Elena Udrea, confortul din celulă şi cel din libertate

Discursul despre condiţiile din închisoare, cu care Elena Udrea a încercat să obţină luni un vot negativ al colegilor parlamentari în chestiunea arestului preventiv, e rudă cu acel „N-au pîine? Să mănînce cozonac“ atribuit Mariei Antoaneta, dar prezent în

lui Rousseau înainte ca regina să fi avut cum rosti aceste cuvinte. Plîngerile fostei candidate a PMP la preşedinţie arată un gen de disonanţă cognitivă care te face să te întrebi cum a funcţionat România, chiar prost, pe mîna unor oameni care plutesc în asemenea măsură peste ceea ce se întîmplă, cu adevărat, în ţară. 

Presa a făcut titluri din plîngerea Elenei Udrea că responsabilii cu paza i-au luat sutienul, probabil o procedură normală în arestul preventiv. Lista de nemulţumiri a fostului ministru al Turismului a fost însă mai lungă, incluzînd apa caldă prezentă doar de două ori pe zi, toaleta turcească, lipsa foehn-ului (Elena Udrea crede că poţi face meningită dacă nu îţi usuci părul), pereţii scorojiţi şi dimensiunile foarte mici ale camerei. 

Coincidenţă sau nu, unul din cele mai bune condeie ale reportajului românesc, Viorel Ilişoi, publica, cu o zi înainte, în

din Galaţi, o poveste despre lipsa apei calde şi a căldurii în garsoniera în care locuieşte. De ce în Viaţa liberă şi de ce în Galaţi? Pur şi simplu pentru că Ilişoi, gazetar şi autor în etate de 47 de ani, care ar putea aspira la o situaţie adică, şi-a văzut de meserie, fără să intre în porcării politice şi alte aranjamente care se lasă cu case confortabile şi altele pentru jurnalişti, pentru a fi dat afară de la Jurnalul naţional, adică din presa centrală, prin octombrie anul trecut, după ce fusese plătit din doi în doi multă vreme. Motivul a fost lipsa banilor la ziar. 

Cam cu atît te poţi alege în România dacă, cum se spune, îţi vezi de treabă. Cu o zi înainte ca Elena Udrea să se plîngă fiindcă nu are apă caldă decît de două ori pe zi în arest, Viorel Ilişoi a scris, în libertate, cu un singur deget, articolul în care povestea că nu are apă caldă deloc – şi nici căldură – şi că motivul pentru care scrie cu un singur deget e că are doar un reşou cu care se poate încălzi pe partea – şi la mîna – dreaptă. Stînga o ţinea în buzunar şi o folosea numai în caz de urgenţă. 

Viorel Ilişoi mai are, încă, curent electric, tastatură, talent şi un deget semiîngheţat cu care poate spune lumii, în

şi pe Facebook, care-i situaţia cu căldura şi apa caldă la el acasă. Presa gălăţeană e însă plină de ştiri despre locuinţele debranşate de la căldură din motive de datorii, iar pe Ilişoi nu îl încălzeşte cu nimic faptul că e cu întreţinerea şi celelalte angarale la zi. N-am stat să număr gălăţenii debranşaţi, dar în apartamentul din centrul Bucureştiului, de unde-mi permit luxul de a scrie acest articol cu zece degete, fără reşou la picioare, gazele crapă din două-n două zile, nu ştie nimeni de ce. În 1992, cînd m-am angajat la

, scriam la o maşină din ajutoare, tot cu un reşou sub masă, dar, bineînţeles, nu-mi trece prin cap să mă plîng; vă spun toate acestea ca să ne amintim că majoritatea românilor au astfel de experienţe, indiferent cîte note de gaze achită. Mai puţin Elena Udrea. 

Auzit şi văzut, discursul despre sutien, foehn şi pereţi scorojiţi al deputatei e mai straniu decît redat în scris. Udrea a spus de curînd în Parlament şi în talk-show-uri şi alte lucruri destul de ciudate, încercînd să evite detenţia şi urmărirea penală. Să zicem că acum simte o presiune considerabilă, a căzut foarte repede de foarte sus şi asta o face să vorbească în dodii. E cazul, poate, să facem efortul de a nu urî un om în situaţia ei, indiferent ce se va dovedi că a făcut. Însă HotNews a avut buna idee de a face un mic documentar pe tema altor arestaţi celebri şi a condiţiilor de detenţie de care s-au plîns aceştia. Un Cătălin Voicu şi-a etalat teama de a nu fi violat de „ţigani, bandiţi“, un Adrian Năstase s-a plîns că trebuie să mănînce cartofi şi varză cu lingura, în locul furculiţei, un Bogdan Popovici (cel din „Trofeul calităţii“) a ricanat din cauza gîndacilor, a ploşniţelor şi altor vietăţi din închisoare. Dinu Patriciu a dat în judecată statul român, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, din cauza condiţiilor din arest, fără succes. 

Cătălin Voicu a cîştigat însă un asemenea proces şi are de primit de la statul român despăgubiri morale de 4500 de euro. Posibil, salariul cu care Viorel Ilişoi îşi ispăşeşte libertatea pe un an întreg.

Poate Elena Udrea nu e în disonanţă cognitivă atît de gravă. E posibil să facă agitaţie în Parlament tocmai în vederea unui asemenea proces. În altă ordine de idei, plîngerile ei despre condiţiile din închisoare sînt detestabile din punctul de vedere al gălăţeanului fără căldură, dar posibil eficace la colegii parlamentari la fel de mofturoşi în privinţa confortului. Mai ales la cei cu musca pe căciulă, care riscă să şi-l piardă printr-o viitoare întemniţare la DNA. Dar, oricum ar sta lucrurile, rămîne faptul că marii escroci ai României sînt condamnaţi, pentru escrocheriile făcute, la o viaţă mai bună decît cea pe care o duc în libertate oameni oneşti. 

Cum să devii un Nimeni

Foto: wikimedia commons