Boyhood

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
La drum – propriul road movie jpeg

e filmul lui Richard Linklater pentru care Patricia Arquette a luat Oscarul (rol feminin secundar), cu Ellar Coltrane, Lorelei Linklater şi Ethan Hawke, filmat în timp real (12 ani). L-am revăzut şi continuă să mă răvăşească. Ştiu că „răvăşirea“ e departe de a fi un criteriu estetic... Dar nu e doar atît. Filmul are un farmec aparte, domol şi introspectiv, care mă face să nu-l pot trece uşor cu vederea.  

Încă din primele scene se conturează atît personajul lui Mason (Ellar Coltrane), băiatul de 5-6 ani, care abia începe şcoala, cît şi cel al mamei lui, Olivia (Patricia Arquette), precum şi relaţia dintre ei. Mason apare, pentru prima dată, întins pe spate, pe iarbă, şi privind cerul. După care mama intră-n scenă. Intră-n scenă la propriu, mergînd destul de încet şi legănat: sexy, ai spune la prima vedere. Dar şi foarte potrivită în rolul ei matern. Din dialogurile ei cu Mason reiese cu claritate acest lucru: ştie cum să comunice cu copiii ei, să le înţeleagă „limba“, să fie prietenă şi, în acelaşi timp, autoritară firesc, fără eforturi de impunere.  

Felul în care personajul mamei se îndreaptă, hotărît, dar tărăgănat, spre cel al fiului, e definitoriu pentru mersul şi ritmul filmului în general. Filmul are un calm – al desfăşurării acţiunii şi al replicilor – care se menţine chiar şi în timpul scenelor agresive. Ideea e, probabil, că lucrurile se petrec în ritmul vieţii, un ritm cumva detaşat şi obiectiv, al trecerii – indiferent dacă e vorba de evenimente bune sau rele.  

Un alt motiv al trecerii calme poate fi şi fapul că întreaga poveste e văzută prin ochii lui Mason, care e o fire contemplativă – pe de o parte. Pe de alta, e un rebel – dar nu unul agresiv, ci care nu se supune regulilor şi... o ţine pe-a lui, într-un mod serios, dar personal. 

Un alt personaj e Sam, sora mai mare a lui Mason din film, interpretată de fiica regizorului, Lorelei Linklater: mai directă, mai histrionică, dar nu neplăcută. De altfel, atît Mason, cît şi Sam sînt ceea ce noi am numi, simplist, „copii buni“: deşi îşi au independenţa şi punctele lor de vedere, fac totuşi ce li se spune, şi trec prin etapele normale (după standarde comune, desigur...) ale fiecărei epoci. Au o copilărie tipică mai curînd pentru generaţia părinţilor, decît a lor: una în care aleargă, se plimbă cu bicicleta, îşi petrec suficient timp afară. Ceea ce nu-i împiedică să fie în pas cu modele epocii, precum

(ai cărui fani sînt),

– şi fenomenul emo – (pe care, după cum reiese dintr-o discuţie, nu îl apreciază). Discuţii se poartă şi despre Facebook şi dependenţa de micile veşti inutile primite pe net – pe care Mason le dispreţuieşte.  

Filmul încearcă să contureze, discret, dacă nu radiografii, măcar instantanee ale epocilor pe care le străbat personajele, de la războiul din Irak, la alegerea lui Obama. Sînt observate, prin intermediul diverselor personaje episodice, mai multe Americi: una boemă, a muzicienilor country rock din care făcea parte tatăl lui Mason; alta tradiţionalistă, conservatoare, a părinţilor celei de-a doua soţii a aceluiaşi tată, pentru care două sînt însemnele principale: Biblia şi puşca.  

Personajul tatălui (Ethan Hawke) este, de altfel, cel în mişcare, care face legătura între mai multe lumi. Introdus, iniţial, ca o figură antipatică, el se impune şi creşte ca personaj pozitiv, care-şi înţelege copiii şi e alături de ei cît de mult poate. Singura lui tară pare a fi maturizarea mai înceată... Tatăl biologic este prezentat drept mult mai normal decît toţi viitorii soţi ai mamei, care au două hibe fundamentale: sînt (devin) alcoolici şi suferă de un exces de autoritate prost înţeleasă.  

Personajul cel mai interesant din generaţia părinţilor rămîne, însă, cel al mamei, care „reuşeşte“ în viaţă, deşi porneşte ca

cu doi copii mici, şi care rămîne o mamă bună, fără să fie excesiv de autoritară, dar nici iresponsabilă sau prea permisivă.  

Filmul se termină inspirat – înălţător (din perspectiva copiilor), dar şi cutremurător (din cea a mamei, pentru că tatăl o ia de la început cu o nouă familie) – cu momentul desprinderii copiilor – şi al unui final al drumului iniţiatic –, care pleacă la colegiu.    

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.