⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 72

Noi, „neo-kominterniștii“
De fapt, nerozia propagandiștilor este că fac mari eforturi să ne tragă afară tocmai din această semiobscuritate și relevanță modestă pentru marele public, creîndu-ne o imagine publică cu totul supradimensio-nată. Ascultîndu-i ba pe unul, ba pe altul,

Noof și povești arabe
Nopțile de vară în Chicago sînt prea lungi. E cald și mult prea umed. Apartamentul nu are aer condiționat și e greu să respir. Sînt singur de cîteva zile. Am fost patru, acum am rămas doar eu în apartament. E vineri și nu am chef să stau în casă. E un bar destul de aproape. Joac

Răzbunarea unui motan
L-am întîlnit, nu de mult, pe prietenul meu de la Fizică, profesorul Mișu Prăvălitu. Avea o satisfacție debordantă imprimată pe chip. „Dragul meu“, a strigat el cum m-a văzut, „ți-am citit articolul despre rectorul obsedat de grilele CNATDCU. Interesant, dar nici pe departe comparabil cu povestea șefului nostru de departament, Mătrăgun Șoricaru, la rîndul lui un obsedat feroce. Nu de grile de evalua-re, ci de FAZ-uri (pentru cei mai puțin familiarizați cu mediul academic p

Cel mai mare „furt“ din istoria omenirii
Revolta „vestelor galbene“ a suscitat o discuţie în sfîrşit serioasă legată de modelul ultraliberal, de excesele şi de limitele sale, precum şi de inegalităţile insuportabile pe care le generează. În paralel, două milioane de persoane au semnat o petiţie pentru a da în judeca

Pe gheaţă…
Moaşă-ta pe gheaţă! (cu variantele fonologice moaş-ta şi moaşi-ta sau, în versiunea neadresată direct, moaşă-sa…). Situaţia evocată de construcţia eliptică nu e tocmai limpede, dar intonaţia şi contextele de folosire sînt în mod neechivoc c

Lăsați copiii să spună povești!
Un copil la sfîrșitul clasei I nu știe vreo chestie de prin programa școlară. Și rămîne repetent. Vă repet. Ceea ce nu știe și e în programa aia școlară în mod cert intră în tiparul ăla narativ de care vă spuneam mai sus. Poate fi acolo inclus, e

Legitimația lui Roger Federer
Dacă nu ai nici o responsabilitate în cazul expus, dacă eşti fan de fan Roger, dacă te-ai obişnuit să-l vezi de la televizor şi net pînă în paginile revistelor şi ziarelor distribuite gratis în zborurile deasupra acestui Pămînt din ce în ce mai mic, atunci sigur că rîzi sau te enervezi. Sau amîndouă. Dar orice istorie stupidă începe cu „a crack in the wall“. E ca în poanta aia cu Dorel care îl ghidează pe şoferul Costel în timp ce acesta dă cu spatele. „Dă-i, dă-i dă-i… Ho

Anthony Quinn – ce poveste!
Anthony Quinn a avut trei neveste și nu mai puțin de 12 copii făcuți cu patru femei. Și se pare că își cam chinuia partenerele cu problemele lui. Un amănunt pe care n-am știut să i-l spun atunci, în anii ’90, fetei care m-a rugat să-i aflu adresa.

Jalea lui Jünger
„Românii sînt singurii care, dincolo de Cortină, îmi tipăresc cărţile“, zicea Ernst Jünger în 1982. Relația lui privilegiată cu România a continuat: romanul Eumeswil, tradus în 2000 la Editura Univers de Nora Iuga, a fost probabil mai bine primit aici decît în Germania (

Ce facem cu fake news-urile alor noștri?
Drama cea mare pe care o trăiește cineva aflat în situația mea nu este dezamăgirea care urmează imediat descoperirii că, într-o chestiune sau alta, jurnalistul în care are încredere răspîndește deliberat fake news. Problema cea mai mare este că, î

La un ceai
În 1919, după ce regina a fost la Paris ca să reprezinte țara la Conferința de Pace, a făcut o oprire și la Londra, pentru a-și expune cauza în mod direct, în fața vărului său, Regele George al V lea. A profitat de ocazie pentru a rezolva și problem

Vîrsta de aur
Pîinea era mai bună, că era frămîntată cu lapte, mierea era mai bună și mai aurie, dar acum nu mai e din cauza radiațiilor. Există în rîndul acestei generații un vertij comun, o nebuloasă teorie a conspirației potrivit căreia străinii (oricare ar fi ei)

