Drumul Taberei 2030

Zilele acestea poate fi vizitată, la Centrul de Cultură Arhitecturală al Uniunii Arhitecților din România, expoziția de proiecte studențești „Drumul Taberei 2030”. Vă invit să o vedeți pentru că ea propune o viziune urbană proiectată asupra unuia dintre cele mai frumoase cartiere bucureștene, gîndit de arhitecți tineri și talentați într-o perioadă de deschidere culturală și politică a regimului socialist fără precedent, este vorba despre anii ’60. Practic, arhitecții invitați să proiecteze extinderea spre vest a Capitalei au avut mînă liberă să imagineze un cartier ideal, ceea ce au și făcut, aplicînd principiile urbanismului modernist al Cartei de la Atena. Astfel au luat naștere micile „unități de vecinătate” care formează cartierul, adică zone rezidențiale cu blocuri izolate, plutind în vaste spații verzi și avînd zonele de echipament urban ca grădinițe, școli, licee, policlinici și centre comerciale la mică distanță. Cinematograful Favorit a rămas, de-a lungul evoluției cartierului, polul său cultural. Eforturile de a prinde un bilet la Războiul stelelor sau la Imperiul contraatacă rivalizau, în epocă, cu  toate cele necesare asigurării unei mese de Paști îmbelșugate, cu miel, ouă și cozonaci.

Cartierul a ieșit atît de bine, încît Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei, iar refugiaților chilieni din timpul prigoanei lui Pinochet li s-a construit un bloc de locuințe chiar acolo. Însă, începînd cu anii ’70, cartierul a trăit fenomenul îndesirii blocurilor și alterării liniilor directoare ale unui „oraș radios”. După Revoluție, relativa bunăstare a locuitorilor a generat un număr de automobile mai mare decît puteau prelua arterele cartierului, problemă rezolvată parțial, în prezent, de deschiderea celei de-a cincea magistrale de metrou. Cu toate acestea, un număr enorm de mașini trebuie acomodate permanent în spațiile interstițiale dintre blocuri care, niciodată, nu fuseseră gîndite în acest scop. Ample spații verzi au fost asfaltate, într-o paradigmă în care confortul de utilizare primează asupra calității vieții. 

Este ceva de făcut, se poate schimba această paradigmă? Ne putem imagina un viitor în care o mamă care își plimbă copilul în cărucior sau un bătrîn care se întoarce de la piață nu blochează deplasarea mașinilor pe aleile întortocheate de sub copacii venerabili? La aceste întrebări au încercat să răspundă studenții anului al treilea ai Facultății de Arhitectură din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, și au făcut-o cu entuziasmul vîrstei dublat de energia și pasiunea pe care o au pentru oraș, ca loc de manifestare a vieții urbane. Mutînd majoritatea mașinilor în parcaje subterane de-a lungul celor două bulevarde majore care mărginesc microraionul Favorit, studenții au gîndit spații publice vibrante, cu vocație culturală, gîndite să ofere locuitorilor acele locuri de întîlnire și socializare indispensabile unei comunități. Creșterea suprafețelor de spații verzi, crearea unor piste de alergare și de biciclete cu o lungime de nouă kilometri doar în interiorul unității de vecinătate vorbesc despre o aspirație legitimă la un mediu de viață sănătos și sigur, calități cărora li se adaugă caracterul cultural și social al petrecerii timpului împreună.

Un odeon deschis în spatele cinematografului, echipat cu o bibliotecă publică, o cafenea verticală ce „parazitează” calcanul unui bloc cu patru etaje, spații pentru sport și joc, grădini comunitare suspendate, amplasate pe terasele unităților de trei blocuri joase, grădini terapeutice, pavilioane artistice și spații expoziționale, locuri de întîlnire și de participare la evenimentele sportive ale cartierului, esplanade și spații publice difuze conturează un mod de apropriere activă și dinamică a spațiului public. „Între blocuri” nu mai este un termen generic pentru a desemna spații reziduale asfaltate și ocupate, în mod ineficient, de mașini care nici nu pot manevra corect. Acesta este înlocuit cu o nouă semnificație, aceea de teritoriu comun în care se decantează și se cristalizează valorile unei comunități de oameni prosperi și educați care, prin modul lor de raportare la spațiul public, îi conferă accesibilitate și pentru grupurile vulnerabile. În definitiv, adulții de astăzi care merg la serviciu cu mașina, plecînd dimineața și revenind seara, sînt copiii bătrînilor care, în urmă cu 50 de ani, s-au mutat în blocurile noi din cartier și părinții copiilor care merg la grădiniță, școală sau liceu. Atît elevii școlilor din microraion, cît și bătrînii circulă foarte puțin cu mașina, iar locurile de întîlnire și socializare amenajate de Primăria sectorului 6 sînt folosite pe tot parcursul zilei. Implementarea politicilor publice privitoare la viața urbană a cartierului continuă, în mod natural, ideile utopice și generoase ale arhitecților care, întîi la planșetă, au gîndit mai mult decît un cartier, și anume un loc bun pentru oameni. În definitiv, chiar aceasta este menirea arhitecților, iar studenții, prin proiectele lor, dovedesc că au înțeles-o.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: © Soreen D/ wikimedia commons