Miracolul mirării

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
Theodor Pallady jpeg

Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic, fără să devină sclavele cutărei ideologii și gata să se lupte, prin idei clare, cu obscuritatea demonică a totalitarismelor siameze: nazismul & comunismul. Cititorului îi vor fi venit deja în minte Simone Weil, Hannah Arendt și Jeanne Hersch (iar nu Susan Sontag, briliantă, însă captivă într-un sofisticat narcisism intelectual, drapat în scenografia cauzelor nobile). Toate trei proveneau dintr-o veche burghezie europeană, al cărei crepuscul apare cel mai bine surprins de Stefan Zweig și, pînă la un punct, în scrierile lui Thomas Mann. Tustrele au scris cărți majore, au mărturisit exemplar și au apărat umanismul în vremuri de inumană derivă societală, dovedind simultan o rară modestie și o tragică luciditate. 

Nu mi-am propus să le evoc laolaltă decît pentru a pune sub semnul acestei constelații oportuna reeditare a cărții lui Jeanne Hersch, Mirarea filozofică. O istorie a filozofiei (Humanitas, 2022). E o lucrare de popularizare, fără pretenția de a livra cronica gîndirii apusene în cheia unui aparat conceptual personal. Volumul reunește foste emisiuni radiofonice menite să prezinte publicului educat, dar „nespecialist”, operele acelor autori fără de care nu poți cuprinde judicios fresca mentală a destinului occidental. Din pură inerție iluministă, lipsesc din sumar Părinții greci ai Bisericii, așa că rămînem și aici singuri cu o Europă latină, etnocentric redusă, în ce privește Evul Mediu, la Augustin și Thoma d’Aquino. Însă nici Blaise Pascal nu e invitat, ca dovadă că orice „panoramă” nu e decît o antologie subiectivă.

Întrucît istoria filozofiei reprezintă un gen abundent, care implică el însuși o povestire (așa cum magistrul meu, Michel Meslin, a redactat, pentru sinteza găzduită în „Bibliothèque de la Pléiade”, o istorie a istoriei religiilor), selecția operată de Jeanne Hersch rămîne una printre altele, urmărind marile nume din canonul școlar, de la Thales din Milet, pînă la Husserl, Jaspers și Heidegger: pare un soi de ironie postumă la adresa lui Hegel, căruia i se spune astfel că, într-adevăr, filozofia și-a atins apogeul în Germania, însă nu prin el). Originalitatea autoarei recomandate aici ține de geniul simplității (niciodată simpliste), de talentul narativ și de insistența asupra mirării ca sursă și condiție a oricărei reflecții despre divinitate, om, lume, cunoaștere, morală și arta conviețuirii în cetate, fie aceasta sub forma pretins exhaustivă a „sistemului” ori sub una fragmentar-eseistică. De mirare este însuși faptul că scrieri reputat impenetrabile pot realmente fi reduse la un mănunchi de idei, de teze și perspective accesibile „profanilor”. O asemenea lectură epurată, care profită de reculul istoric, e pesemne cea mai sigură metodă de a-i împrieteni cu filozofia pe cei – evident majoritari – care nu se manifestă „profesional” în sfera ei adesea prolixă, dar au bunul-simț de a respecta creația filozofică, fără să o caricaturizeze ignorant și populist. 

Din portretele schițate de Jeanne Hersch rezultă că marii gînditori au fost sincer obsedați de căutarea adevărului și că respectivul impuls gnostic nu lasă pe nimeni întreg: mai toți au preluat influențe sau au combătut adversari, socotindu-se totuși ca începători de lume și vîrfuri supreme, chit că știau – dacă nu din apologetica primelor veacuri creștine, măcar din anecdotica lui Diogene Laerțiu – că mintea umană e nestatornică și că diversele doctrine pe care le-a produs se bat cap în cap. Pe de altă parte, fără mirarea filozofică, teologii sînt în stare să confiște sau să mutileze pînă și revelația supranaturală, așa că numai gînditorii autonomi protejează de fapt măsura etică și elanul cognitiv specifice lui homo sapiens, îngăduind implicita noastră justificare în acest solitar ungher al Universului. Dogmatic vorbind, filozofii alcătuiesc o sectă pestriță de ereziarhi a căror ferocitate speculativă asigură condimentul vital al conștiinței de sine. Cu mintea lor iscoditoare, ei fac mereu diferența dintre insuficient și indispensabil...

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.