Coreea de Sud – o călătorie în secolul 21

Florin Dan PRODAN
Publicat în Dilema Veche nr. 579 din 19-25 martie 2015
Coreea de Sud – o călătorie în secolul 21 jpeg

Nu aveam un entuziasm deosebit sau multe aşteptări legate de Coreea de Sud, nici cînd, după aplicaţie şi schimburi de e-mail-uri cu stabilirea detaliilor, confirmam că voi ajunge în septembrie la Seul pentru a expune o instalaţie în cadrul unui festival de artă contemporană. Nu era nici pe departe în topul ţărilor din, hai să spun aşa,

-ul asiatic. Ştiam despre coreeni doar cît trebuie să ştie cineva interesat de geografie, istorie şi alte informaţii ce ţin de cultura generală. Citisem poeme de Ko Un şi mă fascinase biografia sa. Mai organizasem pentru doi coregrafi veniţi într-o rezidenţă artistică la Borsec nişte

-uri spectaculoase, dar mult prea minuţioase din punctul meu de vedere sau al timpului avut la dispoziţie pentru a le pregăti. Admiram, dar cu oarecare reticenţă, aşa-numitul

Iar într-o vreme căutam explicaţii ale faptului că serialele lor istorice difuzate de TVR au un succes aşa de mare. 

Mă întrebam ce voi face o întreagă săptămînă, cît dura festivalul, într-un megalopolis – sau, să spunem, district – cu 22 de milioane de rezidenţi, plin de zgîrie-nori, poluare şi ambuteiaje teribile (care s-au dovedit a fi într-o oarecare măsură legende). Căutam tot felul de trasee montane pentru cîteva zile, după festival. Şi, sincer, oricît navigam pe net nu prea înţelegeam de ce Lonely Planet includea Coreea de Sud, în 2013, dacă nu mă înşel, în topul primelor zece ţări din lume care trebuie musai vizitate. Acum trebuie să recunosc, mda, au dreptate. 

Primele impresii 

Primele impresii au fost foarte puternice şi nu au rămas doar impresii. S-au confirmat, au devenit convingeri, acum sînt nostalgii. Surprinzătoarea amabilitate a vameşilor s-a dovedit că e un fenomen generalizat şi, de fapt, e vorba de politeţe, educaţie, un fel de bunătate tipică, aş spune chiar, un pic în glumă, inocenţă. Curăţenia şi perfecta organizare de pe aeroport s-au dovedit valabile peste tot. Fie că este vorba de sistemul feroviar, de metrou sau de autobuze, se poate spune că au creat unul dintre cele mai practice şi simple sisteme de orientare, ce poate fi

extrem de rapid. Despre Incheon, cum se numeşte aeroportul construit pe insula de lîngă capitală, trebuie adăugat că este unul dintre cele mai mari aeroporturi din lume, că are parcuri interioare, teren de golf, patinoar, cazinou şi chiar un Muzeu al Culturii Coreene. Din 2005 este declarat, anual, cel mai bun aeroport din lume. Şi mai are nişte cutiuţe de sticlă pentru fumători, tare amuzante. 

Seul 

E greu să nu fii copleşit de uimire în Seul. De imensitatea lui pe orizontală, dar mai ales pe verticală. Practic, o jumătate din populaţia Coreei de Sud, de vreo cincizeci de milioane, locuieşte pe unu la sută din suprafaţa ţării, cît are zona metropolitană. La început poţi rămîne impresionat numai de curăţenia sa. În parcuri, pe străzi sau magazine ori restaurante. După aceea te obişnuieşti. E peste tot. 

De vizitat: palatul regal Gyeonbok, zona turistică, eventual unul dintre cele mai înalte turnuri de televiziune din lume, pentru o imagine panoramică. Peisajul e interesant, divers: sute de zgîrie-nori, parcuri şi munţi împăduriţi între ei, fluviul Han, marea. O excursie de o zi poate fi făcută în zona demilitarizată (DMZ) de la graniţa cu statul din nord. Se pot vizita impunătoarea gară prin care nu trece nici un tren, tunelurile secrete construite de nord-coreeni pentru a invada Sudul etc.

Vorbind de muzee, trebuie să amintim măcar încă două. Muzeul de Artă Contemporană, pe care achiziţiile făcute îl transformă într-un pol al artei contemporane mondiale chiar şi fără galeriile private de artă din jurul său, şi Muzeul Satului Tradiţional, aflat în afara oraşului, o bijuterie sau, mai bine spus, un tezaur de artefacte, construcţii şi obiecte tradiţionale, ireproşabil din orice punct de vedere, în care nu ai cum să nu înţelegi Coreea chiar şi stînd acolo numai două-trei ore. Grupul nostru, majoritatea europeni, a stat aproape şapte ore fără să ne putem plictisi. 

