Înjurături pe Facebook
Un grup de elevi de liceu din Cluj-Napoca a publicat pe Facebook un set de imagini trucate cu profesorii lor, în care chipurile acestora erau însoţite de comentarii mergînd de la cele mai benigne sau acceptabil ironice şi pînă la unele greu tolerabile, jignitoare, vulgare. Elevii au fost sancţionaţi cu scăderea notei la purtare, sancţiune care se va ridica în cazul în care, pînă la sfîrşitul anului, nu vor mai comite nici o abatere. În comentariile venite din partea unor jurnalişti şi a elevilor înşişi implicaţi în scandal, s-au readus în discuţie teme vechi şi dragi nouă, celor din anii (post?)modernităţii: libertatea de expresie grav afectată, lipsa de profesionalism a dascălilor care nu suportă critici şi taie capul oricărui elev care îndrăzneşte să înfrunte autoritatea, concepţiile învechite ale adulţilor despre fenomenul de comunicare în masă numit Facebook etc.
Ar fi de spus următoarele lucruri:
Sancţiunea acordată elevilor nu se referă la faptul că au criticat (pe bună dreptate sau nu) prestaţia profesorilor, ci la felul în care au făcut-o: în imagini vulgare, acide fără umor, de natură să stigmatizeze viitoarea carieră profesională a dascălilor. Căci Facebook-ul nu este masa din sufragerie unde bombănim intim, privat, calitatea şcolii din România. Ci e ditamai poarta deschisă oricui spre univers. Feisbuchişti cu state vechi, liceenii noştri nu vor fi fost atît de naivi încît să creadă că mica lor ispravă va rămîne îngropată între miile de pereţi ai reţelei de socializare. Ba cred că au mizat pe o celebritate spontană, obţinută într-un timp foarte scurt. Şi, probabil, au vrut să tragă un semnal de alarmă, într-un mod neinspirat, asupra neregulilor de la ei din liceu.
Nu numai imaginea dascălilor aspru criticaţi de elevi este avariată, ci şi cea a liceenilor înşişi: cum Internetul nu uită niciodată, fotografiile măsluite de ei se vor păstra şi în CV-ul lor de pe net, iar potenţialii angajatori vor fi mai sceptici la interviurile de angajare: am văzut şi am auzit nenumărate companii care au sancţionat drastic hîrjoneala sau rîcîiala cu patronatul pe pereţii reţelelor de socializare.
Elevii sînt la vîrsta la care învaţă ce înseamnă libertatea de exprimare: o libertate care nu constă doar în dreptul de a înjura „duşmanul“ în spaţiul public, ci şi în asumarea responsabilităţii şi a consecinţelor. Şi oricum, una e critica judicioasă şi alta e ocara publică.
Demersul jurnalistilor prin care îi transformă pe acești elevi în niște martiri ai învățămîntului este, cel puțin, neonest: în fond, n-am văzut nici un ziarist care să caricaturizeze pe pagina lui de facebook vanitățile sau nepriceperile patronului care îi plătește salariul. Și, slavă Domnului, s-ar naște cîteva ziare bune de satiră și umor cu păcatele din jurnalismul românesc. Nu e corect să îți duci propriile bătălii aruncînd în prima linie niște adolescenți.
Nu în ultimul rînd, şcoala şi dascălii ei nu ar trebui să se comporte în faţa unor asemenea incidente ca nişte mimoze deranjate de nişte atingeri, eventual iritante, ale unor adolescenţi mai „imaginativi“: da, profesorii, educaţia, ministerul, inspectoratul, cu toţii sînt înjuraţi mai mult sau mai puţin public, de cînd sînt ele pe pămînt, de şcolari revoltaţi sau de părinţi nemulţumiţi. Facebook-ul este un fenomen care trebuie asimilat de programa de învăţămînt, cu bunele şi relele lui, altfel riscă să devină o falsă oază de libertate şi de comunicare a celor naivi şi neştiutori: trebuie pătruns în cotloanele reţelelor de socializare, trebuie analizat împreună cu tinerii lor utilizatori ce e de folosit şi ce nu, cum să vorbeşti şi ce să expui, ce uşi poţi deschide şi pe care e bine să le laşi închise pentru totdeauna. Dacă adulţii vor crede în continuare că dialogurile încinse pe net îi transformă pe tinerii liceeni în nişte maeştri ai socializării şi că lumea aceasta este o lume în care e mai bine să nu intri, se înşală. Dimpotrivă, cred că etapa asta a tranziţiei reţelelor de socializare dinspre un loc de hîrjoneală publică spre unul al informării raţionale trebuie parcursă umăr la umăr de către adult şi copil. Altfel riscă să rămînă ceea ce este: un loc virtual în care cei mici se simt mai puternici decît sînt cu adevărat, iar adulţii mai neputincioşi decît sînt.
Maria Iordănescu este psiholog.
