Pe linia de plutire

Publicat în Dilema Veche nr. 578 din 12-18 martie 2015
Pe linia de plutire jpeg

Dacă cineva mi-ar fi spus, în primii 30 de ani de viaţă, că eu voi ajunge la psiholog, aş fi rîs ca la o glumă bună şi nouă. M-am bucurat de o copilărie fericită şi plină, de părinţi care au avut grijă să-mi ofere tot sprijinul lor afectiv şi material, am călătorit unde am dorit, fac meseria pe care am visat-o întotdeauna. Acum vreo şase-şapte ani însă, într-o dimineaţă rece de ianuarie, nu m-am mai ridicat din pat ca să mă duc la serviciu. Nu-mi mai simţeam picioarele. Eram cumva copleşită, cred că acesta este cuvîntul. Şi fără nici cea mai mică urmă de speranţă de mai bine. Atunci, psihoterapia a devenit brusc, pentru mine, singura soluţie posibil cîştigătoare. 

Doamna psihoterapeut la care m-am programat era de vîrsta mea. Avea o voce joasă şi liniştită, era înaltă şi subţire, cu o privire pătrunzătoare. Se spune că trebuie să existe o oarecare compatibilitate psiholog – pacient pentru ca terapia să dea roade. Fie noi n-am avut-o, fie eu am trişat un pic. Cert este că mă simţeam cumva ca la şcoală. Ca şi cînd ceva n-aş fi făcut bine, dacă mă aflam acolo. Eram încurcată şi jenată. Mă întrebam cîtă lume merge la psiholog şi dacă problema mea e una reală. Dacă nu cumva ar trebui să mă adun şi să mă descurc, ca o femeie de aproape 30 de ani ce eram. Dar apoi mi-am amintit de dimineaţa în care nu mi-am mai simţit picioarele şi mi-am adunat curajul să îi spun, într-o frază, care era problema mea. 

Aşa-zisul meu prieten, stabilit în altă ţară, dispăruse după Crăciun. Azi ne-am urat una-alta, iar mîine nu a mai fost. N-a mai răspuns la nimic, telefon, mesaje, e-mail. Orice adult sănătos la minte ar fi înţeles cum stă treaba şi l-ar fi lăsat în plata Domnului, doar că eu, se pare, nu făceam parte din această categorie. Şi voiam ca psihologul, de la nivelul competenţelor lui, să-mi spună de ce povestea mea s-a petrecut aşa. Unde am greşit. Cum să fac ca să fie totul ca înainte. 

Discuţiile nu mergeau deloc cum voiam, ba chiar se îndepărtau vertiginos de subiect şi o coteau spre copilărie şi relaţia mea cu părinţii. Spre momentele în care m-am simţit valorizată şi împlinită, spre altele în care mi-a fost ruşine, spre diverse conflicte cu mama şi supărări mocnite. Spre situaţiile profesionale în care nu am fost în stare să zic nu. 

Însă, pe mine, nimic altceva decît ceea ce numeam eu „problema mea“ nu reuşea să mă capteze. După nişte ani, am constatat că mi-a folosit enorm cercetarea unor răni din copilărie sau antrenamentul în a nu depinde de părerea altora. Dar atunci simţeam că mă învîrt într-un cerc. Doamna psiholog mi-a dat exemplele unor oameni care veneau la ea avînd probleme grave de sănătate sau la serviciu (tocmai începuse criza economică). Asta m-a făcut, din nou, să cred că poate nu aveam cu adevărat o problemă, poate era un răsfăţ, poate nu eram obişnuită cu respingerea. La un moment dat, a sugerat să continui terapia cu un psiholog bărbat, ceea ce eu am respins vehement. Mi se părea că o femeie poate înţelege suferinţa din amor, e mai sensibilă, are inimă, pe cînd un bărbat, în mintea mea, era personajul negativ. Călăul, de-a dreptul. 

A trecut aşa o jumătate de an. În iunie, de ziua mea, am plecat la Londra singură, lucru pe care nu-l mai făcusem vreodată. M-am ocupat de biletul de avion, de rezervări, de traseu, toate în premieră pentru mine. În mod normal, rămăsese că mă întorc la terapie după vacanţă, ba chiar aveam şi o temă dată. N-am mai făcut-o. I-am trimis doar un fel de autoevaluare, pe mail, aşa cum îmi ceruse. Legat de personajul masculin, a avut dreptate, pînă la urmă. A „înviat“ exact cînd n-a mai contat deloc. 

De atunci, am mai avut cîteva relaţii care nu au mers nici pe departe cum voiam, dar n-am mai simţit nevoia să fac terapie. Mă tratez cu excursii, funcţionează acceptabil. După ce lucrurile s-au mai sedimentat, mi-am dat seama că am învăţat multe, în acele şedinţe, despre ce poţi controla şi ce nu, în viaţă. Despre respectul pentru deciziile celuilalt. Despre încrederea în mine şi convingerea fermă că părinţii procedează aşa cum pot mai bine. Nu cred că voi mai merge la psiholog vreodată. Dar ştiu din proprie experienţă că, atunci cînd nu te poţi ridica din pat pentru că nu-ţi mai simţi picioarele, cînd eşti copleşit şi n-ai nici o speranţă, ai accepta orice ca să ajungi pe linia de plutire. O mînă întinsă, sau măcar un deget, ba chiar şi un fir de păr de care să te agăţi ar fi de ajuns. 

Anda Docea este jurnalistă la TVR. 

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.