Profesoara și „laba piciorului“

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Profesoara și „laba piciorului“ jpeg

În urmă cu cîțiva ani, lucrînd cu o clasă de a IX-a proza lui Caragiale „La hanul lui Mînjoală“, am pornit de la vorba, cunoscută de tot omul, „Diavolul se ascunde în detalii“. Nici nu prea contează ce aveam de gînd cu ea, însă istoria în sine e importantă. Aveam două ore legate la clasa respectivă. În pauza dintre cele două ore mă anunță elevul de serviciu că mă caută cineva. Era mama unui elev. Vă rog să rețineți: folosisem sintagma la începutul primei ore, iar în pauză mama mă căuta deja „pe viu“. E drept, lucra în apropiere, chiar la Primărie, cum a ținut să mă informeze (deci să mă prevină/sperie/amenințe) și nu avusese de făcut decît cîțiva pași. Concret, doamna se arăta scandalizată de faptul că folosisem sintagma și mai ales cuvîntul acela interzis, căci, mi-a mărturisit, dînșii, ca părinți, au dorința de a-și crește copiii în valorile creștinismului, departe de ispite/rău/păcat etc. Pe scurt, contactul cu diavolul voiau să-l evite. Nu era foarte clar ce îmi reproșa pentru că, la drept vorbind, nici textul lui Caragiale nu promovează încrederea în sau dedarea la căile răului, nici sintagma folosită de mine ca pretext nu zice că e bine să cădem pradă păcatelor diavolești. Ci, mai degrabă, să fim atenți că uneori diavolul e ascuns binișor unde nu te aștepți. De fapt, ce o speria pe doamnă era însuși contactul cu conceptul. Ceea ce voia dînsa era să nu existe deloc atingere între răul lumii/păcat/ispită și fiul ei. Ignorînd evidența că, dacă ar fi posibilă o astfel de izolare, însuși răul lumii/păcatul/ispita ar deveni inoperante și nu ar mai exista logică a luptei împotriva lor. Dialogul a fost nu foarte lung și nu foarte tensionat, totuși, trebuie să recunosc. În cele din urmă s-a arătat destul de înțelegătoare, acceptînd că nu am dorit să zdruncin niște valori.

De ce mi-am amintit acum acest episod? Recent, un scandal a izbucnit în mediul educațional. Vuiesc Facebook-ul și media (atît cît se vede prin bulele mele) de cazul profesoarei de engleză care a fost reclamată de o mamă pentru că i-a învățat pe elevi cuvinte vulgare. Concret, profesoara i-a învățat pe elevi cum se spune „laba piciorului“, adică „foot“. Nu dezvolt chestiunea fonetică, înțelegeți, desigur, în ce constă isteria. Căci altfel nu-i putem spune. Mama a fost la profesoară, care s-a apărat cu dicționarul, mama a reclamat apoi la inspectorat, de acolo au ieșit niște reacții în presă etc.

În urmă cu vreo doi ani, un alt caz zguduia o școală, un județ (sigur, pe nișa profesională corespunzătoare) și mai ales un om, un profesor. Cazul poeților Rimbaud și Verlaine, prinși într-un flagrant amoros de cîteva secunde, într-un gest de tandrețe inadecvată, cîteva cadre ale unui sărut, în scenariul filmului Eclipsă totală. Elevilor li s-a recomandat de către profesoara de română – fără a li se impune, ci cu titlu facultativ – să vizioneze acest film, în care este ilustrat decadentismul boem al simbolismului. Circumscrierea curentului nu poate fi făcută fără referire la întreaga atmosferă care a generat noile manifestări estetice ale timpului: decadentismul unei e­poci, cu toată gestica sa boemă, pe fundalul unei liberalizări a ideilor și a concepțiilor despre lume și viață. Cei doi protagoniști, Verlaine și Rimbaud, sînt repere incontestabile ale momentului, ale zorilor modernismului literar și este de notorietate relația intimă dintre ei. A o trece sub tăcere este o formă de ipocrizie, iar vizionarea filmului nu poate fi considerată, la polul opus, o incitare la imitație. Filmul nu se concentrează oricum pe asta și nu are nimic vulgar în el. Părintele care a reclamat a găsit însă că e un întreg atac la valorile pe care vrea să le insufle copilului său de clasa a X-a. Știu sigur prin ce a trecut atunci profesoara, cum a fost nedreptățită, anchetată, sancționată, un întreg film în sine s-ar putea instrumenta. Cum cei care ar fi trebuit să o apere s-au ridicat împotriva ei sau au pus discret paie pe foc sau au stat doar deoparte. Sînt cazuri extrem de dure acestea, cu impact teribil de dureros asupra profesorului, tîrît prin comisii de anchetă profesională, umilit sau chiar terorizat.

Sigur, există o diferență, veți spune, și probabil profesoara de acum, cea cu cazul „foot“, nu va avea de îndurat opresiuni, căci evidența adevărului e incontestabilă. În fapt, nu există nici o diferență între cazul ei și al profesoarei cu filmul sau cazul meu cu diavolul din detalii, care doar ce nu a generat atunci vreo reclamație. Sau cazul unei profesoare care a trebuit să argumenteze cu dicționarul folosirea cuvîntului „irefutabil“. Sau alte zeci și sute de cazuri. Diferența e doar de noroc. Cît noroc ai să înțeleagă cel căruia îi explici intenția pe care ai avut-o și, eventual, diferența între valorile estetice și valorile etice. Uneori poți avea noroc să înțeleagă, alteori poți avea ghinion.

Îmi aduc aminte finalui filmului lui Francis Ford Coppola, Godfather. Noul Don, jucat imperial de Al Pacino, îi cere soției, Kay, să nu îi pună întrebări despre afacerile familiei. Totuși, precizează: o singură dată îți dau voie să mă întrebi, o să fac acum, deci, o excepție. „E adevărat, Michael?“, îl întreabă Kay – vizînd, desigur, intenționalitatea negativă a acțiunilor tînărului Corleone. Michael-Pacino o privește în ochi și îi răspune: „Nu!“ Plîngînd de fericire, Kay îl îmbrățișează. Nu mai contează apoi îndoielile pe care le-ar putea avea: verbal, i s-a confirmat că negrul e alb. Iar Mi­chael știe. Știe că, permițîndu-i această singură întrebare, are șansa de a o minți și de a-i liniști sufletul, conștiința. Așa și în cazuri ca acelea de mai sus: părinți, profesori și sistem care preferă să spună un „Nu!“ Nu e adevărat că Rimbaud și Verlaine au avut o idilă. Nu e adevărat că în limba engleză cuvîntul „foot“ există și denumește „laba piciorului“, nu e adevărat că există cuvîntul „irefutabil“ sau cuvîntul „diavol“. Sau că diavolul are reprezentări estetice, la fel ca iubirea, în diversele ei forme de a fi. Sperînd că elevul va crede.

Ce vreau să spun, de fapt: că există o formă de agresiune a părinților care se manifestă în raportul cu profesorii. Că printre părinți există astfel de situații, mi se pare explicabil. Dar sistemul, prin reprezentanții lui de la nivelul conducerii, trebuie obligatoriu să apere profesorii de astfel de agresiuni. Nu să se ralieze cu agresorii sau să pună paie pe foc prin poziții insinuante sau să aibă poziții echivoce, așteptînd instanțe civile să se pronunțe, eventual. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.