Drumul Taberei 2030

Publicat în Dilema Veche nr. 972 din 24 noiembrie – 30 noiembrie 2022
image

Zilele acestea poate fi vizitată, la Centrul de Cultură Arhitecturală al Uniunii Arhitecților din România, expoziția de proiecte studențești „Drumul Taberei 2030”. Vă invit să o vedeți pentru că ea propune o viziune urbană proiectată asupra unuia dintre cele mai frumoase cartiere bucureștene, gîndit de arhitecți tineri și talentați într-o perioadă de deschidere culturală și politică a regimului socialist fără precedent, este vorba despre anii ’60. Practic, arhitecții invitați să proiecteze extinderea spre vest a Capitalei au avut mînă liberă să imagineze un cartier ideal, ceea ce au și făcut, aplicînd principiile urbanismului modernist al Cartei de la Atena. Astfel au luat naștere micile „unități de vecinătate” care formează cartierul, adică zone rezidențiale cu blocuri izolate, plutind în vaste spații verzi și avînd zonele de echipament urban ca grădinițe, școli, licee, policlinici și centre comerciale la mică distanță. Cinematograful Favorit a rămas, de-a lungul evoluției cartierului, polul său cultural. Eforturile de a prinde un bilet la Războiul stelelor sau la Imperiul contraatacă rivalizau, în epocă, cu  toate cele necesare asigurării unei mese de Paști îmbelșugate, cu miel, ouă și cozonaci.

Cartierul a ieșit atît de bine, încît Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei, iar refugiaților chilieni din timpul prigoanei lui Pinochet li s-a construit un bloc de locuințe chiar acolo. Însă, începînd cu anii ’70, cartierul a trăit fenomenul îndesirii blocurilor și alterării liniilor directoare ale unui „oraș radios”. După Revoluție, relativa bunăstare a locuitorilor a generat un număr de automobile mai mare decît puteau prelua arterele cartierului, problemă rezolvată parțial, în prezent, de deschiderea celei de-a cincea magistrale de metrou. Cu toate acestea, un număr enorm de mașini trebuie acomodate permanent în spațiile interstițiale dintre blocuri care, niciodată, nu fuseseră gîndite în acest scop. Ample spații verzi au fost asfaltate, într-o paradigmă în care confortul de utilizare primează asupra calității vieții. 

Este ceva de făcut, se poate schimba această paradigmă? Ne putem imagina un viitor în care o mamă care își plimbă copilul în cărucior sau un bătrîn care se întoarce de la piață nu blochează deplasarea mașinilor pe aleile întortocheate de sub copacii venerabili? La aceste întrebări au încercat să răspundă studenții anului al treilea ai Facultății de Arhitectură din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, și au făcut-o cu entuziasmul vîrstei dublat de energia și pasiunea pe care o au pentru oraș, ca loc de manifestare a vieții urbane. Mutînd majoritatea mașinilor în parcaje subterane de-a lungul celor două bulevarde majore care mărginesc microraionul Favorit, studenții au gîndit spații publice vibrante, cu vocație culturală, gîndite să ofere locuitorilor acele locuri de întîlnire și socializare indispensabile unei comunități. Creșterea suprafețelor de spații verzi, crearea unor piste de alergare și de biciclete cu o lungime de nouă kilometri doar în interiorul unității de vecinătate vorbesc despre o aspirație legitimă la un mediu de viață sănătos și sigur, calități cărora li se adaugă caracterul cultural și social al petrecerii timpului împreună.

Un odeon deschis în spatele cinematografului, echipat cu o bibliotecă publică, o cafenea verticală ce „parazitează” calcanul unui bloc cu patru etaje, spații pentru sport și joc, grădini comunitare suspendate, amplasate pe terasele unităților de trei blocuri joase, grădini terapeutice, pavilioane artistice și spații expoziționale, locuri de întîlnire și de participare la evenimentele sportive ale cartierului, esplanade și spații publice difuze conturează un mod de apropriere activă și dinamică a spațiului public. „Între blocuri” nu mai este un termen generic pentru a desemna spații reziduale asfaltate și ocupate, în mod ineficient, de mașini care nici nu pot manevra corect. Acesta este înlocuit cu o nouă semnificație, aceea de teritoriu comun în care se decantează și se cristalizează valorile unei comunități de oameni prosperi și educați care, prin modul lor de raportare la spațiul public, îi conferă accesibilitate și pentru grupurile vulnerabile. În definitiv, adulții de astăzi care merg la serviciu cu mașina, plecînd dimineața și revenind seara, sînt copiii bătrînilor care, în urmă cu 50 de ani, s-au mutat în blocurile noi din cartier și părinții copiilor care merg la grădiniță, școală sau liceu. Atît elevii școlilor din microraion, cît și bătrînii circulă foarte puțin cu mașina, iar locurile de întîlnire și socializare amenajate de Primăria sectorului 6 sînt folosite pe tot parcursul zilei. Implementarea politicilor publice privitoare la viața urbană a cartierului continuă, în mod natural, ideile utopice și generoase ale arhitecților care, întîi la planșetă, au gîndit mai mult decît un cartier, și anume un loc bun pentru oameni. În definitiv, chiar aceasta este menirea arhitecților, iar studenții, prin proiectele lor, dovedesc că au înțeles-o.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Foto: © Soreen D/ wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.