Religie și fotbal

Publicat în Dilema Veche nr. 976 din 22 decembrie – 28 decembrie 2022
Theodor Pallady jpeg

Antropologii urbani au descris adesea lumea fotbalului din perspectiva ritualului. Nu e un sport printre altele, de vreme ce a fost „încoronat”, iar recent jucata finală de la Doha a fost urmărită de șase miliarde de oameni. E greu să găsești ceva similar prin fervoarea participării la o activitate „socială”. Meciurile dezlănțuie o pasiune extremă, consumată civilizat și strict emoțional sau degenerată prin acte de huliganism greu controlabil. Întrucît e un sport de origine britanică, dominat de echipe europene, vedem adesea jucători care-și fac semnul crucii, așa cum cei de credințe diferite dau alte semne de pietate, solicitînd divinitatea în favoarea propriei echipe. Tot în sfera religiozității (de tip idolatru) intră și cultul marilor fotbaliști legendari, care se lăfăie iconic în milioane de camere adolescentine sau cabine de TIR... Cu ani în urmă, am văzut o casetă din vitrina unei frizerii napolitane care „expunea” prețioasa relicvă a unui fir de păr din chica lui Maradona... Intuiesc faptul că asemenea elanuri hagiografice apar mai cu seamă în sînul națiunilor de matrice latină, predominant catolice, unde nenumărați copii săraci își imaginează un viitor mai bun ca membri ai unor cluburi locale de juniori, tot așa cum adolescenții negri, încă segregați la marginea metropolelor americane, pariază pe box, baschet sau baseball.  

Intersecția fotbalului cu faptul religios apare și la nivel geopolitic, după cum am notat în cazul Qatar. Micul emirat din Golf a reușit să profileze lumea arabă dincolo de stereotipuri, ambiționînd să-i afirme modernitatea și vocația constructivă. Demersul a suscitat critici tardiv-ipocrite cu privire la nerespectarea drepturilor omului în statul-gazdă, mai ales după ce lobby-ul qatarez a reușit să scoată din cursa pentru găzduirea Campionatului Mondial ditamai SUA. A fost evocată corupția din FIFA (n-ar fi ceva chiar șocant), dar și cea pătrunsă, rușinos, în Parlamentul European, unde cîțiva deputați socialiști au fost arestați pentru mită. Numai că Doha a dat lovitura, demonstrînd că – fie și printr-o externalizare scump plătită a serviciilor, de la arhitecți și proiectanți pînă la diversele lanțuri logistice – e capabilă să susțină la cele mai bune standarde o competiție de nivel mondial, deopotrivă frecventată de suporteri exaltați și șefi de state păziți cu strășnicie. Desigur, banii din exportul de gaze deschid orice ușă și pot cumpăra excelența, însă am fi meschini dacă n-am aprecia, în final, abilitatea de care au dat dovadă acești foști cărăuși de cămile, pirați și pescuitori de perle, care s-au aflat în centrul atenției mondiale pentru cîteva săptămîni. 

Finala Franța-Argentina a avut și ea un aer grandios, de apoteotică încleștare mitico-religioasă. Echipa din Hexagon, formată majoritar din jucători cu origini africane, denotă reversul luminos al unei istorii coloniale punctate de abuzuri și crime. Ecouri similare s-au făcut auzite atunci cînd Franța a jucat contra Marocului, cînd extremiștii taberelor progresiste și conservatoare anunțau iminentul sfîrșit al lumii, cu sediul la Paris. La rîndul lor, argentinienii au fost criticați de o preoteasă a Corectitudinii Politice, printr-un articol din presa americană, unde le reproșa că nu au inclus în Naționala de fotbal sportivi de culoare. Nu pentru că ar fi o națiune albă (și nu un film produs de studiourile Disney) – cum i s-a răspuns de la Buenos Aires –, ci pentru că și-ar fi construit identitatea, încă din secolul al XIX-lea, în jurul unui nucleu de suprematism alb. Ca de obicei, ideologia reușește să polueze orice dezbatere, conferindu-i un relief la limită absurd. E musai să evacuezi influența ei toxică și reducționistă, dacă vrei să prezervi frumusețea clasic-olimpică a sportului, ca univers unde trista violență a lui homo sapiens e transfigurată prin fair-play și buna „agonie” a sacrificiului de sine. 

După finala de duminica trecută, am citit că, în aceeași zi, era sinistru-programată execuția capitală a unui fotbalist iranian care a îndrăznit să se ralieze protestelor antiguvernamentale din ultimele luni. Cînd scriu acest text, nu știu dacă bietul sportiv și-a pierdut deja viața din acest motiv. Știu însă că trebuie să deplîngem și să condamnăm imixtiunea politicului în fotbal, oricît de utopică ar părea separarea lor. Sportul și sportivitatea își merită aura religioasă doar dacă înfrățesc și pacifică. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești