Brexit is not Brexit

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Frica lui Putin jpeg

Ultimele desfășurări pe tema Brexit din Marea Britanie – mă refer la eșecul planului May pentru o ieșire ordonată, respins masiv de Parlament, dar și la speculațiile tot mai răspîndite că Brexit-ul va fi amînat, suspendat, ba chiar, poate, anulat printr-un nou referendum – demonstrează ceva demn de reținut pentru toți politicienii, inclusiv cei români, dar și pentru nenumărații comentatori: anume că nu „elitele liberale“, atît de urîte de eurofobi și „nativiști“, sînt „desprinse de realitate“, cît și de interesele profunde ale națiunilor, cum ni s-a tot repetat pînă la sațietate, ci exact invers. Eurofobii („eurosceptici“ e un eufemism care murdărește respectabilul termen de „scepticism“) din politică și din presă, admiratorii lui Putin și ai lui Trump, fie ei de dreapta sau de stînga, au demonstrat deocamdată, fie și numai pe tema Brexit-ului, că nici nu înțeleg realitatea, nici n-au avut în vedere interesele poporului lor.

Într-adevăr, realitatea lumii noastre este globalizarea – nu numai economică, ci și populațională, culturală, informațională. Nu că legăturile respective nu pot fi la urma urmelor rupte, dar prețul unei asemenea rupturi este uriaș. Eurofobii britanici au crezut în mod absurd că Marea Britanie trăiește încă la 1950, dacă nu la 1930. Că e o „insulă“ în sens economic și financiar, că dispune de „spatele“ oferit de dominioane și colonii. N-au putut gîndi în termeni contemporani, înțelegînd că legăturile de 40 de ani cu Uniunea Europeană nu pot fi destrămate cu una, cu două, spre satisfacția marii mase a publicului îmbrobodite cu minciuni. Au uitat că nu mai există colonii. Au uitat de economia globală, de circulația fluxurilor financiare. Au uitat de delocalizarea companiilor. Au uitat că aproape orice obiect de uz curent – un aspirator de praf, un calculator, un aragaz – e de multe ori proiectat într-o țară, produs într-o a doua, asamblat într-o a treia și vîndut pe o piață internațională. Au fost destul de abili în a utiliza tehnologia modernă a informațiilor și a publicității spre a acoperi realitatea cu fake news, dar n-au înțeles nimic altceva din structura societăților contemporane dezvoltate. N-au înțeles nici lucruri mult mai locale, ca problema frontierei dintre Irlanda de Nord și Republica Irlanda, riscînd să reaprindă focul violențelor din Ulster, stins după „acordul din Vinerea Mare“. Asta a demonstrat că n-au priceput nici măcar aspirațiile de pace ale unei părți a populației Marii Britanii.

Lumea de azi e foarte complicată și greu de înțeles. Interconexiunile și in­terinfluențele fac sistemul global în mare măsură imprevizibil pe termen ceva mai lung. Totuși, s-a dovedit că mult hulitele „elite globale“, că „eurocrații“ de la Bruxelles înțeleg ceva mai bine cum stau lucrurile decît adversarii lor, care pretind că au soluții simple și eficiente, dar care de fapt au un sunet „medieval“. În fapt, nu numai că n-au soluții deloc, dar convulsiile politice prin care trece Marea Britanie de doi ani dovedesc și faptul că nici măcar nu le-au căutat.

Într-adevăr, sentimentul meu este că nici măcar eurofobii nu s-au așteptat să cîștige referendumul privitor la Brexit. Iar după ce s-au văzut cu sacii în căruță, n-au mai știut nici ce să facă cu sacii, nici cu căruța, adică în general n au știut cum să guverneze. Asta arată dilema existențială a „nativiștilor“ și radicalilor iliberali de pretutindeni: dacă guvernează după ideile lor, duc țara respectivă în haos. Dacă fac compromisuri în anumite direcții, acceptînd parțial „globalizarea“, nu-și îndeplinesc promisiunile și sînt condamnați, mai devreme sau mai tîrziu, să piardă și puterea. Dacă se aliază între ei – cum vor unii din Polonia și din Italia acum, înainte de europarlamentare – riscă să-și confrunte naționalismele reciproce. Dacă nu se aliază, rămîn prea slabi.

Pe scurt, eurofobii, ieșiți din marginalitatea în care au stat atîta vreme în Europa, încep să înțeleagă că a conduce o țară (sau o Uniune) nu-i la fel de ușor ca inventarea unei campanii electorale bazate pe falsuri. A guverna decent într-o lume globală, cu economii și societăți extrem de intricate și de dependente una de cealaltă și fiecare de ansamblu, e o sarcină dificilă, și nici consilierii de imagine nu ajută, nici demagogia vidă. Pe oameni, ce-i drept, îi poți înșela destul de ușor, dar economia nu poate fi păcălită, fiindcă legile sale au ceva din obiectivitatea legilor naturii, chiar dacă nu se impun pe loc și în mod evident, precum legea gravitației. Și dacă eurofobii încep să dea semnalele eșecului în Marea Britanie, crede cineva că ei vor reuși în țări mici și slabe precum Ungaria și România?

„Brexit is Brexit“, obișnuia să declare sentențios Theresa May, cînd i se sugera că, poate, poporul britanic a votat indus în eroare, fără explicațiile necesare, sedus de promisiuni fără acoperire și că, în consecință, ar trebui să se găsească o alternativă rezonabilă la Brexit. Acum, un lucru, cel puțin, pare clar: Brexit is not Brexit. Ce anume este, încă nu știm.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.