Jalea lui Jünger

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Jalea lui Jünger jpeg

„Românii sînt singurii care, dincolo de Cortină, îmi tipăresc cărţile“, zicea Ernst Jünger în 1982. Relația lui privilegiată cu România a continuat: romanul Eumeswil, tradus în 2000 la Editura Univers de Nora Iuga, a fost probabil mai bine primit aici decît în Germania (unde apăruse în 1977). E posibil ca relațiile lui Jünger cu exilul românesc – Eliade, Cioran și mulți alții – să facă romanele lui antitotalitariste să cîntărească mai greu la noi decît alte texte care, în Germania, au fost văzute o vreme ca prea apropiate, fie și indirect, de paradigma nazistă, de exemplu prin glorificarea războiului. Voiam să mă opresc puțin asupra acestui roman pentru că acolo autorul german folosește, între altele, imaginarul tiraniei din lumea greacă arhaică pentru a descrie o tiranie (post-)modernă (observația îi aparține lui Alexander Rubel).

Eumeswil este un oraș distopic, identificat doar ca fiind aflat pe fluviul Sus (deci la fel ca orașul marocan Agadir). El se vrea o Romă a viitorului, plin de imigranți chinezi, libanezi, europeni, și e prezentat ca o civilizație de epigoni, fără istorie, un popor de felahi (ideea lui Spengler, folosită explicit). De războaie nu poate fi deci vorba în carte – nici de dragoste, de altfel –, ci doar de fleacuri: baruri, doctori și erudiție. Orașul nord-african e condus de un dictator cu nume sud-american, Condor, dintr-o casbah în care recunoaștem o acropolă greacă degenerată. Eumeswil e, ziceam, un oraș fără istorie, dar are un institut de istorie. Romanul se învîrte în jurul relației tiranului cu istoricul Venator, definit ca anarh (nu anarhist), un fel de apologet al dezangajării politice și al indiferenței stoice față de orice formă de putere. Anarhul ar fi deci un „maestru al distanței“, ca să preiau formula lui Rubel, care notează și că numele lui Venator poate fi legat de venator naturae. Sintagma asta identifică, la Cicero, cercetătorul din științele naturale, iar Jünger numea entomologia, pasiunea lui, o „vînătoare subtilă“.

Mai important însă pentru noi, Condorul este, la fel ca tirania greacă, un produs indirect al democrației radicale conduse de demagogi; romanul se termină înainte să aflăm dacă, așa ca în Grecia arhaică, tirania lui e o etapă necesară istoric pe drumul spre democrație. În orice caz, Condorul lui Jünger e asociat cu fenomene binecunoscute din tirania arhaică: eliminarea elitelor și a aristocrației, masificarea demos-ului, deportări, mercenari străini; dar și cu mecenatul cultural sau boom-ul economic. Amintesc aici o poveste spusă de Herodot, în care un mesager trimis de tiranul Periandru al Corintului îi cere sfaturi de guvernare tiranului Trasibul din Milet (la Aristotel e invers, dar nu contează). Trasibul îl ia pe mesager la o plimbare prin lanul de grîu, băgîndu-l în sperieți, presupun. Acolo retează toate spicele de grîu mai înalte și mai arătoase decît celelalte și apoi îl trimite acasă pe mesager fără multă vorbă. Periandru ascultă relatarea acestuia despre aparenta nebunie a omologului microasiatic, care își distruge partea cea mai bună a recoltei, și deduce corect sfatul milesianului: că, pentru a păstra puterea, oricine se remarcă în vreun fel trebuie eliminat. (O anecdotă care combină în mod cît se poate de neliniștitor Gleichschaltung cu weird trick discovered by a mom). Condorul e chiar comparat o dată în roman cu acest Periandru din Corint, dar sigur că în text există și repere mai tîrzii decît lumea tiranilor. De pildă, Venator al nostru este asemănat cu Xenofon, iar însuși numele Eumeswil (la început, în manuscris, Eumenesville) amintește de un general al lui Alexandru Macedon. Condorul este altă dată pus pe aceeași treaptă cu împăratul roman Tiberius, Jünger trecînd aici de la modelul lui principal, Herodot cel fascinat de portretele tiranilor arhaici, la Tacit, încă mai expert în patologia puterii.

Un roman, deci, despre tirani și subalterni într-o lume post-istorică, nu în sensul benign al lui Fukuyama (de altfel, Eumeswil e orice, numai o democrație liberală, nu), ci în siajul filozofiei germane (mai ales Arnold Gehlen, care, politicește, avusese contacte clare cu național so-cia-lismul). Asta dacă nu cumva ne grăbim vorbind despre post-istorie, și adevărata miză la Jünger este ciclicitatea istoriei. Rubel are probabil dreptate cînd vede post-istoria ca pe o ispită interpretativă, mai ales date fiind aluziile din text la Vico. (Aici trebuie să deschid o paranteză: Alexander Rubel e un tip de savant foarte rar. Directorul german al Institului de Arheologie din Iași a făcut un al doilea doctorat, în filologie, iar monografia lui despre Jünger, apărută anul trecut la Würzburg, are toate șansele să devină clasică.)

Aș adăuga două observații. În jurnal, înainte să se hotărască pentru numele Eumeswil, Jünger numește orașul, provizoriu, „Marea groapă de gunoi“. În roman găsesc și un paragraf dedicat gunoiului, descris ca „unul din simbolurile locurilor fără istorie“. Înțeleg, desigur, ce vrea să spună prin asta un autor la care există o familiaritate formidabilă cu sursele scrise, de la Homer la Historia Augusta. Dar arheologia arată că istoria e recuperată de cele mai multe ori tocmai din resturi, din ceea ce este stricat, aruncat, pierdut, distrus. În Despre durere (1934), Jünger mai spune că „arheologia este, de fapt, o știință dedicată durerii“ și vorbește de „jalea care ne cuprinde pe siturile arheologice“ atunci cînd sînt descoperite imperii din care n-a mai rămas nici numele. Domnu’ Jünger, iertați-ne, că sîntem oameni simpli! Noi ne bucurăm!

Foto: Max Ernst, La ville entière, 1935

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic