Hypatia. Adevăr și legend

Publicat în Dilema Veche nr. 971 din 17 noiembrie – 23 noiembrie 2022
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Sînt personaje istorice a căror receptare, legendară sau polemică, are o greutate mai mare decît adevărul factual al propriei lor vieți. Devenind simboluri ale unor cauze sau curente de gîndire, cunosc o posteritate care merită ea însăși să fie cercetată ca fenomen cultural sau social. Hypatia din Alexandria, filosoafă și matematiciană, este un astfel de personaj, ca și împăratul Iulian Apostatul, pentru a-i numi doar pe cei aflați în centrul a două momente critice ale istoriei creștinismului în Antichitatea tîrzie. Dar situația se poate verifica la o extensie mai largă, dacă ne gîndim la legendele lui Alexandru cel Mare sau la posteritatea unui personaj biblic ca Maria Magdalena. Revenind la figura Hypatiei, aceasta – se știe prea bine – a fost încărcată și instrumentalizată polemic atît pe planul cercetării istorice, cît și pe cel cultural. Un exemplu este filmul Agora din 2009, cu Rachel Weisz în rolul principal, fără a mai inventaria aici, din lipsă de spațiu, numeroasele biografii romanțate ale „martirei lumii păgîne”. Mai subtil sau mai direct, uciderea sa cumplită a fost considerată adeseori, atunci ca și acum, ca simbol al fanatismului noii religii al cărei scop era distrugerea splendidei lumi vechi. Procesul de simbolizare s-a accentuat atît de mult – întemeiat, e drept, pe un tip de a face istorie cu agendă filosofică sau (anti)religioasă –, încît aproape că nu mai poate exista o dezbatere asumată cu modestie și prudență de ambele părți. Nu este vorba, nicidecum, de a nu condamna crima, despre care s-a spus încă din acea perioadă că pătase Biserica Alexandriei. Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil. Problema e, pe de o parte, să înțelegem cum s-a putut ajunge aici, iar, pe de altă parte, să parcurgem această căutare a adevărului cu minimul posibil de prejudecăți și parti-pris-uri, indiferent cît de dificil și de inconfortabil ar fi. O astfel de invitație este cartea Mariei Dzielska (1942-2018), Hypatia din Alexandria. Personajul istoric și legenda modernă, în traducerea Anei-Lorina Iacob și sub îngrijirea neobosită a lui Dragoș Mîrșanu, coordonatorul colecției „Historia Christiana“ a Editurii Doxologia din Iași. Spre deosebire de alte publicații, unele traduse în limba română, din seria polemică despre distrugerea lumii greco-latine de către virulența misionară a creștinismului, această carte face efortul de a-și introduce cititorul în șantierul de documente pe care un istoric trebuie să le evalueze și să le utilizeze onest pentru aînțelege – atît cît e cu putință – un fapt dramatic. Sursele despre viața și activitatea Hypatiei sînt puține și scrise din perspective foarte diferite. Unii martori sînt istorici ai Bisericii, alții sînt arieni, alții sînt autori vădit anticreștini. În plus, felul în care Hypatia înțelegea să-și prezinte filosofia era de cele mai multe ori dedicat doar unor cercuri de inițiați, care păstrau secretul unei astfel de mistagogii filosofice. Se știe că Synesios din Cyrene, care avea să ajungă episcop, fusese un discipol fidel și că scrisorile pe care i le trimitea după această schimbare majoră din viața sa constituie documente prețioase despre cum era perceput profesoratul Hypatiei. Însă nu doar analiza surselor face valoarea acestei cărți, cît atenția acordată cîntăririi fiecărei ipoteze și, mai ales, interpretării contextului în care s-a produs uciderea filosoafei.

Cititorii, mai cu seamă cei obișnuiți cu narațiunea pop dominantă, vor avea cîteva surprize: de pildă, vor afla că Hypatia nu era nicidecum stindardul practicilor religioase păgîne din Alexandria vremii, ci mai degrabă urma o linie filosofică distantă de ritualurile religiozității populare; era tolerantă față de creștinism, nu doar prin acceptarea creștinilor lacursurile ei, ci și prin lipsa oricărei polemici cu Teofil, predecesorul patriarhului Chiril; la momentul morții sale dramatice, nu era tînără, ci atinsese probabil senectutea. Sînt și alte elemente care merită să fie descoperite în acest demers de detectivistică istorică despre o crimă politică. Cu prestigiul pe care îl avea inclusiv pentru o parte dintre creștini, Hypatia a căzut victimă într-o luptă pentru putere care n-a mai ținut seama nici de umanitate, nici de credință.

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor. A publicat recent Inteligența inimii. Schițe pentru un portret al virtuții (Editura Spandugino, 2021).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.