Importul de încredere

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Frica lui Putin jpeg

O corupție „endemică“, așa cum este caracterizată aceea din țara noastră (și nu numai), deopotrivă „mare“, „mică“ și „medie“, nu este și nu poate fi numai un rezultat al cîtorva ani de rea guvernare. Din păcate, ea este profund înscrisă în natura relațiilor dintre oameni și dintre populație și stat de la noi. Cred că procesul de modernizare însuși, început acum peste două sute de ani în Moldova și Muntenia, proces nicio-dată condus pînă la capăt așa cum trebuie, a avut o mare responsabilitate. S-a adăugat, desigur, situația din timpul comunismului și apoi dintr-un post-comunism în care libertățile au fost asumate mai ales de unii în defavoarea multor altora.

Începutul în toate astea stă în lipsa de încredere a unora față de alții. A arătat o și Francis Fukuyama într-o carte mult mai puțin celebră decît Sfîrșitul istoriei și mult mai veridică decît ea: Trust. Mutați, deplasați la oraș, despărțiți de comunitatea originară, confruntați cu realități și norme pe care nu le asimilează suficient de repede, foștii ruralii devin izolați, atomizați, destructurați. Efectul este că nivelul de încredere între ei scade mult. Or, relațiile umane, fie economice, fie juridice, fie de altă natură, presupun un anumit grad de încredere pentru a fi eficiente. Altminteri, trăim în lumea lui homo homini lupus, în care fiecare se teme că va fi înșelat și prădat de celălalt.

Desigur, statul ar trebui să fie un garant al ordinii și încrederii sociale. Dar statul însuși a fost adesea prea slab și prea de neîncredere el însuși pentru a reuși. De obicei, și-a tratat cetățenii mai curînd ca pe niște supuși. Democrația, participarea cetățenească, dezbaterea publică au fost, în diverse perioade, fie de nivel redus, fie au lipsit total, fie au fost tratate cu dispreț, ca în ultimii doi ani de către guvernarea actuală. (Exemplu: felul în care s-au introdus noile taxe „pe lăcomie“ arată acest dispreț al guvernanților față de societate.) Răspunsul din partea populației a fost pe măsură: oamenii n-au privit statul ca pe „al lor“, ci ca pe ceva „străin“ (nu în sens etnic, desigur, cum au vrut să convingă și mai vor încă naționaliștii), care le e inamic. Au resimțit statul ca pe o entitate ostilă, care îi exploatează, le pretinde servicii și ascultare, dar oferă prea puțin în schimb. De partea sa, alcătuit fiind dintr-o elită politică și economică, formată în cea mai mare parte din foști rurali deveniți peste noapte VIP-uri, statul a amestecat continuu interesele proprii, personale și de partid cu cele generale. Altfel spus, adesea elitele românești mai vechi sau mai noi au dorit să conducă țara ca pe propria moșie, considerînd că „prostimea“ și „clăcașii“ trebuie să-i slujească, nu că ei sînt în serviciul poporului. Cine ar mai putea, cu îndreptățire, avea încredere într-un asemenea stat?

