Toți copiii domnului Iliescu

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

A provocat un pic de rumoare ieșirea pe blog a fostului președinte Iliescu. Un text rațional care investighează scurt poziția României în anul în care țara se află, pentru prima oară, la conducerea Consiliului Uniunii Europene.

E sfîrșitul unei etape, spune Ion Iliescu. Aceea a aderării. Urmează etapa integrării, aceea în care România participă activ la dezbaterea europeană. Iar sensul acestei participări este acela de a preveni instituirea unei Europe a cercurilor concentrice, lucru care, deloc greșit, este văzut ca o reducere a democrației în blocul comunitar.

Merge mai departe fostul președinte și avertizează, din nou corect, că soluția durabilă pentru criza internă a României este întoarcerea la politică. În final, Ion Iliescu avertizează că alegerile pentru Parlamentul European trebuie să opereze ca o selecție de oameni cu o oarecare valoare:

„Demnitatea de europarlamentar nu este, nu poate fi, o recompensă pentru niște politicieni, sau clienți ai lor, ci o împlinire pentru cariere politice exemplare, în slujba cetățenilor și a națiunilor europene. Este momentul ca elitele politice să se întîlnească din nou cu cetățenii, pe agenda publică, și cu un proiect comun, acela al integrării europene, de care să se bucure toți membrii Uniunii.“

Greu de contrazis. Dar și greu de luat în serios.

Un banal exercițiu de memorie ne arată că, prin jocul fuziunilor, sciziunilor și al sorții, cam două treimi din spectrul politic românesc își are originea în acțiunea politică a fostului președinte. Există, pe de o parte, ramura FSN-FDSN-PDSR-PSD/ProRomânia/UNPR și, pe de alta, ramura mai complicată, FSN-FSN(PD)-PDL-PNL/PMP. Despre PNL aș adăuga că, în perioada în care nu a beneficiat de infuzii directe de foști membri ai diferitelor variante de FSN, a colaborat în momente-cheie cu partidul fostului președinte. Guvernul Stolojan este un astfel de exemplu, protocolul pentru „combaterea extremismului“ din debutul guvernării Năstase e altul și, mai recent, USL.

Altfel spus, dacă azi politica românească nu arată bine, dl Iliescu are o responsabilitate specială. E greu de reprodus în zilele noastre influența uriașă asupra mediilor politice românești exercitată de fostul șef al statului. Liviu Dragnea, cu toate visele și planurile sale de feudalizare a statului, nu va avea niciodată o astfel de anvergură.

Atît de puternic a fost sistemul creat în jurul fostului președinte încît a fost nevoie de mai bine de zece ani de la retragerea sa din orice funcție politică pentru a fi martori la apariția unor partide cît de cît relevante și fără legături de orice fel cu FSN-ul primoridial.

Un cuvînt al domnului Iliescu, în vremurile în care era mai activ decît astăzi, distrugea cariere, schimba litera sau sensul unor legi și impunea schimbări majore de direcție ale felului în care era administrată țara. Sînt multe de spus despre relevanța fostului președinte și probabil va veni și vremea acestor analize, însă aș da un singur exemplu care să ilustreze modul capricios în care dl Iliescu și-a înțeles datoria publică. Sub mandatele sale s-au produs două evenimente esențiale pentru România anilor ’90: conflictul interetnic din martie ’90 de la Tîrgu Mureș și binevenita reconciliere româno-maghiară din 1996, gest care, probabil, l-a costat pe fostul președinte obținerea unui nou mandat. Asupra ambelor evenimente este prezentă umbra lui Ion Iliescu.

I-a plăcut lui Ion Iliescu să lucreze pentru propria imagine în istorie. Sub un alt mandat al domniei-sale s-au desfășurat negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, însă tot atunci s-au pus bazele unui stil autocratic de guvernare al cărui vîrf de lance a fost Adrian Năstase, stil imitat și dezvoltat de urmașii celor doi la conducerea principalului partid de guvernămînt. În vremea în care încercam să convingem UE să ne accepte, dl Iliescu condamna din vîrful buzelor așa numitul „capitalism de cumetrie care s-a format în România, unde un grup de indivizi interesați parazitează finanțele statului, naționalizînd pierderile lor și reținînd tot profitul“. Asemenea vorbe n au fost aproape niciodată urmate și de acțiuni concrete, deși fostul președinte avea la dispoziție influența și mijloacele necesare pentru a bara accesul în funcții politice și administrative al unora dintre cele mai toxice personaje din istoria recentă a României.

De la Ion Iliescu s-a așteptat întotdeauna să își folosească puterea, fie ea efectivă sau simbolică, și altfel decît de dragul propriei moșteniri sau a simplului ei exercițiu. Așa se explică și tracțiunea pe care a căpătat-o la finalul lui 2018 dialogul său cu Paul Cozighian publicat de Le Figaro. Exista speranța că, poate acum, cînd nu mai are mai nimic de pierdut sau de cîștigat, dl Iliescu va interveni decisiv pentru a-și corecta moștenitorii politici înainte de a trimite țara pe un drum fără întoarcere. A preferat să mintă stupefiant, susținînd că i-au fost atribuite citate nereale.

Sub domnia copiilor săi, bunăvoința de care se bucură fostul președinte atunci cînd mai intervine public este, din punctul meu de vedere, prost plasată. Sistemul politic pe care fostul președinte îl lasă în urmă spune mai multe despre domnia-sa decît orice apel generic la echilibru, consens sau decizii politice raționale. Aceea este adevărata sa moștenire. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.