Încurcături

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Cu mulți ani în urmă, cînd moderam în TVR o emisiune despre ONG-uri, am fost invitată la niște premii acordate inițiativelor caritabile și oamenilor care contribuie, prin investiția și energia lor, la schimbarea în bine a vieților celor din jur. Un moment bun pentru a-i cunoaște și a-i invita să colaborăm. Evenimentul urma să aibă loc la unul dintre ultimele etaje ale unui hotel mare din București, într-o sală de festivități. Am confirmat participarea și am ajuns mai repede pentru a schimba o vorbă înainte de decernarea premiilor. Se stătea în picioare la niște mese rotunde, iar lumina era destul de difuză. Invitații deja veniseră, mi-am luat un pahar și m-am oprit la o masă cu doi tineri înalți, zîmbitori, cu cămăși perfecte, vorbind o limbă pe care am ghicit-o a fi suedeză și care semănau amîndoi cu Alexander Skarsgård (înainte să fie atît de cunoscut). Am dialogat un pic în engleză și, cînd unul dintre ei a plecat să mai ia ceva de băut, mi-am dat seama că încăperea care se umpluse nu avea nicăieri nici o scenă. Muzica nu părea să se oprească și nimic nu anunța începerea prezentării unor premii, deși ora era cea stabilită. Cu siguranță, greșisem sala. Am ieșit val-vîrtej și, în fața lifturilor, am dat nas în nas cu organizatoarea care mă invitase și care se pregătea să închidă ușile de la locul unde ar fi trebuit și eu să fiu. S-a bucurat că mă vede și mi-a spus că mai există scaune doar în față, în primul rînd, unde nu venise ambasadorul Ungariei. Se și filma, deci a trebuit să stau dreaptă toată seara, fără uitat în telefon, poze, vorbit cu vecinii și alte distrageri. Dar a meritat, evenimentul în sine a fost reușit și animat.

Să tot fie un deceniu de cînd o prietenă bună m-a invitat la o petrecere cu promisiunea că îmi va prezenta pe cineva. Pe vremea aceea, eram într-o mică pauză de la o relație extrem de solicitantă și decisesem să urmez sfatul terapeuților care zic că iubirea potrivită este „ușoară” și că merită să le dau o șansă și domnilor pe care inițial îi consider plictisitori, nu totul e menit să ardă la intensitate maximă. Văzusem o singură fotografie pe Facebook cu pretendentul (nu aveam atunci mii de prieteni care să-și desfășoare viețile întregi în fața ochilor mei, cu vrute și nevrute), nu părea să semene cu Alexander Skarsgård, dar nici nu puteam judeca lucrurile în avans, după o poză. Am ajuns prima la petrecerea cu pricina, cît să îl prind venind, era cam slăbuț și mai scund decît mine (eu la vremea respectivă avînd destule kilograme în plus), dar îmi repetam în cap detaliat ce recomandaseră terapeuții. M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”. La ceva vreme după, dintr-o remarcă pe care a făcut-o, mi-am dat seama rapid: nu era el. Respectivul era un domn care venise acolo cu soția, iar cel pe care-l așteptam eu nu a mai sosit. Am luat-o ca pe un semn că îmi este menit să mă întorc la relația extenuantă, care, în scurt timp, a ars la intensitate maximă și kilogramele mele în plus.

Marele Gatsby (1974, regia J. Clayton)
Marele Gatsby (1974, regia J. Clayton)

Că tot am pomenit de terapeuți, o vreme am vizitat o doamnă extrem de pricepută, cu care abia începusem să mă destind, cred că eram la a treia ședință. Așteptam în hol cînd, de la ușa din capătul culoarului, a apărut o altă terapeută care m-a invitat înăuntru, grăbită. Mai fusesem la psiholog înainte, dar chiar să se schimbe omul nu mai pățisem. Departe de a mi se fi părut ceva ciudat, la vîrsta parțial necoaptă de atunci, m-am gîndit că poate sînt un caz atît de complex și de nemaiîntîlnit că trebuie să discute cu mine toți, prin rotație, așa că am luat-o de la capăt cu povestea încurcăturii amoroase a momentului. După un sfert de oră, o văd pe respectiva că se albește la față. „Vai! Nu sînteți la mine! Așteptam o clientă care vine azi pentru prima dată și am crezut că dumneavoastră sînteți!” Cred că făcusem eu o referire la ședințele precedente și așa și-a dat seama, cert este că ne-am întîlnit toate patru în hol: noi două, terapeuta mea și domnișoara care venise, iar altceva decît să rîdem nu am avut ce să facem. Am asigurat-o pe adevărata mea psiholoagă că, chiar dacă am pierdut 20 de minute, pentru mine nu este o problemă să vorbesc de două ori mai repede și ne vom încadra perfect într-un ceas.

În concluzie, zic să tratați cu un pic de precauție schimbarea peste noapte a terapeutului, nu sîntem într-un episod dintr-un serial în care este înlocuit brusc un personaj. Cei care mai organizează aniversări ar trebui să inaugureze purtarea ecusoanelor cu nume și stare civilă (și, dacă se poate, și cu cine e căsătorit respectivul) – ar ajuta persoanele singure să țină cîrma mai bine în aceste ape suficient de mofturoase. Ce nu-mi iese însă din cap este ideea că a descinde îmbrăcat frumos la petreceri dichisite unde nu ai fost invitat, în marile hoteluri din București, mai ales odată ajuns la vîrsta de mijloc, cînd pari a avea mai multă credibilitate, mimînd o ușoară preocupare, de parcă ar urma să decernezi sau să primești un premiu, poate fi un mod flamboaiant de viață. Le sugerez amatorilor, pentru bucuria privirii, consultarea în avans a listei evenimentelor organizate de Ambasada Suediei.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești