Revoluții pe furiș

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Revoluții pe furiș jpeg

Discutînd săptămîna trecută fresca „Lecției de anatomie“ descoperită, cu totul neașteptat, într-o catacombă creștină din Roma, am pomenit paralelele formale cu reprezentările medievale ale disecțiilor. Două vorbe deci despre istoria disecțiilor (yay!), și despre o curioasă atestare arheologică.

Înainte de disecțiile făcute la Bologna pe la 1300 nu există decît un episod istoric în care să se fi practicat această procedură, științific și sistematic. Din motive diferite, nici lumea clasică, nici lumea creștină n-au vrut să audă de așa ceva. Au vrut însă, în Alexandria, începînd pe la 300 î.Hr. și pentru o perioadă foarte scurtă de timp – o generație, poate –, Herophilus și discipolul lui, Erasistratus. Două nume despre care nu se vorbește aproape deloc și ale căror merite sînt tot atît de recunoscute azi ca ale medicilor care fac gărzi epuizante, adică deloc. E drept că distincția – perfect onorabilă academic – de a fi îndrăznit să faci disecții nu prea trezește spontan o vie simpatie. Oricum, cei doi au identificat, la om, valvele inimii, au făcut distincția între vene și artere, au studiat pe bune anatomia creierului și a ochiului. Știința medicală premodernă a putut înghiți doar greu și jenat, ca șarpele boa un elefant, blocul genial de informații noi produse de Herophilus și continuatorul lui. Nivelul cunoștințelor acceptate avea să se stabilizeze însă, pînă în Renaștere, cam la nivelul la care a ajuns, în secolul II d.Hr., Galenus cu disecțiile lui pe maimuțe, mai ales magoți, și alte mamifere (asta mai făcuse și Aristotel).

E deci una din, să le spun așa, revoluțiile sufocate din istoria științei. Dar cum a fost ea posibilă, mai întîi? Unul din cei mai buni specialiști în domeniu, H. von Staden, explică apariția acestui interval de deschidere. Mai întîi, ambiția primilor Ptolemei, regii elenistici ai Egiptului, de a face din Alexandria un centru cultural și științific incomparabil. „Muzeul“ din Alexandria, mai degrabă un fel de universitate antică, avînd la dispoziție și celebra Bibliotecă, primește finanțare gîrlă, iar intelectuali străluciți din toată lumea greacă încep să vină aici să lucreze; pe de-o parte pentru finanțare, pe de alta, evident, pentru colegi. Patronajul lui Ptolemeu I Soter și al urmașului său merge însă dincolo de fonduri. Știm că Herophilus a făcut nu doar disecții, ci și vivisecții pe condamnați la moarte, puși la dispoziție de rege. Dacă am găsi detaliul acesta numai la Tertullian, am putea crede că e doar o critică de pe poziții creștine, dar el se regăsește la Celsus, care argumentează cinic că merită sacrificați cîțiva condamnați pentru a putea vindeca apoi oameni nevinovați din toate timpurile. Tot pe plan politic, contează – vrem, nu vrem – faptul că Alexandria nu era o democrație. Progresul multor științe în Atena ar fi fost de neconceput fără democrație, dar ea presupunea și procedura exilului onorific (ostracismul), și condamnările pentru impietate, lucruri care puteau, la o adică, intra în conflict cu libertatea de cercetare a unui om de știință dispus să încerce ce nu s-a mai încercat.

Pe plan intelectual, este de notat ceea ce s-a numit „secularizarea filozofică“ a cadavrului uman. Aristotel și stoicii au făcut într-adevăr ca anumite tabuuri morale legate de corp să poată fi suspendate, deși ele continuă să fie codificate în legi, atît în Grecia, cît și în Egipt. În orice caz, în vremea lui Herophilus, se poate vorbi de o Alexandrie în ansamblu mai liberală ca alte orașe din lumea greacă.

În fine, din punct de vedere tehnic, procesul mumificării, specific Egiptului, chiar dacă nu are mobilurile științifice ale disecției, presupune totuși acumularea unui corpus de cunoștințe empirice despre lucrul cu cadavre și, aș adăuga, prezența unor facilități al căror scop poate fi imediat deturnat dinspre mumificare spre disecție. Posibilitatea reconversiei favorizează inovația.

Conjuncția de factori, extrem de sensibilă, care a făcut posibil gestul științific al lui Herophilus s-a stricat curînd după moartea lui, urmată curînd de plecarea lui Erasistratus, chiar dacă mulți din factorii de mai sus s-au menținut. Noua școală medicală ce domina Alexandria vedea disecția ca fiind complet inutilă și toată lumea s-a reîntors zelos la studiul tratatelor hipocratice. Un mileniu și jumătate nu s-a mai studiat anatomia umană prin disecții. Ocazional, medicii au mai făcut cîte o autopsie, de pildă, cum povestește Procopius, în timpul marii epidemii de ciumă din Constanti­nopol, în 542.

La bibliotecă, într-o zi superbă, se poate citi despre prima săpătură arheologică sistematică a unui mormînt comun din vremea ultimei mari epidemii de ciumă din Europa. În 1993 94 au fost cercetate 200 de victime îngropate, între straturi de var, la finalul ciumei din Marsilia (1722), în fostele grădini ale Couvent de l’Observance. Așa a apărut și, cred, prima dovadă arheologică a unei autopsii, în orice caz prima în context epidemic. Unul dintre cranii fusese tăiat de jur împrejur, cu o tehnică perfectă (deși cu un fierăstrău manual), pentru a se deschide calota craniană, a cărei parte superioară lipsea. O asemenea procedură se vede și în Lecția de anatomie a lui Rembrandt (cea „a doctorului Deyman“, nu aceea, mai celebră, „a doctorului Tulp“). Sursele istorice confirmă că, în 1720, doi medici și un chirurg, J. Soulier, au sosit de la Montpellier ca să ajute la înțelegerea epidemiei. Soulier a trebuit să facă autopsii foarte periculoase, pentru că, după marii medici ai momentului, a căror viziune era adoptată și de stat, această operație nu prezintă nici un risc pentru medic. Și dacă zice statul, așa trebuie să fie. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chih­limbar, Polirom, 2017.

Foto: instrumente chirurgicale romane, wikimedia commons

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.