Îmi urăsc locul de muncă!

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Dacă mă-ntreabă cineva unde mă duc sau unde-am fost, răspund simplu: „La scîrbici“. Uneori, îmi amintesc că se spune corect „serviciu“, deci ar trebui să spun „la scîrbiciu“. Dar așa am moștenit cuvîntul ăsta. Îl folosesc așa cum l-am primit. „Scîrbici“. De la „servici“.

Nici nu-mi trece prin cap că folosirea unui asemenea cuvînt mă aruncă într-un abis al degradării ființei umane. N am nici cea mai vagă idee că a păstra așa ceva în vocabular e ca și cînd ți-ai planta voios o infecție în propriul organism și ai privi-o entuziast cum crește și te devorează. Mai că-ți vine, în anumite momente, să crezi că e o formă simpatică de a-ți alinta cumva locul de muncă. Un soi de diminutiv încărcat suplimentar cu afectivitate. Cum ai spune „pupici“. Sonoritatea un pic jucăușă a acestui cuvînt, „scîrbici“, funcționează ca o linguriță de zahăr pe care îți administrezi otrava. Și, pe măsură ce-l pronunți, îți vine să-l mai zici o dată. Exact așa cum nu te poți abține să furi o bucățică dintr-o prăjitură. Preferi să uiți sau să te faci că plouă, deși știi bine că marele tort din care-ți decupezi feliuța e, de fapt, cuvîntul „scîrbă“. Nu ți pasă. Sau nu mai dai atenție acestui fapt. Pentru că desertul zilnic pe care ți-l autoservești la masă e, de fapt, scîrba. O scîrbă care a ajuns să fie parte din ființa ta. Și nu-i mai dai atenție. Pentru că e, deja, ceva ce-ți aparține în mod firesc.

Poate că n-aș crede că lucrurile sînt atît de grave. La urma urmei, hai să nu exagerăm, e doar un cuvînt. Așa cum cu o floare nu se face primăvară, cu un cuvînt nu se salvează lumea. Prin urmare, nici nu se poate distruge omenirea cu o vorbă. Dar, de curiozitate și la oha, ia să vedem, pe dexonline.ro, ce scrie în dreptul cuvîntului „scîrbă“. La prima definiție e citat DEX din 2009: „SCÂRBĂ, (3) scârbe, s. f.1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) față de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greață, silă. Loc. vb. A-i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a-l prinde (ori a-l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a se scârbi. (Rar) Ceea ce provoacă scârbă (1) sau, p. ext., spaimă, groază. 2. Ființă murdară, dezgustătoare; p. ext. om de nimic, netrebnic, mârșav. Faptă urâtă, nedemnă; ticăloșie. 3. (La pl.) Vorbe murdare, triviale; ocări, înjurături. 4. (Reg.) întristare, mâhnire, supărare. Grijă, necaz; nenorocire. 5. (Înv.) Mânie, furie; dușmănie. – Din sl. skrubi.“ Un univers sinistru. Hopaaa! Cu toate nenorocirile astea asociez eu ideea de serviciu la care mă duc zilnic?

De fapt, da. Și-i zic „scîrbici“ de prost ce sînt, că n-am reușit mai mult în viață. Și mă răzbun pentru treaba asta, aici, la locul de muncă. Mă simt condamnat la „scîrbiciul“ ăsta, oricît de absolut necesar, bun și comod ar fi el. Cu toate astea, fac orice ca să-l fentez. Dacă lucrez la stat, îl trag în piept, mă fac că muncesc, îl scuip și-l înjur zilnic, mi se pare că merg la ocnă, mi-e scîrbă de el. Și-i zic, cu toată gura, „scîrbiciu“. Chiar dacă-mi dau seama că o duc mult mai bine decît alții. Am senzația că merit infinit mai mult. Ei bine, am ceea ce merit cu adevărat? Nu! N-am! Atunci mă răzbun cu toată ființa pe locul ăsta în care sînt condamnat să sufăr. Și mă răzbun cît pot eu de pervers. Să nu se vadă. Erodez, ca un vierme de lemn, toată coșmelia, pînă s-o prăbuși. E greu să se prăbușească. E de stat. Și asta mă face și mai înverșunat. E ca și cînd aș căra pumni într-un perete de metal. Cînd văd că mi-am rupt mîinile, încep să improvizez. Aduc burghie, laser, tunuri cu plasmă. E un asediu fără sfîrșit. Pentru că-mi urăsc locul de muncă atît de mult încît am ajuns să urăsc absolut tot ceea ce mă înconjoară, chiar și în afara orelor de lucru. Familie, prieteni, țară, planetă. Urăsc tot.

Lucrez la patron? Altă formă cruntă de „scîrbiciu“. Sînt angajat la unul care-a fost șmecher și a făcut afaceri cu statul. E plin de bani. Îmi dă și mie un salariu. Bun. Dar merit mult mai mult. Și stau la ăsta, să hămălesc aici și să-l umplu de bani. Asta e, dacă nemernicii mei de părinți n-au știut să se orienteze. Sau muncesc la un bou care n-a făcut nici o afacere cu statul, dar a avut noroc. Un imbecil care-a avut o idee la un moment dat și a dat lovitura. Păi, eu am mii de idei, mult mai bune ca ale ăstuia pentru care trag în jug. Dar n-am norocul chior pe care-l are el. Un bou căruia i merge brici, pe spatele unor ghinioniști proști, ca mine. Mă seacă în fiecare zi gîndul că muncesc de rup, doar ca să-l îmbogățesc pe bou. Mă roade și-n somn gîndul ăsta. Crezi că e altfel dacă lucrez la o multinațională? Nici vorbă. Sînt angajat la unii care mă exploatează pînă la ultima suflare. Ar fi în stare să mă înmormînteze sub birou. Au venit aici să sece locul de resurse și poporul ăsta de creativitate. Deci sînt un sclav din lumea a treia. Să mă scutească pe mine cu dezvoltările personale, training-urile și bla-bla-ul zilnic! Mi-e scîrbă de tot, dar n-am de ales.

Și chiar dacă, să zicem, nu-mi urăsc locul de muncă, tot nu-mi e simpatic. Nu mă duc cu tragere de inimă. Aș fi putut ajunge mult mai bine. Dar o să sfîrșesc aici. Iar locul ăsta e de vină pentru tot ce n-am reușit eu sau ai mei vreodată. La fel ca țara asta. Românica. Că nu pot să i zic altfel. E o... Românică. Așa-mi vine să-i zic. Cum spun cînd mă duc la toaletă. Am fost la o căcălică. Sau la un pișulică. După care mă duc la scîrbici. Undeva, în mine, poate știu că e oribil, că e îngrozitor să gîndesc și să vorbesc așa. Dar mi se pare că diminutivele astea, dincolo de urîtul pe care-l conțin, au și o doză de candoare. Că doar de-aia sînt diminutive și sună așa, jucăuș și candid. Măcar să mă mint cu asta. Să îndulcesc lucrurile cumva. E drept că urăsc, dar o fac cu un soi de candoare. Chiar dacă, de dimineață pînă seara, mă uit în jur și mi-e greață de tot. Mă rog… Grețică. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.