Despre tenismeni, urologi şi doctori în ştiinţe militare
Comisia pentru învăţămînt, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României are 11 membri. Ei ar putea fi împărţiţi în două categorii: cei care ar avea şi experienţă profesională, şi competenţe care să îi facă eficienţi în reformarea educaţiei din România, dar care au eşuat; şi ceilalţi, care nu au nici competenţe, nici experienţă profesională care să îi recomande pentru o comisie senatorială ce se ocupă de învăţămînt, dar care au reuşit să mimeze interesul pentru subiect. Din prima categorie fac parte Ecaterina Andronescu şi Daniel Barbu: un CV impresionant cu studii, doctorate şi funcţii de conducere în învăţămînt. Din păcate, odată ajunşi miniştri, au eşuat amîndoi lamentabil în rezolvarea a două dintre problemele grave ale societăţii româneşti: lipsa unei reforme în educaţie şi gestionarea deficitară a patrimoniului cultural. Ar mai fi Cristiana Anghel, fostă învăţătoare, timp de aproape 30 de ani. Experienţa în educaţia copiilor este de netăgăduit. A fost aleasă, probabil, tocmai ca să valorifice această experienţă şi competenţă acumulată. Activitatea domniei sale în Parlamentul României s-a ilustrat, însă, mai degrabă în afara graniţelor învăţămîntului, tineretului, ştiinţei şi sportului. A luat-o pe drumuri cu totul neobişnuite, după cum reiese din interpelările şi declaraţiile politice descrise pe site: doamna Anghel a vorbit despre gara municipiului Caracal, despre arhiva Serviciului Independent de Anticorupţie, despre legalitatea raportărilor datelor personale la biroul de credit, despre dosarele aflate la Parchet şi despre felul în care ANI cheltuieşte banul public. A avut indignări parlamentare şi pe banii noştri, din cauza libertăţii prea mari a presei, a activităţii de la
, a încercării eşuate de demitere a fostului preşedinte.
Din cea de-a doua categorie ar putea face parte:
Corneliu Popescu, fost şef la „CP Iaşi – CNLR SA – Loteria Naţională“. Este doctor în ştiinţe militare, iar lucrarea de doctorat are titlul „Evoluţia mediului rural românesc în condiţiile alinierii la cerintele şi standardele Uniunii Europene la indicaţii asupra securităţii naţionale“. Între 2005 şi 2008 are o funcţie cu totul misterioasă: P-DG CNAFP – MAPOR. (Cercetările mele pe Google au dat un mix între Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol şi o asociaţie de cercetare a opiniei publice.) Pe site-ul Senatului am găsit descrierea unei singure luări de cuvînt în Parlamentul României, în doi ani de cînd este membru, cu tema: „Educaţia în sensul «Codului consumului» încotro?“.
Marius Neculoiu a fost medic urolog şi şef de lucrări la Facultatea „Transilvania“, pînă să devină senator, membru al comisiei de învăţămînt. În această ultimă calitate, pe lîngă cîteva iniţiative legislative stranii, de tipul „obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale“, a avut şi trei declaraţii politice: „Agora democraţiei româneşti nu poate fi decît plenul Parlamentului“, „Opriţi denigrarea categoriilor profesionale!“ şi „Introducerea pachetului de servicii medicale de bază acordate cetăţenilor“.
CV-ul lui Ilie Năstase nu este pe site. Nici nu ar avea de ce: toată ţara românească ştie că a fost un sportiv excepţional. Acesta este, probabil, motivul pentru care face parte din comisia care se ocupă şi cu educaţia sportivă din România. Activitatea fostului tenisman în Parlament este, însă, deplorabilă: în afara unui vag interes pentru Codul Fiscal şi a unei tandre îmbrăţişări date unui coleg aflat în dificultate cvasipenală, nu a reuşit să însăileze nimic pe marginea dictonului „Mens sana in corpore sano“.
Cam aşa arată portretele celor de la care aşteptăm, cu sufletul la gură, să fie îngrijoraţi de nivelul tot mai slab al absolvenţilor şcolii româneşti. Impresia pe care o lasă cele două comisii de învăţămînt, din Senat şi Camera Deputaţilor, este una care nu lasă loc speranţelor: par, cu toţii, o adunătură de amatori, care au găsit cu greu un loc de muncă, după ce şi-au măsluit intenţiile în faţa alegătorilor.
Maria Iordănescu este psiholog.
