Malraux sau Charlie?

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Malraux sau Charlie? jpeg

Francezii ar trebui să se hotărască între

şi

– celebra zicere (ulterior contestată) a fostului ministru, citată pe toate meridianele, spre adînca notorietate a poporului francez, este în antagonism perfect cu imundele caricaturi ale tabloidului din Hexagon, la fel de mediatizate. Oricum ar fi, nişte desene pornografice nu pot fi ataşate termenului de

. Dezacordul fiind relativ la o temă filozofică fundamentală, nu poate fi acceptat sub eticheta libertăţii de opinie, cel puţin nu sub aspectul solidarizării de amploare în jurul blasfemiei. Fiindcă dacă democraţia/libertatea de opinie ar constitui autoritatea absolută, oricine ar putea revendica rediscutarea ideologiilor blamate astăzi, care şi ele s-au bucurat, la vremea respectivă, de un imens sprijin popular. 

După cum bine se ştie, germanii demonstrau cu milioanele în favoarea nazismului (absolut neobligaţi), la fel ca şi francezii de la mitingul de duminică, 11 ianuarie 2015. Pentru cei din urmă, istoria nu a demonstrat încă cît de mult se înşală. Nu pentru că au comemorat victimele, ceea ce este uman şi firesc, nu pentru că au manifestat împotriva terorismului, ci pentru că, prin frecvenţa lozincilor „Je suis Charlie“ au arătat, fără echivoc, că acceptă şi promovează blasfemia. Mai mult decît atît, simbolurile religioase ale islamului fiind comune, în mare parte, cu cele creştine (Avraam, Fecioara Maria, Iisus) francezii au lovit şi în sacralitatea tradiţionala a Europei (de fapt au mai făcut-o şi cu alte ocazii). În fond, cu scuzele de rigoare, putem face abstracţie de islam;

a emis în spaţiul public şi pornografii abominabile referitoare la Sfînta Treime, la Iisus şi Fecioara Maria…

Numai că, aici apare problema:

Asta o ştie orice om de bun-simţ, nu numai cei care au studiat la Sorbona. Cu atît mai curios, cînd se manifestă în Franţa, „vîrful culturii europene“. Sau poate… este doar o legendă. „Cultura nu se moşteneşte, se cucereşte“ – spunea acelaşi André Malraux… Dacă exemplul cu nazismul este poate prea dur, am să aduc în discuţie cazuri mai recente: 

● Salvador Allende, ales preşedinte în Chile (1973), perfect democratic şi dat jos cu forţa, cu sprijin determinant din partea SUA, o altă democraţie de prestigiu (în urma loviturii de stat Allende şi-a pierdut viaţa, împreună cu alte mii de chilieni); 

● Atacul terorist al serviciilor secrete franceze asupra militanţilor Greenpeace (1985); 

● Algeria (1991), fenomen cunoscut ca

● Cei patru savanţi iranieni ucişi mişeleşte, în ţara lor, la Teheran, atentate puse în legătură cu presupusul program nuclear al Iranului etc. etc. 

Toate aceste fapte, mai mult sau mai puţin contemporane, conduc la concluzia evidentă că lumea occidentală acceptă şi alte criterii, care, ocazional, exced argumentul democratic.

Înţeleg foarte bine teama sinceră a unor oameni vizavi de fundamentalism/extremism, cu referire şi la cel religios. Ceea ce trebuie să înţelegem cu toţii este că există şi un

fiindcă extremismul este un dat biologic, el nu vine ataşat obligatoriu numai comunismului, nazismului sau islamului. Nici

nu pare a fi scutită de acest aspect nefericit. Fără

şi

se poate ajunge ori la

, ori ne întoarcem iaraşi la

. Este ceea ce se întîmplă, în mod deocamdată incipient, imediat după atentat, în Franţa. Pe de o parte, mulţi francezi pictează simboluri naziste pe clădiri, care aparţin etnicilor arabi, exact cum făceau trupele SA şi SS în Germania interbelică, cu magazinele evreieşti, pe de altă parte, mai mulţi tineri au fost arestaţi şi condamnaţi cu executare pînă la un an, numai pentru că s-au manifestat public „anti-Charlie“. Anti-

nu înseamnă proterorism! Duşmanul

nu este întotdeauna

(vezi binoamele comunism – nazism, Iran – Irak etc.). 

Argumentul raţional poate fi bine susţinut de un

– termenul asigură, cred, şi simpatia fanilor

pentru că Iluminismul e asociat adeseori cu laicitatea, dacă nu chiar cu ateismul. Aşadar, pentru Hume, şi nu numai pentru el, „existenţa lui Dumnezeu nu poate fi nici demonstrată, nici negată, ea depăşind orice cunoaştere posibilă“. Ambele „dogme“ sînt deci perfect plauzibile. În această accepţiune, credinţa în Dumnezeu chiar nu mai reprezintă o dogmă, ca şi ateismul de altfel. Credinţa nu poate fi deci atacată satiric (sub sancţiunea ridicolului) aşa cum se încearcă, acreditînd ideea unei utopii anacronice.

În plus, cunoaşterea ştiinţifică contemporană, contrar spoielii de cultură de pe unele site-uri, tinde mai mult să confirme decît să infirme idei tradiţional religioase (vezi, de exemplu,

şi cercetările de la Princeton University). 

Nu trebuie neglijat nici argumentul statistic: la nivel global, aproximativ 59% din populaţia lumii se declară religioasă.

Cîţiva cetăţeni se întrebau retoric pe diferite

-uri dacă au voie să rîdă de copiii bolnavi de cancer sau să caricaturizeze Holocaustul. Nu aş merge atît de departe… Totuşi, aş da un răspuns celor care se întreabă obsedant: „Cum ar fi trebuit să se reacţioneze la caricaturile considerate obscene?“ Foarte simplu, puteau fi atacate în aceeaşi manieră simbolurile „sacre“ ale francezilor. Vom incepe cu Napoleon.

Napoleon a comis crime de război şi/sau crime împotriva umanităţii. Există lucrări bine documentate (inclusiv in limba română), cu autori reputaţi, care descriu aceste crime. Mai mult decît atît, filozoful francez Claude Ribbe, în cartea sa

(2005) avansează ideea că francezii, şi nu Hitler, ar deţine brevetul pentu folosirea

ca metodă de exterminare în masă (în timpul Revoluţiei haitiene ar fi murit astfel aproximativ 100.000 de sclavi, în primii ani ai secolului al XIX-lea). 

Etiologia acestor crime se poate căuta în atrocitaţile comise în noaptea de Sf. Bartolomeu sau într-un alt mare eveniment elogiat astăzi: Revoluţia Franceză. Cine are curajul să-l citească pe Thomas Carlyle, va reevalua în mod sigur ceea ce a învăţat la Istorie… Tot aici ne putem minuna de execuţia prin ghilotinare a savantului Lavoisier sub frumoasa lozincă europeană „republica nu are nevoie de savanţi“… 

Ar fi interesant de ştiut dacă cuvîntul

mai are vreo semnificaţie în lumea occidentală de astăzi. Aşa cum s-a mai spus, după 7 ianuarie 2015, Bătrînul continent nu mai este acelaşi… A avut loc atacul Europei asupra ei însăşi.

Mihai BĂDIC - mihai.badic@icpe-ca.ro
19 februarie 2015  

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.