Farmecul discret al terorismului

Publicat în Dilema Veche nr. 577 din 5-11 martie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Shamima Begum (15 ani), Amira Abase (15 ani) şi Kadiza Sultana (16 ani), trei londoneze, colege de clasă, au zburat, pe 17 februarie, de la Londra la Istanbul. Nimeni din familiile lor nu ştia ceva despre planurile fetelor. După anunţarea la poliţie a dispariţiei, marile televiziuni au început să tragă clopotele breaking-news-urilor. Cel mai probabil, elevele au intrat în contact cu recrutori ai ISIS, şi au fugit să se alăture cauzei Statului Islamic. La puţină vreme, au fost surprinse în imaginile unor camere de supraveghere, într-o staţie de autobuz din Turcia, nu departe de graniţa cu Siria. De-atunci, nici o veste.

Cele trei eleve sînt doar o mică parte din contingentele de anonimi – europeni, americani, asiatici, australieni (aceştia din urmă, surprinzător, cei mai numeroşi) – care iau calea Siriei şi a Irakului, în căutarea falansterului paramilitar-islamic. Un entuziasm nemaiîntîlnit de multă vreme bîntuie cartierele marilor oraşe ale lumii, de unde băieţi şi fete pleacă la război, cu conştiinţa faptului că li se oferă un temei adevărat, pe care se poate aşeza… viaţa. Sau, poate, un alt temei, unul atît de solid, încît viaţa să-l poată părăsi, fără cea mai mică umbră de regret. Ba chiar cu un anumit entuziasm. Absenţa misterului real, umplerea cu globalism a oricăror goluri ale cunoaşterii, plictisul cataleptic al erei pe care o traversăm, absenţa conştiinţei diferenţei între realitate şi ficţiune – şi încă multe altele, nu puţine – toate generează inversul exodului pacifist al generaţiei hippie, de acum patruzeci de ani. O lume tînără, care visează să ucidă pentru a face „dreptate“. O lume care nu mai e dispusă să audă nici un discurs oficial, o lume însetată de o poveste convingătoare, care dă un temei existenţei, dincolo de condiţia zilnică, de calitatea de subiect şi victimă a consumului şi a inegalităţii. 

Propaganda ISIS e foarte inteligentă, pare un pic low-tech, dar nu este, şi loveşte exact acolo unde ţinteşte. Vrei o lume în care există ordine şi disciplină? Dacă eşti bărbat, vrei să ai femeie supusă şi dedicată etern? Sau, mă rog, mai multe femei… cu aceleaşi calităţi? Dacă eşti femeie, vrei să ai un bărbat… bărbat!, căruia să i te supui? Să fii femeia unui războinic? A unui om care aduce dreptatea pe planeta asta? Nu vrei să pedepseşti lumea întreagă pentru toată inegalitatea şi suferinţa pe care le vezi în jurul tău? Dacă da, atunci iei calea Siriei sau a Irakului. Atunci cînd toate astea mai capătă – ca o şaormă simplă, dar bine făcută – sosurile unei credinţe aflate de ani buni pe un val al modei, destinaţia e simplă. Acolo unde ai senzaţia că e „adevăr“. Acolo unde crezi că se plămădeşte o lume nouă, la care poţi să iei parte şi tu. Nu contează ce înţelegi. E suficient să intuieşti tu ceva, şi să vrei acţiune „de-adevăratelea“. Mai departe, e treaba unora să te convingă complet şi să te instruiască. Religia rămîne, finalmente, deşi nu pare, mult în urma acestei poveşti în viteză. 

La Mosul, într-un muzeu şi în preajma vestigiilor de la Ninive, războinicii au dat cu baroasele în exponate. Se vedea limpede care dintre ele erau replici de ghips, armate cu metal. În frenezia de a-şi demonstra cu orice chip barbaria – care trebuie să sperie şi să dezangajeze – războinicii ISIS îşi jucau, fiecare cum putea, rolurile. În acelaşi timp, adevăratele exponate de valoare fuseseră de mult selectate şi puse în vînzare pe piaţa neagră de pe Internet. E complicată propaganda ISIS, şi inspirată din tot ce poate emoţiona – dacă se mai poate face aşa ceva – la ora asta. Nu e atît de inventivă ea, în sine, cît de generos e Occidentul în erori şi gesturi neinspirate. Iar crimele şi execuţiile odioase – dacă vor fi fiind, toate, autentice – sînt şi rămîn o marcă îngrozitoare a celei mai noi identităţi de brand, care ia prim-planul contemporaneităţii. 

În locul discursurilor diversităţii şi multiculturalismului – care, uneori, prin lipsă cruntă de inspiraţie, jignesc pînă şi cele mai firave inteligenţe – ISIS vinde marfă simplă şi interesantă, pentru o puştime plictisită de rutina schimbării ciclurilor modei. O marfă perfectă pentru cererea unei părţi a pieţei de azi. Ficţiune credibilă, consecvenţă în simplitate şi mesaj, aventură cît cuprinde, adrenalină nepromisă prin texte, ci indicată ca aflată la dispoziţie, la botul calului, în ţara misterioasă, unde laptele şi mierea adevărului curg dinspre gurile unor rîuri care au asistat la facerea Lumii. Nu vrea orice tînăr să schimbe lumea? Să refacă totul, de la început? Produsul ISIS vine chiar şi cu mai mult decît atît – ideea supremă de combo. Să schimbi lumea, dar să o faci şi foarte repede, să schimbi jocul de acasă, cu cea mai reală realitate, să schimbi părinţi depăşiţi şi profesori stupizi, cu mentori „adevăraţi“, tipi şi tipe care respiră adrenalină, plus că totul are, aşa, şi un aer de vacanţă nemaivăzută pînă acum – intri, gratis, în cel mai modern parc de distracţii, în care poţi să devii un erou, nu acumulînd puncte în reţea, ci… pe bune. Iar din lumea asta poţi să le iei gîturile, la propriu, tuturor ălora care te enervează. „Adevăr“, în locul graficii de pe computerul de acasă şi al sunetului surround 5+1.

Din nefericire, ficţiunile ISIS se aşază peste nişte mecanisme ficţionale consolidate deja în lumea de acasă a occidentalilor. Povestea propagandei ISIS e exact ca în comportamentul cucului, care aşteaptă pînă cînd o altă pasăre îşi face un cuib, pentru ca, imediat, să-şi depună el oul. Textele marketingului politic şi ale celui de produs au ficţionalizat atît de mult realitatea, încît naraţiunea ISIS vine ca ceva mai proaspăt şi mai convingător. E rîndul contranaraţiunilor acum. Dar, despre astea, săptămîna viitoare.

Garantat 100%

Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.
p 20 R M  Rilke jpg
Despre credință și tandrețe. Pornind de la Rilke
Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?
foto BTC DV bis jpeg
Mihai Șora: o amintire
Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.
p 24 G  Stoica jpg
Cu ochii-n 3,14
● Pentru cei cărora nu le plac englezismele, o reclamă a tradus îndemnul „Download your app!” prin „Dă-ți jos aplicația!”. Un îndemn care poate provoca în română mici stînjeneli pudicilor. (S. G.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Se întîmplă duminica
O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.
Zizi și neantul jpeg
Cei mai frumoși ghiocei
Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E necesară singurătatea?
Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.
E cool să postești jpeg
Suma fără laude: mai încurajează școala dragul de învățătură?
Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.