Răspunsul societății a fost utilizarea și intensificarea legăturilor informale pentru a păcăli și a „dribla“ statul. În cine să ai încredere că nu te va trăda, înșela, exploata? Cel mai simplu și mai eficient joacă acest rol o rudă (verișor, nepot, fin, naș), ori un consătean, ori un fost coleg de școală etc. Îi cunoști, te cunosc, sîntem gata să ne servim reciproc. „Ajută-mă, nene, și am să te ajut și eu“ – iată principiul general de conduită. E cu atît mai avantajos dacă unul dintre noi are și ceva putere sau autoritate formală. Relațiile formale, contractuale, dictate de legi și norme scrise, sînt astfel scurtcircuitate. Încet-încet, fenomenul nepotismului, al mitei, al traficului de influență s-a extins la toate nivelurile și în proporții diferite, pretutindeni funcționînd din lipsa de încredere în „celălalt“, într-un stat resimțit ca nedrept și prădalnic. Vorbind în termeni economici, am putea spune că încrederea, fiind o marfă „rară“ la noi (deoarece este foarte inegal distribuită), are un preț mare, care nu poate fi acoperit de relațiile formale, legale, impuse de stat. Ca să trăim omenește, trebuie totuși să plătim acest preț. Și o facem. Prețul se cheamă corupție sub diversele ei forme. Uitați-vă la serviciile medicale: de ce oamenii sînt gata să plătească pentru ceea ce-i formal gratuit? Fiindcă n-au încredere că vor fi tratați corespunzător dacă nu vor plăti. Și de ce n-au încredere? Deoarece, la modul general, n-au încredere mai întîi în stat și în ceea ce statul organizează; apoi n-au încredere în „celălalt“, în cazul de față în personalul medical, garantat de stat. Prin mită ei „cumpără“ încredere în medici sau în orice alți funcționari ori reprezentanți ai statului, sau împuterniciți de stat să-i servească.

E ușor de văzut că lipsa de încredere se amplifică printr-un feedback pozitiv: deoarece statul tinde să-și trateze cetățenii ca pe supuși, oamenii, neîncrezători în stat, vor încerca (și adesea vor reuși) să fure statul, să-l înșele. Guvernanții vor răspunde încercînd să stoarcă noi biruri sau să impună legi mai aspre, la care se va răspunde printr-o nouă scurtcircuitare a cadrelor formale, și tot așa.

În ultimul timp, a apărut însă o posibilitate nouă, care ne-ar putea scoate din acest cerc vicios: „importul“ de încredere, pentru a suplini lipsa ei endemică de pe piața românească. Fiindcă, în caz de deficit, putem să importăm nu numai frigidere și telefoane mobile, ci și încredere, deoarece aceasta e nu doar o valoare, ci și un „bun“. Posibilitatea importului a fost integrarea europeană. Și într adevăr – o spun toate sondajele de opinie –, românii au mult mai multă încredere în instituțiile europene decît în cele românești, și pe bună dreptate. Dar ca orice import, și acela de încredere are un cost – nu foarte mare, la drept vorbind, ba chiar redus. Care este el? Să scăpăm de „ei“ și de felul lor arbitrar de a guverna. A fost destul de evident săptămîna trecută, cînd, la ceremoniile de la Ateneul Român, contrastul dintre liderii europeni și cei naționali a fost, mai ales stilistic și uman, imens. Avem înainte doi ani de alegeri și, deci, putem să scăpăm de „ei“, dacă ne mobilizăm. Participarea noastră la vot nu va reprezenta decît prețul pentru continuarea și amplificarea importului de încredere din UE, deoarece capacitatea națională de a acoperi deficitul acestui bun din surse interne este încă atît de limitată.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Kim Basinger împlinește 70 de ani: iubirile pasionale ale actriței. Ce roluri i-au adus celebritatea VIDEO
Actriță și fost model, Kim Basinger a devenit celebră datorită rolurilor în filme precum Batman, L.A. Confidential și 9 1/2 Weeks. Vedeta premiată cu Oscar a avut o carieră excepțională, precum și o viață personală fascinantă. Astăzi, vedeta de la Hollywood împlinește 70 de ani.
image
Moartea misterioasă a uneia dintre cele mai mari vedete rock. Ultimele clipe din viața lui Jim Morrison, solistul trupei The Doors
Solistul trupei americane The Doors a fost unul dintre cele mai mari staruri rock din toate timpurile. La 52 de ani de la dispariția sa prematură, moartea sa este încă învăluită în mister, iar mulţi cred că Jim trăieşte şi azi.
image
Cartofii la cuptor, un deliciu. Cum faci cea mai ușoară mâncare de post, condimentele care îi fac irezistibili
Este un preparat simplu, dar deosebit de gustos. În post, cartofii la cuptor sunt o masă sățioasă și ușor de pregătit. Pot fi serviți cu murături, salată de legume ori cu sos de usturoi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.