Trafic de armament pe piaţa ideilor

Publicat în Dilema Veche nr. 578 din 12-18 martie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

O perspectivă pesimistă asupra fiinţei umane ar spune că individul e un etern şi vast cîmp de bătălie. Flacăra unui veşnic război arde pentru a-l ţine pe om – cu toate variaţiile terminologice de rigoare – în condiţia de

. Un prim cîmp de bătălie ar fi ceea ce gînditorii numesc, încă de la început, „gîlceava sufletului cu trupul“, conflictul interior, continua stare de beligeranţă între raţiune şi simţire. E cea mai ascunsă zonă de conflict, teritoriul interior al unor ciocniri crunte, dar şi principala resursă de definire a umanului. Mai departe, oricît de brutal ar suna, încep războaiele de suprafaţă, luptele pentru cucerirea fiecărui teritoriu, cît de mic, din spaţiul care ar delimita tot restul din ceea ce se numeşte… „om“. Mai întîi, e bătălia fără ocolişuri, asaltul primar care apreciază strict numeric orice anvergură a victoriilor – cîţi supuşi trec de la o stăpînire la alta. Ceva mai tîrziu, după Iluminism, natura definirii supusului capătă nuanţări cu totul noi. Încep tehnicile sofisticate de asediu şi competiţia de pe piaţa ideilor. Individul obişnuit nu mai e rechiziţionat brutal, ci tentat cu gîndiri cărora li se

de bună voie. Acum el trebuie înrolat în

unei idei şi pus în situaţia de a lupta pînă la capăt pentru ea. Mai tîrziu, pe măsură ce revoluţia industrială devine trecutul îndepărtat al celei informatice, concurenţa cruntă de pe piaţa ideilor naşte pieţe negre şi soiuri de trafic dintre cele mai sofisticate. Ideologiile – foste arme nucleare din arsenalul ideilor – devin elemente de muzeu al războiului, iar prim-planul e cucerit de sistemele antiidee, de contramăsurile discursive, de ultimă generaţie. Natura însăşi a ideii de stăpîn/învingător se modifică radical. Iar comerţul – în toate definiţiile sale, noţiunea care însoţeşte fiinţa încă de la început – odată devenit

, reinstaurează domnia primară a numericului în evaluarea victoriei, dar îl duce la un nivel nemaivăzut de rafinare a propriei definiţii. Fiinţa umană continuă să fie vînatul perfect. Odată „prinsă“, dă rezultate colosale la „domesticire“, iar dacă e „consumată“, nimic nu se aruncă, ceea ce face din ea prada absolută. 

Istoria tancului, ca maşină de luptă, traversează etape fascinante: de la rudimentele tehnologice care îl făceau o apariţie grozavă pe cîmpul de război, pînă la cîştigarea supremaţiei, rapid umbrită de apariţia soluţiilor antitanc şi de cursa naturală care face tancuri hipersofisticate, ca răspuns la incredibila dezvoltare a contramăsurilor, a răspunsurilor antitanc. Sau invers, dar sensurile şi direcţiile măsură/contramăsură nici nu mai contează. Povestea e identică în cazul tuturor celorlalte maşini de luptă, de la bastimentele navale – vase de suprafaţă sau submarine –, la aviaţie. Fiecare, la vremea sa, a făcut istorie şi a schimbat faţa războiului, pentru ca, destul de rapid, să piardă altitudine în supremaţia individuală, şi să intre în schemele din ce în ce mai complicate ale sistemelor de arme integrate, care duc „arta“ războiului mai „departe“. Succesiunea din ce în ce mai rapidă din interiorul mecanismului măsură/contramăsură a devenit logica însăşi a competiţiei, implicînd absolut tot ce e mai avansat în imaginaţia, în creativitatea fiinţei umane. Evident, cu condiţia să acceptăm felul acesta de a defini ideile de

şi

În teritoriul ideilor, dinamica e aceeaşi, iar cîmpurile de bătălie cunosc situaţii tactice perfect asemănătoare. La fel ca în războiul fizic, diversitatea beligeranţilor a schimbat în sine natura „războiului“. După cum, în istoria conflictului fizic, natura şi diversitatea centrului de comandă s-au diversificat – într-atît încît nu s-au schimbat doar tacticile, ci natura însăşi a războiului – în competiţia ideilor de consum situaţia e absolut identică. Ideile de forţă, vectorii care intră în luptă, cu scopul de a face „victime“ cît mai multe, se trezesc, imediat, cu răspunsuri strategice pe măsură, dar şi cu o întreagă piaţă a ideilor de gherilă. Aşa cum marile rachete intercontinentale din timpul Războiului Rece au devenit mijloace de descurajare, apoi legende cvasiactive, ultimele ideologii mari se îndreaptă spre paginile manualelor de istorie. Locul lor e luat mai degrabă de o dinamică decît de concreteţea unei noutăţi capabile să le înlocuiască. Iar în această dinamică, prim-planul e ocupat, uneori, de revelarea imensităţii pieţei negre, a dimensiunilor gherilei, a anvergurii colosale a traficului.  

Cu nişte ani urmă, în timpul bombardamentului american asupra Belgradului, un avion invizibil, Lockheed F-117 Nighthawk – o culme a tehnologiei avioanelor nedetectabile de la acea oră – a fost doborît de antiaeriana sîrbilor. La cîteva ore de la eveniment, pe tricourile unora dintre belgrădenii ieşiţi la marşuri pe bulevardele capitalei lor se putea citi: „Scuzaţi! N-am ştiut că e invizibil…“ Există teorii care spun că faptul în sine, doborîrea lui F-117, nici n-a avut loc. A fost o ficţiune care a stat la baza unei naraţiuni mobilizatoare. O naraţiune care a funcţionat, în fond, mai bine şi mai eficient, poate, decît o performanţă reală a antiaerienei sîrbeşti. Nici nu contează dacă faptul în sine e real sau nu. Ceea ce e important aici e conflictul măsuri/contramăsuri în teatrul de operaţiuni ale naraţiunii, ale poveştii capabile să schimbe starea de spirit a momentului şi rezultatul conflictului fizic.  

Rămasă în zona războaielor strategice, lumea veche nu pricepe încă faptul că vectorii ei narativi sînt greoi, alimentaţi cu combustibil ideologic fosil şi depăşit. Nişte vectori care încă mai au pretenţia, absolut ridicolă, că sînt nedetectabili.  

Garantat 100%

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Cum va fi vremea în ultima lună de iarnă. Care e recordul de ger năprasnic în România
Temperaturi foarte scăzute sau maxime termice neobişnuite s-au consemnat, de-a lungul timpului, în luna februarie. Recordul de ger a fost bătut la data de 10 februarie 1929, când la Vf.Omu s-au înregistrat minus 38 grade Celsius.
image
Patru lucruri în care se măsoară cu adevărat fericirea. Ce spune un profesor de la Harvard
Dr. Sanjiv Chopra, profesor la Harvard, a explicat de ce 20 de milioane de dolari câștigați la loto nu te fac fericit pe termen lung și care ar fi cele cinci lucruri care ar ajuta cu adevărat pentru a obține această stare.
image
Şi-a ucis cea mai bună prietenă din dorinţa de a fi mamă. Cele două femei se cunoscuseră la biserică
Crima haluncinantă, comisă de o femeie din Texas a uimit o lume întreagă. Aceasta şi-a omorât cu sânge rece cea mai bună prietenă, pe care o cunoştea de mai bine de un deceniu. Totul pentru a-i fura copilul.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.