşoară cam la fel, pentru că fiecare ştie care e rolul lui şi ce are de făcut. Dacă reuşim să terminăm cu cîteva minute mai devreme, e o mică victorie pentru amîndoi. De fiecare dată cînd îl hăituim pe Minotaur, zăpăcindu-l cu vrăji şi luîndu-i sistematic din viaţă, mă uit la cele două avataruri de pe ecran care poartă o luptă pe viaţă şi pe moarte şi mă gîndesc la cei doi oameni reali – o femeie încă tînără din România şi un bărbat deja bătrîn din State care ucid împreună o fiară legendară dintr-o lume „paralelă“. Şi simt cum se creează o conexiune puternică între noi doi, care n-ar fi avut nici o şansă să existe în viaţa reală. 

Săptămîna trecută, David m-a întrebat pe chat dacă putem amîna raidul nostru pentru joi, căci trebuie să meargă la doctor. I-am spus că nu-i nici o problemă şi i-am urat multă sănătate. Săptămîna aceasta, mi-a zis că poate stabilim o altă oră, că ia nişte medicamente şi din cauza lor nu prea poate să se concentreze la joc, în anumite perioade ale zilei. Mi-am amintit de conversaţia cu Karl, apoi m-am gîndit la David cu duioşie. Ce-o să se întîmple cînd miercuri, la ora 9, la intrarea în labirintul Minotaurului n-o să mă aştepte nimeni?       

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.