Chipul monstruos al „sportului“

Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Tragedia din Club Colectiv și momentul istoric jpeg

Definirea sărăciei e o întreprindere foarte grea. De la înaltele tribune ale marilor conferinţe internaţionale, la catedrele universităţilor, de la cercetările sociologilor şi asistenţilor sociali, pînă la estimările cinice şi seci ale finanţiştilor, hermeneutica sărăciei traversează epocile, într-un continuu elan al interpretării. În mod firesc, după chipul perioadei de-a lungul căreia însoţeşte istoria umanităţii, sărăcia capătă înţelesuri şi dimensiuni noi. Noţiuni extrem de familiare azi – „subzistenţă“, „coş zilnic“, „limită“, „foamete“, „catastrofă umanitară“ – fac parte din repertoriul terminologic al ştirilor, devenind doar nişte sonorităţi fireşti, în zumzetul general, în fondul sonor al fiecărei zile. Occidentul postindustrial geme sub problemele inegalităţii de acasă, peste care se aşază, ca o gigantică nicovală, presiunea exodului din lumea subdezvoltată. Pe de altă parte, în interiorul ultimelor bastioane comuniste sau autoritariste, „hrana spirituală“ a ideologiilor şi a ficţiunilor anesteziant-mobilizatoare şi-a pierdut de mult capacităţile nutritive. Foamea, violenţa, migraţia disperată zguduie serios porţile „lumii civilizate“. În ţările dezvoltate, lumea încearcă timid noi filozofii de viaţă şi de ţinere în frîu a distrugerii mediului înconjurător, iar dincolo, în umbra a ceea ce numim „restul lumii“, se zăreşte, din ce în ce mai clar, flacăra de la fitil. Un fitil care duce spre ceea ce unii doar gîndesc, iar alţii îndrăznesc să spună cu jumătate de gură – „Marea Explozie“. Scenariile catastrofice şi senzaţia de sfîrşit de lume sînt la fel de în vogă ca gadget-urile de comunicare, hainele de ultimă oră, sau serialele de succes. Altminteri, sub ochii injectaţi ai umanităţii din faţa computerelor, se derulează o lume uşor sedată, trezită, din cînd în cînd, de mici elanuri narative. 

Cu treizeci de ani în urmă, în anumite părţi ale lumii, puteai fi considerat sărac dacă nu aveai un televizor sau un telefon. Asta ca să ne amintim doar două obiecte care sînt, acum, definiţia absolută a banalităţii normalului. Doar că, în alte părţi ale lumii, această definiţie şchioapă a sărăciei stă şi azi în picioare, cu tot ridicolul alcătuirii sale. Însă, în general, o parte din sărăcia de acum – fie ea urbană sau rurală – tinde să conţină elementele „televizor“ şi „telefon“, ca să poţi vedea şi auzi mai bine cît eşti de sărac, de fapt. Imaginea aşezărilor nevoiaşe, a favelelor, a

-urilor din lumea largă conţine – fără a împiedica definiţia sărăciei să-şi continue exerciţiul hermeneutic – mulţimea de „farfurii“, de antene care recepţionează semnalul de televiziune venit de la sateliţi. Din inima unei lumi îngrozitor de sărace, poţi să vezi, lihnit de foame şi tăbăcit de lipsuri, cît de bine o duc alţii. Poţi să vezi cine şi-a mai luat un iaht de cîteva sute de milioane de dolari, cine a părăsit o actriţă celebră, pentru o cîntăreaţă şi mai celebră, cine înfulecă limbi de ciocîrlie udate cu vinuri de colecţie, şi icre de sturion scăldate în şampanie. Şi poţi să visezi cu ochii-n televizor că, la un moment dat, Zîna din Cenuşăreasa vine şi la tine în cartier sau în sat – dacă n-o-mpuşcă nimeni pe drum – şi te scoate din mizerie.  

Cu puţină vreme în urmă, ecranele televizoarelor şi paginile ziarelor din lumea largă au fost inundate de imaginea atletei kenyene Hyvon Ngetich. Pe ultimii metri ai maratonului de la Atlanta, alergătoarea africană a căzut, terminînd cursa tîrîndu-se pe coate şi genunchi, cu ochii împăienjeniţi de disperare, şi cu un fir de salivă care i se prelingea din gură. Asistenţii cursei i-au oferit un scaun cu rotile, dar atleta l-a refuzat, pentru că ştia că ar fi fost descalificată. Cei care urmăreau maratonul, de la locul faptei, au încurajat-o frenetic, ştirile au urlat pline de extaz, iar fotografiile acestui moment crunt au ajuns în toate colţurile planetei. Cei mai mulţi au comentat că este „imaginea contemporană a ambiţiei sportive“, a victoriei unui suflet de luptător asupra limitelor corpului uman. Inconştienţa şi cinismul au încins o horă macabră a hiperbolelor, pe seama unui om disperat, care alerga pentru speranţa de a ieşi din sărăcie. 

Povestea atleţilor africani e cunoscută, dar driblată fin, în întreaga lume care asistă, din tribunele giganticului stadion planetar, la „spectacolul sportiv“. Cei mai mulţi dintre alergătorii din Africa fug, de fapt, de sărăcia şi de violenţa extremă a lumii în care s-au născut. Sînt dispuşi să facă orice sacrificiu, doar să poată ieşi – ei şi familiile lor – din calvarul unor vieţi greu de descris în cuvinte. Sînt în stare să înghită orice substanţă, să facă orice efort, să se supună oricărei umilinţe care i-ar putea mulţumi pe „stăpînii“, pe indivizii „providenţiali“ care i-au selecţionat şi le-au promis că or să-i facă „oameni“. Lor, celor care sînt dispuşi să sacrifice orice, inclusiv sănătatea sau viaţa, le revine, de fapt, un 15-20% din cuantumul premiului pe care, eventual, îl cîştigă. Chiar şi aşa, banii ăştia pot scoate din infern un sat întreg din Africa. Valuri peste valuri de „sportivi“ sînt gata oricînd să facă absolut orice pentru acest deziderat. Să-şi elimine fizic adversarul din taberele de selecţie, sau să termine cursa în coate şi genunchi, lăsînd în urmă dîre de sînge şi de salivă. Toate astea, în aplauzele unei lumi isterizate de ficţiunile cinice ale unui marketing tembel, care vinde suferinţa cea mai cruntă, pe post de „luptă eroică a atletului cu propriile limite“.

Povestea de mai sus n-are absolut nici o legătură cu convingerile de stînga sau de dreapta. Pe vremuri, nişte „atleţi“ s-au săturat de „adrenalina“ şi de „spiritul competiţiei“, şi au pornit, cu paşi hotărîţi, spre Roma. 

Garantat 100%

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.