Ce mai e realitatea?
În cel mai bun caz, o ficțiune destul de obosită. Astăzi, o asemenea afirmație nu mai produce, nimănui, nici o tresărire. Nu doar pentru că orice discurs se pierde în vacarmul general. Ci pentru că, pur și simplu, nu mai contează. Definirea separării, a

Lista lui Cioloș
Acesta este, de fapt, principalul risc al Listei lui Cioloș, întărită acum cu USR. O campanie dezastruoasă sau un rezultat prost afectează nu unul, ci două partide, ambele aparținînd „noii politici“. Riscul major e ca tot discursul de înnoire să se prăbușească, sub propria greuta

Putere și legitimitate
Cum s-a ajuns aici? Nicolás Maduro a fost ales președinte pentru prima dată în aprilie 2013, după moartea mentorului și predecesorului său socialist, Hugo Chávez. Atunci el a cîștigat cu o marjă infimă, de 1,5%, după o campanie electorală

Dilema think-tank-urilor
Think-tank-urile trebuie de asemenea să maximizeze potențialul tehnologiei de a demasca influențele autoritare. După cum se vede, lipsa informațiilor despre guvernele autoritare e în beneficiul acestora. Un bun exemplu de abordare a acestei probleme e As

Citiri și recitiri
Am primit, de-a lungul anilor, o sumedenie de înjurături care, dacă aș fi fost mai slab de înger, mi-ar fi suspendat definitiv dorința de a scrie, de a mă manifesta public într-un fel sau altul. Mi-au trebuit consistente resurse de stoicism, resem

Brexit is not Brexit
Pe scurt, eurofobii, ieșiți din marginalitatea în care au stat atîta vreme în Europa, încep să înțeleagă că a conduce o țară (sau o Uniune) nu-i la fel de ușor ca inventarea unei campanii electorale bazate pe falsuri. A guverna decent într-o lume glob

Frînturi
Simt că sînt îndrăgostit pentru măcar cîteva sute de ani. M-am trezit visînd-o fericită după ce cîștigasem un meci de trei la trei. E mică tare, undeva pe la 1,50 pe tocuri, și nu știu nimic mai frumos pe lume.

Standarde minimale
Rectorul Universității „Leonardo da Vinci“, profesorul Florel Apăvie, a fost arestat deunăzi pentru un motiv halucinant: „sechestrare de persoane și comportament violent“. Totul pornise de la chestiuni academice. Florel visa să-și aducă universitatea la nivel european. Ca atare, evaluările permanente constituiau pentru el un lucru sfînt. Se folosea de cele mai autorizate instrumente oferite de sistemul nostru educațional – vestitele „grile CNATDCU“. Profesorii de la „Leona

Brexit-ul haotic şi dreptul la diversitate
În 1988 plonjam într-o Londră remodelată de politica ultraliberală a doamnei Thatcher. La Paris nu văzusem oameni care să doarmă noaptea pe treptele unor magazine sau bănci, acoperindu-se cu cartoane, trambalînd după ei toată „averea“ lor î

Tăcerea – teme şi variaţiuni
Intensitatea tăcerii este variat şi pitoresc exprimată în registrul popular şi colocvial al limbii române. Unul dintre mijloacele de intensificare e recursul la adverbe care se asociază cu un număr limitat de verbe (tiparul a îngheţa bocnă, a se îmbăta cui, a d

Profesoara și „laba piciorului“
Profesoara de acum, cea cu cazul „foot“, nu va avea de îndurat opresiuni, căci evidența adevărului e incontestabilă. În fapt, nu există nici o diferență între cazul ei și al profesoarei cu filmul sau cazul meu cu diavolul din detalii, care doar ce n

Anxietatea și neumerirea
E curată nebunie, bate un aer de neumerire. Nu e nedumerire pînă la capăt, că nedumerirea e rămînere în aer cu vreo întrebare, te arunci cu parașuta. Vai, unde sînt? Am fost în piață sîmbătă și vînzătorii stăteau rebegiți, neumeriți la lumea ce tre

Sportivii care seamănă cu trenul
Un meci cu Serena nu e doar un meci. E ca şi cum istoria ţi s-ar răsturna în cap, ca un dulap plin de trofee care bufneşte pe tine în vestiar tocmai cînd să te închei la şireturile tenişilor şi te lasă plină de cucuie. Simona s-a pus singură pe calea ferată, hipnotizată de această entitate fără egal pe care obişnuia să o admire de mică şi pe care continuă să o admire în loc să o bată. Halep vrea să o bată, dar îi lipsesc două arme antitanc: the killer instinct, cum ar zice cealaltă, şi capa

Zidul
Nu strică să ne reamintim de Zidul Berlinului, cel care peste noapte a ajuns să despartă familii, rude, prieteni, colegi. În același oraș, de cele două părți ale Zidului, s-au constituit două lumi total opuse. Regimul represiv din Est urmărea, pr

Revoluții pe furiș
Soulier a trebuit să facă autopsii foarte periculoase, pentru că, după marii medici ai momentului, a căror viziune era adoptată și de stat, această operație nu prezintă nici un risc pentru medic. Și dacă zice statul, așa trebuie să fie.

