Te cunosc dintr-o altă viaţă

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

Se întîmplă să primesc cîte un mesaj pe Facebook care să sune cam aşa: „Salutare! Ne ştim de la Mişu, prietena lui Fane, am fost odată şi la tine acasă, stăteai pe Moşilor… mă mai ţii minte?“ Apoi un zîmbet, o floare – vorba vine! –, o cerere de prietenie. Mă uit cu atenţie la profilul respectivului. Numele nu-mi spune nimic. Mă uit şi la fotografii – tot nimic. Încep să-mi fac probleme, deja încep să mă sclerozez? Cum se poate să nu-l ştiu? Dacă a fost şi la mine acasă… Să-i răspund? Să-i cer mai multe amănunte? Sau să-l ignor? Poate m-a confundat… Îmi petrec cîte o jumătate de zi gîndindu-mă. Partea proastă este că nu mai ştiu nici măcar cine era Mişu, prietena lui Fane, ceea ce deja devine destul de grav. Ca să mă lămuresc, caut în lista lui de prieteni, însă nici acolo nu găsesc vreun indiciu. Înseamnă că Mişu asta n-are cont pe Facebook, altfel aş fi descoperit-o la prieteni comuni. Mă adîncesc în aprofundarea profilului, a pozelor. E cumva o muncă detectivistică. Mă strecor insidios în viaţa privată a posibilului meu prieten. Căsătorit, un copil care s-a costumat în ghiocel la Serbarea Primăverii de la grădiniţă, se uită la meciurile Simonei Halep, merge în vacanţă în Grecia, postează bancuri cu blonde, soţia îi dă

la tot, îi mai pune şi pisici care fac nu ştiu ce şmecherie pe

, a votat cu Monica Macovei, lucruri comune, în fond. Ar putea să fie (aproape) oricine. Încep să-l cunosc destul de bine pe cel pe care, de fapt, nu-l cunosc. A cîntat într-o trupă în studenţie, aha, aici ar fi ceva! Mă uit lung şi atent la băiatul cu păr creţ care izbeşte dramatic în tobe, la un concert încropit într-un bar cu aer de anii ’90 şi, într-un tîrziu, îl recunosc pe bărbatul ras în cap (din cauza începutului de chelie), cu burtică domestică, de acum. Tot în poza aceea veche, scanată, o văd şi pe Mişu, la o masă din bar. Cum de-am putut să o uit pe Mişu? Cea care spunea că nu bea nimic „fără grade“? Şi pe prietenul ei, Fane, punkistul? Victorioasă, pentru că mi-am amintit tot, accept cererea de prietenie a chelului bonom, mă gîndesc să răspund la mesaj cu ceva încurajator, de genul „Sigur că te mai ştiu… ce vremuri!“, dar, în ultima clipă renunţ şi o las aşa. Ce vremuri erau, de fapt?  

Apoi, îmi continui introspecţia. De ce uităm? Pe cine uităm? Adevărul este că memoria e extrem de selectivă în privinţa oamenilor care se perindă prin viaţa noastră – şi care probabil că ajung la cîteva mii. De fapt, nici nu-i cunoaştem într-adevăr, cunoaştem fragmente de oameni, bucăţi de oameni, ca şi cum oamenii ar fi, de fapt, nişte maşinării stranii care se pot dezmembra şi reface, iar noi ne amintim detalii, de pildă un şurub, o rotiţă, o pălărie albastră, o creastă de punkist. Şi e normal să fie aşa. E firesc să nu-i mai ţin minte pe băiatul cel creţ şi pe gaşca lui. În fond – şi acum, după ce mi-am biciuit memoria, ştiu tot –, ne-am intersectat de puţine ori, o dată la mare, apoi la două-trei concerte la care am mers din plictiseală, căci nu-mi plăcea trupa. Cu Mişu, elementul principal de legătură, n-am fost nici măcar amică, era o tipă populară pe vremea aceea, care se împrietenea oarecum cu toţi. O popularitate care probabil că i se trăgea de la idila ei cu „faimosul“ punkist Fane, cu care nu cred că am schimbat mai mult de trei vorbe, într-o seară, la un concert de la Polivalentă. Şi nici nu puteai conversa mai multe, că era praf. Actualul bărbat chel a fost într-adevăr la mine acasă o singură dată, într-o noapte în care n-am mai găsit nici un bar deschis în cartier, aşa că ne-am refugiat în garsonieră, unde am mai băut nişte bere. N-a fost nici pe departe o noapte memorabilă, doar am ascultat Tom Waits şi am vorbit un pic despre filmele lui Almodóvar. Iar Mişu a adormit în baie. Au plecat cu primul tramvai şi a fost ultima oară cînd i-am văzut pe amîndoi. Cred că se cuplaseră în noaptea aia, pentru că Mişu se despărţise de Fane.  

Aşadar, era

să-i ţin minte? Şi pînă la urmă, la ce m-a ajutat că mi-am amintit? La ce ne ajută că ne amintim uneori obsesiv gesturi şi replici de acum 10-15 ani, că revedem în minte anumite secvenţe oarecum în reluare, fără să putem discerne ce a fost important şi ce nu, ce ne-a schimbat viaţa? Şi, în fond, trăim o singură viaţă? De multe ori, am senzaţia că adolescenţa mea, de pildă, sau perioada dintre 20 şi 30 de ani au fost trăite de fapt de altcineva. Îmi recitesc şi textele de atunci, arareori mă regăsesc în ele. Nu zic că sînt mai matură acum, că „am evoluat“, sînt pur şi simplu altcineva. Mă uit din nou la bărbatul chel, cu burtică, alături de soţia lui, pe care o ţine protector pe după umeri, şi de un băieţel plăpînd şi cam timid, pe plaja din Grecia, la asfinţit. Nu, nu-l cunosc. Cu siguranţă e altcineva faţă de rockerul creţ care bătea înverşunat în tobe în barul meschin şi plin de fum. Omul acesta a trăit deja două vieţi. Şi pe măsură ce va îmbătrîni, va mai trăi şi altele. Şi pentru că n-are cont de Facebook şi nu o pot vedea în viaţa ei de acum, pentru mine, Mişu nici măcar nu mai există. E doar un personaj dintr-o altă viaţă. La fel de bine, poate fi un personaj de film sau de roman.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.