Festivalul 

Festivalul Internaţional de Artă de la Seul, aflat la a douăzeci şi doua ediţie, a adunat în Muzeul Chosun Ilbo, din centrul metropolei, lucrări ale artiştilor contemporani din zeci de ţări. În ultimii ani, au participat şi artişti din România. Anul acesta am avut surpriza să o întîlnesc acolo şi pe Claudia Lazăr, director de programe la ICR. Din păcate, nu şi pe ambasadorul nostru, trecut în programul oficial al festivalului. 

În toată Coreea sînt foarte multe evenimente artistice, iar în spaţiile publice – numeroase lucrări de artă contemporană valoroase. Nici nu e de mirare, avînd în vedere forţa lor economică din ultimul deceniu. Se pare că ar fi chiar şi un fel de competiţie între marile companii sau multimilionarii lor de a „investi“ în lucrări publice de artă, în instituţii de cultură sau muzee. 

În provincie 

Nu sînt diferenţe mari faţă de capitală. Aceleaşi maşini luxoase şi parcă abia ieşite din fabrici, şosele ultramoderne, oameni la fel de civilizaţi. Sokcho, oraş de pe cealaltă parte a peninsulei, ar putea semăna cu Varna, dacă nu ar fi cei cîţiva zeci de zgîrie-nori şi impresionantul lanţ muntos din apropiere, străbătut de zeci de tuneluri cu cîte patru benzi de circulaţie. Alesesem destinaţia pentru că era relativ aproape, pentru că avea o plajă apreciată şi un parc naţional foarte cunoscut, cu o grămadă de trasee montane, peşteri, cascade, situri arheologice. Istoric, regiunea aparţinuse unui alt regat decît Seulul. Par să fie mai multe teme comune istoriei noastre şi aceleia a coreenilor sau poate că la fel se întîmplă în cazul multor popoare mici. Invaziile mongole, retragerea din calea invadatorilor în munţi, formarea celor trei regate, coexistenţa lor, încercări succesive de reunificare, protectoratul japonez (1910-1945) care evocă atrocităţi şi închisori politice. O istorie pe care imensul şi ultramodernul Muzeu Naţional (al şaselea din lume ca suprafaţă) o face extrem de complexă şi fascinantă, iar parcul care îl înconjoară ar putea fi cel mai frumos din Asia. 

Culinare 

Cam orice relatare despre o călătorie într-o altă ţară nu poate ocoli, mai ales în cazul de faţă, cîteva observaţii despre bucătăria coreeană. Care este cu adevărat foarte diferită de aceea, să spunem generic, europeană. Dacă să folosesc beţigaşele,

m-am obişnuit, cu supele ultradulci, sosurile cu miere sau alte ingrediente de neidentificat şi murăturile fără sare nu am reuşit. Ca să nu mai vorbesc de viermii de mătase în sos iute care se asortează, chipurile perfect, cu berea la halbă. Dar nu aş vrea să fiu cîrcotaş pînă la capăt. Peştele şi fructele de mare sînt excelente, iar grătarele sînt în regulă, chiar şi fără sare sau cu foarte puţină sare grunjoasă ce poate fi suplinită de nenumărate

-uri de

, băutura alcoolică tradiţională care nu are mai mult de 20 de grade şi este făcută din orez şi cartofi dulci. 

În loc de concluzii 

N-aş vrea să dau multe sfaturi, însă dacă se iveşte vreo ocazie, nu ezitaţi să vizitaţi peninsula coreeană. O naţiune care încă nu şi-a atins potenţialul maxim, cu o populaţie tînără şi educată, cu un nivel de trai de invidiat chiar şi pentru multe ţări ale Uniunii Europene. Peste 60% din sud-coreeni au studii universitare, iar peste tot se simte un interes enorm faţă de educaţie şi şcoală. Cică, anul acesta, PIB-ul lor îl va depăşi pe cel al Japoniei. Nici nu e de mirare. Coreea de Sud e probabil un stat care va avea un cuvînt important de spus în deceniile următoare şi unde te simţi cu adevărat în viitor, în secolul 21. 

Poeme şi note informative despre eroi şi morminte

Foto: F.D. Prodan

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.