Societate

Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.

Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.

Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.

Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Cum sînt însă cu putință versurile lui Rilke? Cum poate poezia să răstoarne lucrurile?

Nu știu cum îi vor fi recitite cărțile peste ani, dar sînt convins că lecția senectuții sale va rămîne una a înțelepciunii pe care filosofia nu o poate atinge decît în carnea unei vieți.

O soluție ar mai putea fi să faci din duminici zile în întregime pentru tine, în care urgențele altora să nu devină importante în orarul tău.

Pe scurt, erau cei mai frumoși și mai zdraveni ghiocei posibili.

Totuși, există mai multe tipuri de singurătăți.

Facultățile și universitățile au astfel un palmares bogat de absolvenți, indiferent de pregătirea reală a acestora.

Între recentele ştiri din Antakya se număra cea privind salvarea unei copile de un an la şapte zile după cutremur.

Datorită doctului comparatism filologic practicat de Alin Suciu, fizionomia creștinismului de limbă coptă recapătă un contur pregnant, dincolo de marile noastre amnezii și de viclenia istoriei.

Este momentul ca statul român să conștientizeze pericolul reprezentat de un cutremur similar celui din Turcia și să ia măsuri urgente de creștere a nivelului de cunoaștere cu privire la răspunsul la seism al clădirilor existente.

Modelul cu care a crescut generația mea era acela că bărbații conduc și decid, ei au părerile care contează.

Ei sînt doar începutul cel mai explicit al unei liste care a tot continuat.

La 40 și un pic, eu sincer nu mai pot să pun mîna pe cineva și să zic cu încredere: ăsta mi-e prieten!

Așteptîndu-l pe Godot este, în definitiv, o metaforă a zădărniciei, a absurdului și derizoriului uman.

Alexandru Davidian observă cum, la sfîrșitul vieții, pictorul revine la întîlnirea cu obiectele liturgice ale copilăriei.

Dana Jalobeanu reușește concomitent două lucruri: să ni-l (re)descopere pe Seneca-autorul (deopotrivă filozof și literat) și să facă să lucreze în noi virtualitățile proteice ale unei mari creații.

Am încercat să înțeleg de unde provine această anxietate și am descoperit cîteva posibile cauze.

În timp ce lumea de atunci își răcea gura în dezbateri intense, industria de Sf. Valentin înflorea.

A fost atît de specială încît eu, timp de trei ani, n-am știut dacă sînt om sau pisică.

Zilnic, doar în Capitală, zeci de oameni sînt mușcați de cîini, vagabonzi sau care, chipurile, au stăpîni care îi lasă „liberi”.

De cîţiva ani încoace, avem de trăit două crize acute, globale.

Tot ce e cu adevărat tradițional măsoară acest eon silvestru, inaugurat după descoperirea focului, care îi este deopotrivă origine și capăt.

Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.

Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.

● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.

Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.

E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.

Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.

Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.

Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?

Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.

Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.

La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?

După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.

Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.

Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?

Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.

Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.