Povestea merge mai departe

Publicat în Dilema Veche nr. 970 din 10 noiembrie – 16 noiembrie 2022
Cea mai bună parte din noi jpeg

Despre trupa Vama Veche am aflat pentru prima dată în 1999 de la un prieten din București, eu fiind studentă în Cluj-Napoca la vremea respectivă, care mi-a spus că trebuie să ascult de îndată piesa cu același titlu – „e deosebită, n-am mai auzit așa ceva la noi, o să te lovească un dor cumplit de mare”. Să faci rost de o melodie era mai greu în acei ani decît ne putem imagina acum, cînd avem Internetul în buzunar. Am ajuns pînă și la căminele din Observator, unde foștii mei colegi de liceu, studenți la Politehnică, au reușit pînă la urmă să îmi descarce piesa pe patru dischete, numai că una dintre ele nu mergea și n-am mai putut să o alipesc la loc niciodată. În cele din urmă am găsit și am cumpărat CD-urile Nu am chef azi și Vama Veche și le-am ascultat pînă le-au învățat pe de rost toți vecinii mei din cartierul Gheorgheni. Cînd am aflat că trupa va concerta la Sala Sporturilor, un an mai tîrziu, am simțit la fel ca orice fan adevărat: că viața poate fi minunată.

Îmi amintesc și acum, după mai bine de douăzeci de ani, cu ce eram îmbrăcată, cum am traversat parcul mare, unde are loc acum Untold-ul, cum am așteptat să ascult și să cînt fiecare melodie atît de cunoscută și cum nu mai văzusem atîția clujeni la un loc nicicînd. „Vama Veche“ a fost ultima piesă din concert și, vreme de cinci minute și jumătate, am fost fericită cum numai la 20 de ani, cînd timpul încă nu te-a ajuns din urmă cu bilanțul în mînă, poți fi.

Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele. Pe atunci, evenimentele de amploare ținute în provincie erau extrem de rare. Totul pulsa aici, în Capitală. Am încercat, de-a lungul anilor, să nu ratez nimic din ce mă interesa. În iulie 2007, am avut privilegiul să-l văd pe Mick Jagger cîntînd Start Me Up“ la cîțiva metri distanță de mine, pe Stadionul „Lia Manoliu“, cu puțin timp înainte de închiderea și demolarea acestuia. Era prima dată cînd cei de la The Rolling Stones veneau în România, dar concertul a sfîrșit prin a fi intens criticat pentru accesul greoi și lipsa apei de băut, într-o lună caniculară. Tot ce-mi amintesc eu este că m-am bucurat de muzică. În primăvara lui 2010, am fost la AC/DC în Piața Constituției. A doua zi trebuia să mă trezesc la ora 4, să plec în Deltă împreună cu un ONG, iar bagajul meu nu era încă făcut. Peste două luni, îi vedeam și pe cei de la Aerosmith la Zone Arena, cu Reamonn în deschidere. Apoi am inaugurat Arena Națională cu Depeche Mode, un concert de colecție, în mai 2013. Doi ani mai tîrziu, alături de fanii Take That de altădată, am cîntat cu Robbie Williams în față la Casa Poporului și, pentru că știe să facă spectacol, l-am mai aplaudat o dată după încă patru ani, la Untold. În 2017, abia i-am așteptat pe cei de la Kings of Leon, am filmat pînă n-am mai avut baterie la telefon și am găsit cu greu un taxi să ajung acasă cît de repede s-a putut. Nu de alta, dar trebuia neapărat să trimit pînă a doua zi niște invitații pentru emisiunea politică la care lucram și am aflat despre asta abia cînd eram deja pe drum spre concert.

© A. Docea
© A. Docea

În 2019, deja mă săturasem să trimit invitații oamenilor politici, după concerte, și nu mai eram angajată nicăieri. Noroc că îmi cumpărasem în avans bilete la Bon Jovi, la Ed Sheeran și la Untold și decisesem să încep cu adevărat căutarea unui alt loc de muncă abia după ce voi fi savurat pe deplin aceste concerte. Trupa Bon Jovi o ratasem în 2011, cînd a susținut un spectacol memorabil, iar eu eram plecată din țară. Pe vreme aceea sufeream de „the fear of missing out” mai ceva decît acum, la vîrsta de mijloc, și m-am supărat rău că n-am putut potrivi altfel lucrurile. Să zicem că în 2019 nici eu, nici Jon n-am mai fost aceiași.

De Ed Sheeran îmi amintesc ca de ultimul eveniment mare din București de dinainte de pandemie. Am mai găsit loc doar pe scaun, lucru pe care încerc să îl evit întotdeauna. Mi se pare că dacă nu stai cu orele pe gazon, în picioare, alături de ceilalți fani, cît mai aproape de scenă, ratezi tot farmecul cîntatului live. Este și rațiunea pentru care prefer, de multe ori, să merg singură la concerte – nu pot supune pe nimeni la așa ceva, dacă nu simte la fel. Pentru Armin van Buuren, care de obicei mixează de la miezul nopții și care este și motivul pentru care am fost atîția ani la Untold, e indicat să-ți ocupi locul pe stadion, în față, pe la 10 seara. În 2019, concertul lui a ținut șapte ore și jumătate și doar ploaia ne-a oprit să stabilim un record la Cluj-Napoca.

Și în noaptea de după concertul lui Ed Sheeran a plouat torențial, iar eu am reușit să scriu în sfîrșit un articol pentru Dilema veche, la care eram atunci doar colaborator, despre jurnalismul de televiziune, pomenind pentru prima dată și de plecarea mea din TVR. „Iluzia libertății“ se numea el și, așa cum meseria de jurnalist te face, într-un fel, să crezi că ești lipsit de constrîngeri și că îți poți aranja viața cum dorești, mersul la concerte vine pentru mine cu „iluzia tinereții”, muzica e ancora mea în vremurile cînd călătoria nu se desfășoară conform planului, teleportarea instantanee în anii în care timpul încă nu mă ajunsese din urmă, necruțător, cu tabela de bilanț în mînă. Unul dintre concurenții de la Vocea României a recunoscut recent că a ales echipa lui Tudor Chirilă datorită unei muzici care „l-a crescut cu fiecare vers”. Și eu cred în continuare că „Vama Veche“ e o melodie cum nu mai e alta la noi, dar poate și pentru că e singura care, pentru cinci minute și jumătate, mă face să am iar 20 de ani. 

Pentru luna iulie am deja bilet la Depeche Mode, tot la Arena Națională, cumpărat în primele zile în care s-au pus în vînzare – evident, pe gazon. 2023 nu sună rău deloc.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.
Zizi și neantul jpeg
De-ale Scufiței Roșii
De asta, amintirea perioadei de „Scufiță Roșie” devine una idilică.

Adevarul.ro

Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.