De ce am ratat Centenarul
Acum 100 de ani, sexul era un element tare al identității. Erai de gen masculin sau feminin fără dubii și pentru totdeauna. Astăzi, din ce în ce mai mult, sexul devine o opțiune. Nu mai are importanță că te naști băiat sau fată

Doamna și trotineta
Cum ar fi arătat o lady, în urmă cu vreo sută de ani, deplasându-se pe străzile londoneze pe un soi de trotinetă electrică? Cu tot cu faldurile fustei lungi care îi acopereau gleznele, pantofii cu toc și pălăria așezată cochet pe cap. Aproape real, așa ar fi arătat.

Refuzul și frica de a mai fi om
A aștepta la rînd, undeva, s-a transformat într-un spectacol deprimant. E drept, n-am fost noi nici înainte vreo întruchipare a cultului pentru ordine. Dar în acești ultimi ani, dacă stai la rînd undeva, aștepți să intri într-un cabinet medical sau în biroul unui funcționar, dacă ești la un magazin, într-o stație de autobuz, în gară sau la metrou, simți o presiune cu totul nouă. În noi clocotește ceva care nu s-a exprimat pînă acum atît de vizibil, de agresiv. Ne sare țandăra de la orice.

În afara controlului democratic
Avocatului Poporului s-a transformat într-un soi de moluscă birocratică inutilă, incapabilă de autoevaluare sau de demnitate. Degeaba strigă Opoziția sau societatea civilă că sînt proiecte de legi care ar merita, poate, un pic d

Un Brexit dureros de dur
„May este gîndacul care supraviețuiește iernii nucleare. Este alga care supraviețuiește în mediul coroziv de sub vulcani, la șapte mile sub lumina zilei. Este Nokia 5210“. Iar cotidianul belgian Le Soir scrie că „Brexit arată de-acum precum g

Un succes al politicii noastre: deruta civică
Nu mai e clar ce înseamnă, de fapt, a fi „patriot“. Să iubești țara în pofida „emblemelor“ ei guvernamentale? (Sau, mai mult, să lauzi – ori să tolerezi – Puterea în pofida precarității ei, pentru simplul motiv că ea se confundă cu „țara“?) A observa e

Între banc și coșmar
Darius Vâlcov a fost omul lui Băsescu la Primăria Slatina. Și-a acuzat nașul – fostul secretar general al PSD-ului –, Cozmin Gușă, că ar fi încercat să îl racoleze din partea KGB-ului. Cozmin Gușă a fost angajatorul doamnei Vâlcov – Lavinia Șandru. V

Importul de încredere
Participarea noastră la vot nu va reprezenta decît prețul pentru continuarea și amplificarea importului de încredere din UE, deoarece capacitatea națională de a acoperi deficitul acestui bun din surse interne este încă atît de limitată.

Femeiul și bărbata
Sugară, fătuță, hipopotamă, vultură, struță, crăpuță, rîsă, șoaimă, păstrăvă, pescărușă, licuricică, puricioacă, păianjeniță și, desigur, soamnă. Mai mult, imitînd-o pe prozatoarea britanică Virginia Woolf (care, într-un celebru eseu feminist, s

Spre ce se îndreaptă Franţa?
Cînd democraţia franceză dă semne de îmbolnăvire, întreaga Europă are motive să se îngrijoreze. Cel puţin una dintre revendicările „vestelor galbene“ mi se pare, personal, extrem de periculoasă pentru întreaga Europă. Contestatarii cer de multe săpt

Femeia în roșu, James Bond și Omul Negru
„Luceafărul“. Nu tu un vers, nu tu un alt titlu de poem. Am văzut scene comice tare, de n ar fi penibile, din acest registru. Căci, nu-i așa, important e să omagiem. În fine, tot în anii aceia am adunat și am centralizat cu sîrg activitățile care se desfășurau prin școli, pentru că ministerul solicita această informație anual. Îmi imaginez că acolo, la centru, cineva stătea și punea cap la cap activitățile din toate școlile națiunii și le citea rînd pe rînd, ca să vadă care e mai interesantă.

