Revoluții pe furiș

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Revoluții pe furiș jpeg

Discutînd săptămîna trecută fresca „Lecției de anatomie“ descoperită, cu totul neașteptat, într-o catacombă creștină din Roma, am pomenit paralelele formale cu reprezentările medievale ale disecțiilor. Două vorbe deci despre istoria disecțiilor (yay!), și despre o curioasă atestare arheologică.

Înainte de disecțiile făcute la Bologna pe la 1300 nu există decît un episod istoric în care să se fi practicat această procedură, științific și sistematic. Din motive diferite, nici lumea clasică, nici lumea creștină n-au vrut să audă de așa ceva. Au vrut însă, în Alexandria, începînd pe la 300 î.Hr. și pentru o perioadă foarte scurtă de timp – o generație, poate –, Herophilus și discipolul lui, Erasistratus. Două nume despre care nu se vorbește aproape deloc și ale căror merite sînt tot atît de recunoscute azi ca ale medicilor care fac gărzi epuizante, adică deloc. E drept că distincția – perfect onorabilă academic – de a fi îndrăznit să faci disecții nu prea trezește spontan o vie simpatie. Oricum, cei doi au identificat, la om, valvele inimii, au făcut distincția între vene și artere, au studiat pe bune anatomia creierului și a ochiului. Știința medicală premodernă a putut înghiți doar greu și jenat, ca șarpele boa un elefant, blocul genial de informații noi produse de Herophilus și continuatorul lui. Nivelul cunoștințelor acceptate avea să se stabilizeze însă, pînă în Renaștere, cam la nivelul la care a ajuns, în secolul II d.Hr., Galenus cu disecțiile lui pe maimuțe, mai ales magoți, și alte mamifere (asta mai făcuse și Aristotel).

E deci una din, să le spun așa, revoluțiile sufocate din istoria științei. Dar cum a fost ea posibilă, mai întîi? Unul din cei mai buni specialiști în domeniu, H. von Staden, explică apariția acestui interval de deschidere. Mai întîi, ambiția primilor Ptolemei, regii elenistici ai Egiptului, de a face din Alexandria un centru cultural și științific incomparabil. „Muzeul“ din Alexandria, mai degrabă un fel de universitate antică, avînd la dispoziție și celebra Bibliotecă, primește finanțare gîrlă, iar intelectuali străluciți din toată lumea greacă încep să vină aici să lucreze; pe de-o parte pentru finanțare, pe de alta, evident, pentru colegi. Patronajul lui Ptolemeu I Soter și al urmașului său merge însă dincolo de fonduri. Știm că Herophilus a făcut nu doar disecții, ci și vivisecții pe condamnați la moarte, puși la dispoziție de rege. Dacă am găsi detaliul acesta numai la Tertullian, am putea crede că e doar o critică de pe poziții creștine, dar el se regăsește la Celsus, care argumentează cinic că merită sacrificați cîțiva condamnați pentru a putea vindeca apoi oameni nevinovați din toate timpurile. Tot pe plan politic, contează – vrem, nu vrem – faptul că Alexandria nu era o democrație. Progresul multor științe în Atena ar fi fost de neconceput fără democrație, dar ea presupunea și procedura exilului onorific (ostracismul), și condamnările pentru impietate, lucruri care puteau, la o adică, intra în conflict cu libertatea de cercetare a unui om de știință dispus să încerce ce nu s-a mai încercat.

Pe plan intelectual, este de notat ceea ce s-a numit „secularizarea filozofică“ a cadavrului uman. Aristotel și stoicii au făcut într-adevăr ca anumite tabuuri morale legate de corp să poată fi suspendate, deși ele continuă să fie codificate în legi, atît în Grecia, cît și în Egipt. În orice caz, în vremea lui Herophilus, se poate vorbi de o Alexandrie în ansamblu mai liberală ca alte orașe din lumea greacă.

În fine, din punct de vedere tehnic, procesul mumificării, specific Egiptului, chiar dacă nu are mobilurile științifice ale disecției, presupune totuși acumularea unui corpus de cunoștințe empirice despre lucrul cu cadavre și, aș adăuga, prezența unor facilități al căror scop poate fi imediat deturnat dinspre mumificare spre disecție. Posibilitatea reconversiei favorizează inovația.

Conjuncția de factori, extrem de sensibilă, care a făcut posibil gestul științific al lui Herophilus s-a stricat curînd după moartea lui, urmată curînd de plecarea lui Erasistratus, chiar dacă mulți din factorii de mai sus s-au menținut. Noua școală medicală ce domina Alexandria vedea disecția ca fiind complet inutilă și toată lumea s-a reîntors zelos la studiul tratatelor hipocratice. Un mileniu și jumătate nu s-a mai studiat anatomia umană prin disecții. Ocazional, medicii au mai făcut cîte o autopsie, de pildă, cum povestește Procopius, în timpul marii epidemii de ciumă din Constanti­nopol, în 542.

La bibliotecă, într-o zi superbă, se poate citi despre prima săpătură arheologică sistematică a unui mormînt comun din vremea ultimei mari epidemii de ciumă din Europa. În 1993 94 au fost cercetate 200 de victime îngropate, între straturi de var, la finalul ciumei din Marsilia (1722), în fostele grădini ale Couvent de l’Observance. Așa a apărut și, cred, prima dovadă arheologică a unei autopsii, în orice caz prima în context epidemic. Unul dintre cranii fusese tăiat de jur împrejur, cu o tehnică perfectă (deși cu un fierăstrău manual), pentru a se deschide calota craniană, a cărei parte superioară lipsea. O asemenea procedură se vede și în Lecția de anatomie a lui Rembrandt (cea „a doctorului Deyman“, nu aceea, mai celebră, „a doctorului Tulp“). Sursele istorice confirmă că, în 1720, doi medici și un chirurg, J. Soulier, au sosit de la Montpellier ca să ajute la înțelegerea epidemiei. Soulier a trebuit să facă autopsii foarte periculoase, pentru că, după marii medici ai momentului, a căror viziune era adoptată și de stat, această operație nu prezintă nici un risc pentru medic. Și dacă zice statul, așa trebuie să fie. 

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este romanul Chih­limbar, Polirom, 2017.

Foto: instrumente chirurgicale romane, wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.