Rămîi pe culoarul tău

Publicat în Dilema Veche nr. 971 din 17 noiembrie – 23 noiembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

„Comparațiile ucid creativitatea și bucuria de a trăi”, scrie într-una dintre cărți Brené Brown, amintind cum, la un concurs de înot, fiecare participant dă ce are mai bun strict pe culoarul lui, fără să se uite în stînga și în dreapta. Comparația cu ceilalți este legată de conformism și de competiție, în același timp – vrem să aparținem unui grup, dar să fim mai buni decît restul. Nu ne luptăm cu vedetele de cinema sau cu personalitățile de pe meleaguri îndepărtate, ci cu cei din domeniul nostru, de la locul de muncă, de pe strada noastră.

Un studiu la nivel mondial realizat în luna octombrie a acestui an de DataReportal, care analizează tendințele în comportamentul online, arată că timpul mediu petrecut zilnic pe Internet de utilizatorii cu vîrste cuprinse între 16 și 64 de ani este de 6 ore și 37 de minute, dintre care 2 ore și 28 de minute pe rețelele sociale. Nu este nici o surpriză că pe primele locuri la motivele utilizării Internetului sînt găsirea de informații și păstrarea legăturii cu familia și cunoscuții. O expresie veche românească te îndeamnă „să-ți ții prietenii aproape, dar dușmanii și mai aproape”. Altfel spus, să fii cu ochii pe ceilalți, mereu în gardă, nu cumva să facă vreo mișcare neprevăzută și să suporți consecințele. Să nu ți-o ia înainte, să nu-ți „fure” ceva. Iar cu rețelele sociale îi ai pe toți în buzunar și la cap în timp ce dormi. Nu trebuie să fii Brené Brown și nici specialist în tendințe comportamentale ca să ajungi la concluzia, în timp, că a verifica ce se întîmplă pe culoarele alăturate este cel mai mare antidot pentru fericire.

Comparațiile, pe care faptul că sîntem mereu „conectați” ni le pune pe tavă zilnic, se lasă cu cel puțin două urmări care te storc de energie: invidia și gelozia. În primul caz, te simți inferior, ai vrea să ai statutul, realizările, posesiunile cuiva. Gelozia are dinții și mai ascuțiți, e cam ca morsa pe lîngă focă: vine cu frica și furia că ai putea pierde ce consideri că ai avea, că toți cei din jur sînt o amenințare. Pentru că, în mintea ta, așa ceva este inacceptabil, începi să te mulezi după stilul de înot al celorlalți, chiar dacă punctul tău forte sînt picioarele, nu brațele, iar noul ritm de respirație nu îți e prielnic. Scoți timpi tot mai slabi, pentru că nimeni nu a progresat vreodată prin imitație, dar ești prea tînăr să-ți dai seama de asta. Crezi că, dacă respecți toate regulile și faci ce ai văzut că funcționează la alții, nu vei mai pierde niciodată. Așa că tot încerci, iar și iar, pînă rămîi sleit de puteri.

Din păcate, știu multe despre a te compara cu ceilalți în orice moment, a duce războaie imaginare cu oameni care nici măcar nu te cunosc, a copia rețete care au dat rezultate pentru alții și a verifica obsesiv conturile de social media ale unor persoane pe care, de fapt, nu le placi. Am petrecut nopți în șir întrebîndu-mă „Ce are ea și nu am eu?”, găsind propriile răspunsuri la asta, schimbînd tot ce credeam că ar fi necesar la mine, pînă cînd omul care eram înainte s-a dezintegrat. Ba mai mult: din proprie inițiativă mi-am ales cursele cu cei mai numeroși participanți, pentru că îmi place să cîștig, iar victoriile mici ar fi fost irelevante. Fiecare lungime de bazin la care obțineam un timp mai bun decît restul mai turna un pic de combustibil peste orgoliul că i-am lăsat pe ceilalți în urmă. În final, am obosit și corpul nu m-a mai ascultat. Au trecut toți pe lîngă mine, înainte și înapoi, în timp ce eu n-am mai putut decît să mă țin de marginea bazinului, întrebîndu-mă dacă e cu adevărat sportul meu preferat și dacă, prima dată, m-a aruncat cineva în apă sau am sărit chiar eu.

© J. Parrish / flickr
© J. Parrish / flickr

Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea. Că ceea ce faci, ce achiziționezi, ce vîrfuri urci cu recorduri mondiale nu înseamnă cine ești și nici nu te va face neapărat potrivit în ochii altcuiva. În plus, așa cum am găsit formulat într-un articol din The School of Life, care vorbește despre curajul de a fi tu însuți, odată cu vîrsta ne oprim din a mai încerca să-i impresionăm pe cei care nu ne plac – „pe care îi urîm” e citatul exact.

Am ca imagine de fundal pe telefon o fotografie care arată un singur culoar dintr-un bazin. O văd de zeci de ori pe zi, cînd ating telefonul. Îmi amintește că sînt în momentul în care îmi aleg singură cursa și stilul de înot care-mi place. Dar mai ales că, după ce am tras cîteva decenii în sportul ăsta, am învățat că la capătul culoarului nu e finalul, nici pe departe.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.