„America înainte de toate“ lasă Siria la urmă
Politica SUA în Siria, politica împotriva căreia Trump a purtat o campanie și pe care acum a abandonat-o, a avut de a lungul vremii două fundamente: stabilitatea Irakului și înfrîngerea ISIS. Sub președinția lui Barack Obama – și, pentru puțină vrem

Ladislau Bölöni spune lucrurilor pe nume
Bölöni e un om liber. E desprins de tot ce e aici, deşi în spusele lui transpare regretul că nu a fost băgat mai mult în seamă de ţara al cărei – vorbele lui – paşaport îl poartă. Bölöni, de fapt, e un apatrid care are nostalgia unei patrii. Fie şi izvorîte dintr-un resentiment, judecăţile lui sînt de ascultat. Cînd îi contestă, voalat, titlul de „rege“ lui Hagi şi pe acela de „briliant“ lui Mutu, Bölöni nu îi atacă pe cei doi, ci pe noi. Poporul care se extaziază la capătul unui dribling, al un

Cine se scoală de dimineață?
George Washington se trezea, de regulă, odată cu răsăritul soarelui (vara era înainte de ora șase), mînca ceva frugal, apoi călărea dînd ocol proprietății sale de peste trei mii de hectare din Mount Vernon, iar pe la ora șapte dimineața se înto

Anatomia unei catacombe
Un pelerin bolnav doarme în templul lui Esculap (Asclepios grec) și zeul i se înfățișează într-o viziune pentru a-l vindeca. Incizii abdominale apar într-adevăr pe micile torsouri de teracotă oferite de acești pelerini în templul lui Esculap d

Mic discurs despre moartea Europei
Habar n-am cum va fi civilizaţia care îi va lua locul, iar asta mă sperie încă şi mai mult decît moartea însăşi.

Ionel Brătianu la masă cu Bismarck
Tătăl și fiul au pornit, așadar, spre Franța, iar în drumul spre destinație s-au oprit în localitatea Gastein, unde Ion C. Brătianu, șeful guvernului român de atunci, trebuia să se întîlnească cu liderul Imperiului German, cancelarul Bismarck. Acesta din urmă l-a invitat doar pe prim-ministrul român la prînz, neștiind că acesta era însoțit și de fiul său. De îndată ce a aflat, a extins invitația și către Ionel. Și iată-l pe viitorul lider al României (care avea atunci doar 19 ani) luînd masa de

Îmi urăsc locul de muncă!
„La scîrbici“. Uneori, îmi amintesc că se spune corect „serviciu“, deci ar trebui să spun „la scîrbiciu“. Dar așa am moștenit cuvîntul ăsta. Îl folosesc așa cum l-am primit. „Scîrbici“. De la „servici“.

Toți copiii domnului Iliescu
De la Ion Iliescu s-a așteptat întotdeauna să își folosească puterea, fie ea efectivă sau simbolică, și altfel decît de dragul propriei moșteniri sau a simplului ei exercițiu. Așa se explică și tracțiunea pe care a căpătat-o la finalul lui 2018 dialogul său cu Paul Co

Istoria (colonială) restituită
Cea mai pasionantă polemică e legată de istoria colonială a Germaniei. Cum ar trebui prezentate, astăzi, lucrările de artă și artefactele dobîndite în urma unor misiuni războinice, în urma incursiunilor și a misiunilor de explorare din Africa? Multe dintre aceste obiecte nici măcar nu au fost inventariate.

Sărmăluțe pariziene
Deși niciodată nu mi-am dorit să emigrez, totuși de cîte ori evadez în vacanță în țări mai calde, mai curate sau doar mai civilizate, mă încearcă o dorință subită de a rămîne acolo definitiv. Simplul fapt de a mă trezi în fiecare dimineață într-

Tusk, românii şi viitorul Europei
Şi oare ştia Tusk ce-i cere unui popor care n-a reuşit să scape în ultimii doi ani de cleptocraţi, deşi au ieşit oamenii cu sutele de mii în stradă pe un frig de crăpau pietrele, deşi au înfruntat şi în vară bastoanele jandarminerilor Guvernului Dăncilă-Dragnea şi gazele-crimă contra umanităţii ale bătăuşilor din subordinea lui Carmen Dan?

Omul fără dileme
Cît de „dilematici“ ştiam să fim în lumea aceea în care totuşi binele şi răul se deosebeau cu uşurinţă! Cît de firesc ni se părea, atunci, să spunem că „orice am face, nu se schimbă nimic“ şi că deci e preferabil să stăm cuminţi, într-o toropea