Școala de arhitectură, ca o citadelă...

Publicat în Dilema Veche nr. 974 din 8 decembrie – 14 decembrie 2022
Romeo Belea
Romeo Belea

Scriu la cald, sub impresia puternică pe care mi-a produs-o vernisajul expoziției de proiecte „Arhitect Romeo Belea. 90 de ani”, desfășurat în Sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române. Expoziția reunește, în viziunea inspirată a Tomniței Florescu, cele mai importante proiecte ale lui Romeo Belea, arhitect, profesor și membru corespondent al Academiei Române. De fapt, Romeo Belea este al doisprezecelea arhitect membru al Academiei de la înființarea Școlii românești de arhitectură, în anul 1892. Poate că nu este doar o simplă coincidență faptul că această expoziție marchează nouă decenii de viață ale unuia dintre cei mai înzestrați arhitecți români contemporani, înscriindu-se, în același timp, în seria manifestărilor culturale prilejuite de aniversarea a 130 de ani de învățămînt românesc de arhitectură.

Așa cum aveam să aflăm la vernisaj, cele două evenimente sînt legate într-un mod mult mai intim decît s-ar fi putut anticipa, căci Romeo Belea ne-a povestit, cu căldură și sinceritate, că a ajuns student la Arhitectură din dragoste pentru sport, mai exact pentru sporturile de echipă, pe care le-a practicat cu entuziasm în liceu. Deci nu pentru profesie în sine, căci abia în anul al treilea a înțeles ce este ea, ci pentru atmosfera minunată din Școala de Arhitectură, acolo unde se făcea mult sport, și nu numai. Într-adevăr, între 1951 și 1957, Școala a fost pentru el o citadelă, o fortăreață a culturii care a protejat puținii săi studenți de o lume exterioară care, pentru mulți, a însemnat un coșmar. Însă incubii nu treceau de treptele Școlii, de portalul său monumental care evocă intrarea într-o biserică, fiindcă profesorii ce-i dădeau viață, mereu la costum și papion, după moda de dinainte de 1948, continuau să-i învețe pe studenți despre umanismul renascentist, iar în bibliotecă se afla facsimilul neprețuitei De Divina Proportione din 1509 a lui Luca Pacioli, cu planșele ilustrate de Leonardo da Vinci. Studenții, absorbiți de profesia care îi fascina prin complexitate și delicatețe, intrau în Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din strada Enei la 8 dimineața și ieșeau cu greu, evacuați de portari, tîrziu în noapte. Așa se face că, datorită acestui stil de viață destul de izolat, cum povestește mucalit Romeo Belea, majoritatea arhitecților vremii aveau să se însoare cu arhitecte, colege de-ale lor, și nici el însuși nu a făcut excepție. La fel ca în privința profesiei, și această alegere avea să fie una inspirată, fericită.

Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci, iar proiectele lui Romeo Belea, desfășurate pe parcursul a peste o jumătate de secol, vorbesc despre transformările politice, sociale și culturale ale României. Însă, de la primele proiecte din al căror colectiv a făcut parte, ca Sala Sporturilor din Constanța și Sala Palatului din București, continuînd cu căminele studențești din Grozăvești și Regie și culminînd cu Teatrul Național din București, arhitectul a încercat să impună clădirilor sale o viziune asupra spațiului formată în facultate și care nu a fost tributară decît sieși și maeștrilor pe care i-a avut, de la Vitruviu la Tiberiu Ricci.

Din postura de profesor și îndrumător de doctorate al Facultății de Arhitectură „Ion Mincu” și, ulterior, de membru în comisiile de examen pentru promovarea în cariera didactică pentru profesori și conferențiari, Romeo Belea a fost martorul transformărilor școlii. Acum, spune el, există o generație de profesori care a reușit să acumuleze enorm de la predecesori, capabilă să ducă mai departe arhitectura din România, iar studenții Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” beneficiază de oportunități fără precedent, începînd chiar cu validarea de către Royal Institute of British Architects a diplomei conferite de Universitate, ceea ce vorbește despre standardele înalte autoimpuse, la paritate cu cele ale celor mai prestigioase facultăți de arhitectură din Europa și din lume. La 90 de ani, gîndurile lui Romeo Belea se îndreaptă către acei tineri minunați care aleg să-și trăiască viața intens, adesea pierzînd nopțile, pentru a deveni capabili să transforme țărîna și praful în eidos, în idei și forme dăinuitoare, purtătoare de viziune și simbol. 

Închei această invitație nevoalată de a viziona expoziția pînă pe 23 decembrie cu vorbele pline de modestie ale autorului, știind că modestia întemeiată pe cunoaștere și fapte este apanajul celor înțelepți și generoși: „Această expoziție este închinată Școlii de Arhitectură, dascălilor și colegilor mei. Datorită lor am ajuns să exist. Dacă ceea ce am realizat poate constitui un omagiu personal adus lor, atunci am reușit ce mi-am dorit”.

Lorin Niculae este profesor la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.