Spre ce se îndreaptă Franţa?

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Un prim-ministru care declară că Franţa se află „în stare de urgenţă democratică“.

Un fost boxer care, pe un pod în inima Parisului, loveşte cu ură un poliţist. În numai cîteva ore, reţelele de socializare îl declară „erou“ şi în favoarea sa, în doar 48 de ore, se face o chetă şi sînt adunaţi peste o sută de mii de euro.

Un minister ale cărui porţi sînt sparte cu un vehicul de şantier, şi un înalt demnitar, purtător de cuvînt al guvernului, pe care gărzile sale de corp se grăbesc să-l evacueze şi să-l pună la adăpost.

Doi jurnalişti de la un foarte cunoscut canal de televiziune bătuţi măr de un grup de „veste galbene“ în oraşul Rouen. Un alt jurnalist agresat în oraşul Pau în timp ce transmitea în direct.

Ameninţări cu moartea sau cu diverse alte „repercusiuni“ trimise cîtorva zeci de deputaţi ai partidului de guvernămînt.

Primării din oraşe de provincie atacate de „insurgenţi“, lideri ai unor partide legale (de opoziţie) care refuză să condamne violenţele, sondaje care pun în lumină faptul că majoritatea francezilor sprijină mişcarea „vestelor galbene“ în ciuda dezlănţuirilor de violenţă din contextul manifestaţiilor.

O presă care s-a limitat timp de săptămîni în şir doar la prezentarea „obiectivă“ a faptelor, fără să-şi îndeplinească rolul pe care îl are, de apărătoare a democraţiei, şi fără să spună răspicat STOP! Semnalez totuşi o anumită „trezire“ din hipnoză: revista Le Point ieşea joi, 10 ianuarie, cu un titlu-avertisment pe copertă: „Dar cînd se vor opri toate acestea?“

Aş mai avea alte numeroase argumente, o listă extrem de lungă, în sprijinul afirmaţiei că, de două luni şi jumătate, Franţa parcă nu e Franţa. O spun, de altfel, şi numeroşi editorialişti străini: nu aceasta este Franţa cu care sîntem obişnuiţi.

În prezent, executivul de la Paris încearcă să iasă din criza „vestelor galbene“ printr-o mare dezbatere naţională. Sondajele arată însă că 70% din francezi nu cred în ea. S-ar putea să-şi schimbe însă opinia dacă vor continua episoadele insurecţionale, chiar „revoluţionare“, care au devenit un spectacol planetar de nouă săptămîni încoace.

Cacofonia ideologică a „vestelor galbene“ este atît de mare încît fenomenul rămîne în continuare un fel de OZN social. Altfel spus, un fenomen greu de definit, surprinzător prin amploarea şi prin persistenţa sa. Dar surprinzător şi prin naivitatea cu care se raportează la stat ca şi cum acesta ar fi o imensă vacă de muls, iar de o vreme n-ar mai vrea să-şi împartă cu suficientă generozitate laptele. Ideea că vaca s-ar putea să nu mai aibă lapte şi că statul-providenţă şi-a spus ultimul cuvînt nu le trece prin minte insurgenţilor. Se ştie însă că democraţia, prin însăşi natura ei, îşi favorizează inamicii cei mai violenţi. Democraţia franceză are în prezent un inamic interior redutabil, care, numeric vorbind, rămîne ultraminoritar, dar îşi amplifică în mod consternant mesajele prin noile „tehnologii“.

Mai mulţi istorici şi editorialişti au început să-i avertizeze pe francezi că „se joacă cu focul“. Deseori, spun aceşti experţi, insurecţiile reuşite nu sînt opera poporului, ci a gloatei. Acest ultim concept merită toată atenţia, pentru că într-o gloată dezlănţuită pot coopera, în momentele insurecţionale, toate tendinţele extremiste şi anarhiste, plus iluminaţi şi delincvenţi, asasini şi sinucigaşi, nebuni şi aventurieri, profitori de tot felul şi ideologi ai haosului. Editorialistul Franz-Olivier Giesbert aminteşte, în cel mai recent articol al său din Le Point, că Teroarea din 1793, în contextul Revoluţiei franceze, a fost „opera“ unui mic număr de „revoluţionari“, doar cîteva mii, în solda lui Robespierre.

Într-o carte intitulată Oroarea mediatică, filozoful şi eseistul Jean-François Kahn dă de înţeles că, la o adică, este preferabil ca opinia publică să aibă de-a face cu o „presă de partid“ decît cu un „partid al presei“. Or, există acest pericol în lumea globalizată, ca mediile de informare să se asocieze în mod malefic cu scopul unic de a furniza adrenalină cîtorva miliarde de consumatori de ştiri. Şi, în acest caz, misiunea de apărarea democraţiei şi rolul de contraputere se evaporă treptat.

Cînd democraţia franceză dă semne de îmbolnăvire, întreaga Europă are motive să se îngrijoreze. Cel puţin una dintre revendicările „vestelor galbene“ mi se pare, personal, extrem de periculoasă pentru întreaga Europă. Contestatarii cer de multe săptămîni adoptarea unui nou instrument decizional, pus sub semnul „democraţiei directe“, mai precis posibilitatea ca populaţia să poată convoca referendumuri. Mă întreb dacă nu se ascunde cumva aici scenariul unui Frexit. În ziua în care un milion de semnături vor putea declanşa în Franţa un referendum pe tema unei eventuale ieşiri a ţării din Uniunea Europeană, nimeni nu va putea garanta o victorie a pro-europenilor la un astfel de scrutin.

Caut, dar n-am găsit încă, în franceză, un echivalent al expresiei româneşti „a i se urî omului cu binele“. Sper totuşi ca francezii să refuze direcţia pe care le-o indică în prezent o ciudată gloată formată din extremişti şi din naivi. Franţa se află pe marginea unui vulcan, avertizează revista Le Point. Este momentul însă ca Franţa să evite o erupţie care ar putea distruge întregul edificiu european. 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic