Standarde minimale
Rectorul Universității „Leonardo da Vinci“, profesorul Florel Apăvie, a fost arestat deunăzi pentru un motiv halucinant: „sechestrare de persoane și comportament violent“. Totul pornise de la chestiuni academice. Florel visa să-și aducă universitatea la nivel european. Ca atare, evaluările permanente constituiau pentru el un lucru sfînt. Se folosea de cele mai autorizate instrumente oferite de sistemul nostru educațional – vestitele „grile CNATDCU“. Profesorii de la „Leonardo…“ treceau periodic prin „radiografii“, fiind obligați, în mod obsesiv, să-și actualizeze fișele cu punctaje. Apăvie nu s-a limitat doar la cadre didactice în efortul său evaluator. A creat el însuși, prin adaptarea tabelelor profesorale, grile noi, atît pentru studenți, cît și pentru personalul administrativ. Toți, deopotrivă, aveau sarcina să le completeze, demonstrîndu-și astfel munca instituțională. Îndeplinirea standardelor minimale devenise obiectivul existențial suprem pentru angajații de la „Leonardo…“, condiția absolută a supraviețuirii. Fișele elaborate de liderul universitar erau extrem de riguroase. Studenții raportau semestrial: „I. Activitatea școlară. 1.1. Examene. 1.1.1. Promovate. 1.1.2. Note peste 8. 1.1.3. Note de 10. 1.2. Lecturi. 1.2.1. Obligatorii (numărul pe domeniul de studii). 1.2.2. Libere (pe alte domenii de studii). II. Activitatea științifică. 2.1. Participări la evenimente academice. 2.1.1. Ca spectator. 2.1.2. Ca membru activ. 2.2. Publicații. 2.2.1. Autor. 2.2.2. Co-autor. III. Activitatea administrativă. 3.1. În facultatea proprie. 3.1.1. La decanat. 3.1.2. La departament. 3.2. La nivel de universitate. 3.2.1. La rectorat. 3.2.2. La alte secretariate“. La fel, secretarele: „I. Activitatea în birou. 1.1. La calculator. 1.2. La documente de studii. 1.3. La relații cu publicul. II. Activitatea în afara biroului. 2.1. Curierat. 2.2. Dispecerat admitere ș.a. 2.3. Relații inter-birouri“. Nu scăpau de „examinare“ nici portarii: „I. Activitatea de pază fixă. 1.1. Ziua. 1.2. Noaptea. II. Activitatea de pază mobilă. 2.1. Rond de noapte. 2.2. Supraveghere parcări“. Și nici măcar femeile de serviciu: „I. Activitatea de igienizare. 1.1. Toalete. 1.2. Coridoare. 1.3. Birouri. II. Activitatea de protocol. 2.1. Cafele de rutină. 2.2. Serviciu mese festive“.
Punctajele variau în funcție de complexitatea activității. Punctele pentru studenți, la „lecturi proprii“, nu se comparau cu cele de la „lecturi obligatorii“, de exemplu, cum, tot așa, una era să fii „spectator“ la un eveniment academic și alta „participant“. Similar, punctajele de la „rondul de noapte“ le surclasau pe cele de la „pază ziua“, iar „curățenia din toalete“ se afla la distanță de selectul „serviciu la mese festive“. Raportat la grilele profesorilor, diferența era cam aceea dintre articolele publicate în țară și cele publicate în străinătate ori, ca să înțelegeți exact, cea dintre amărîtele „BDI-uri“ și falnicele „ISI-uri“. Să subliniem totodată faptul că fiecare rubrică trebuia documentată, convingător, cu acte. Orice dosărel transportat de la un birou la altul, orice dialog cu publicul vizitator, orice intrare într-o aulă unde s-ar fi ținut vreo prelegere, orice lichid de curățare aruncat pe cimentul de la baie, orice cafeluță adusă pe masă la o ședință, orice pas de patrulare prin parcare și orice alergătură administrativă prin instituție se înregistrau riguros și apoi se raportau pe bază de „adeverință“. Tentativa de „abureală“ te-ar fi pus într-o poziție de risc major pe retina vigilentă a rectorului. La Florel nu mergeai cu înfloreli… Declanșarea unei crize a fost deci inevitabilă. Pe de o parte, se spunea, profesorul o luase razna acasă. Concepuse grile de evaluare pentru propriii copii și pentru consoartă. Primii aveau sarcina să raporteze frecvent îmbunătățirea criteriilor următoare: „I. Disciplină. II. Etică. III. Dragoste familială“, Doamna Apăvie trebuia să arate preocupare pentru: „I. Nivelul intelectual. II. Nivelul social. III. Nivelul emoțional“. Pe de altă parte, la universitate, îngropat în celuloză, Florel a început să amestece rubricile grilelor și catagoriile cărora li se adresau. Paznicul Costel Paralel s-a trezit că i se cereau „premii ale Academiei“. Omul a răspuns sincer: „Acu o lunî, colegu di la poarta Acadimiii m-o cinstit, adică m-o premiet, cu o cinzacî di zîua lui.“ Doamna Dina Problodina, femeie de serviciu, a primit solicitare de „publicații ISI“. A scris derutată în grilă: „Am găsît mizării urîti ICIișa la rectoret șî nu la baii cum ar hi treghit.“ Apăvie și-a ieșit din minți: a dat ordin să fie blocate toate ieșirile din universitate.
Angajații și studenții erau „consemnați“ în instituție pînă reușeau să atingă standardele minimale. Poliția a venit în cîteva minute. Rectorul le-a cerut agenților punctajele înainte de a vorbi cu el și, ulterior, exasperat, le-a aruncat chipiele pe jos. A plecat în cătușe, zbierînd că „el nu poate fi judecat decît de CNATDCU“.
Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.
