Brexit-ul haotic şi dreptul la diversitate

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Cînd aud vorbindu-se despre Brexit îmi revine în minte o replică plină de miez filozofic dintr-un film ieşit prin 1991, în care Kevin Costner îl încarna pe nobilul Robin de Locksley (devenit apoi Robin Hood). Robin se întoarce dintr-o cruciadă dezastruoasă însoţit de un nobil turc, Azeem, căruia i-a salvat viaţa (rol jucat cu subtilitate de Morgan Freeman). În Anglia, însă, un om cu pielea tuciurie era suspect la acea oră, iar unul dintre răsculaţii din jurul lui Robin îl întreabă pe Azeem: „Dar tu de ce ai pielea neagră?“ La care Azeem răspunde: „Dumnezeu iubeşte diversitatea“.

Poate că ar trebui să judecăm Brexit ul prin înţelepciunea acestei replici. Dacă Dumnezeu există, cu siguranţă că îi place diversitatea, ceea ce se vede la fiecare pas şi în natură, şi în societăţile umane. Iar Europa este prin excelenţă un mozaic de culturi unite prin fire subtile, dar şi foarte diferite în materie de temperamente, talente, flegmă, fantasme, orgolii, frustrări, aspiraţii, precum şi prin raportările la vecini, la istorie şi la ideea de divinitate.

Brexit-ul nu trebuie deci considerat un accident. Într-o bună zi, istoricii îl vor plasa în tabloul lui Mendeleev al populismului occidental (tot în acest tablou vor figura, probabil, americanul Donald Trump, „vestele galbene“ franceze, separatiştii catalani, actuala coaliţie la putere în Italia). Brexit-ul, dacă este să ne luăm după unii istorici respectaţi, era înscris în ADN-ul britanicilor, sau mai precis în codul genetic al relaţiilor pe care le-au avut ei întotdeauna, ca insulari, cu Europa. Faimoasa flegmă englezească nu este egalată, la nivelul constanţei, decît de marele orgoliu suveranist al englezilor şi de obsesia cu care ţin să rămînă diferiţi. Cînd ai avut un imperiu pe suprafaţa căruia soarele nu apunea niciodată nu te mai supui uşor unor reguli dictate de la Bruxelles sau de Spaţiul Schengen. Să nu disperăm, deci: britanicii se vor descurca, au făcut-o întotdeauna, nu voi ieşi din istoria Europei, iar cu Uniunea Europeană vor construi alte poduri, alte relaţii…

Personal, am nişte amintiri elocvente din perioada cînd am lucrat la Secţia română de la BBC, între luna august 1988 şi luna octombrie 1989. Veneam din Franţa, unde obţinusem azil politic. În Franţa, precum şi în alte ţări vizitate cu febrilitate (Spania, Italia, Belgia, Germania), nu mă simţisem însă niciodată în exil, ci într-o Europă familiară, foarte apropiată de sufletul meu. Abia cînd am pus piciorul la Londra am avut un şoc emoţional şi vizual, în ciuda faptului că ştiam multe lucruri despre istoria Marii Britanii, că vorbeam mai bine engleza decît franceza şi că făcusem incursiuni solide prin literatura engleză. Şi totuşi, la Londra m-am simţit atunci străin, deşi totul mă fascina.

Primul sentiment a fost acela că mă aflam într-o lume cu reguli total inversate. Maşinile circulau pe partea stîngă, ferestrele se deschideau prin glisare de jos în sus, autobuzele aveau etaj… Cînd traversam străzile eram obşnuit să mă uit întîi la stînga, dar o inscripţie pe asfalt mă avertiza: LOOK RIGHT. Fructele se vindeau cu bucata (30 penny each), ceea ce nu mai văzusem în alte ţări europene (şi oricum erau de două ori mai scumpe decît la Paris).

În 1988 plonjam într-o Londră remodelată de politica ultraliberală a doamnei Thatcher. La Paris nu văzusem oameni care să doarmă noaptea pe treptele unor magazine sau bănci, acoperindu-se cu cartoane, trambalînd după ei toată „averea“ lor în cărucioare de supermarket. Sigur, erau şi în capitala Franţei oameni fără adăpost, aşa-numiţii „clochards“, numai că ei făceau parte din panoplia pitorească a oraşului, îi vedeam trăgînd la măsea, mai degrabă binedispuşi, şi sporovăind într-o franceză impecabilă. Franţa era la acea oră un stat providenţă (şi încă mai este), dar la Londra, în 1988, am simţit ce însemna capitalismul pur şi dur.

Evocînd aceste amintiri, încerc să temperez panica mediatică legată de Brexit. Sigur că desprinderea Marii Britanii de Uniunea Europeană, după patru decenii de fuziune pe plan judiciar cu piaţa comună, înseamnă o gigantică problemă. Nu este exclus ca Brexit-ul să declanşeze, pentru o vreme, şi un Brexod, adică un exod al unor întreprinderi şi braţe de muncă. Franţa a declanşat deja planul unui Brexit fără acord, ceea ce înseamnă o perioadă de haos comercial în viitorii ani.

În acelaşi timp, scenariul unui nou referendum este iluzoriu, el riscă să rănească şi mai mult orgoliul britanicilor şi să adîncească şi mai mult diviziunile interne produse de primul referendum.

Există în istoria Europei un precedent în materie de divorţ care ar putea fi, poate, instructiv pentru gestionarea Brexit-ului. Într-un articol din revista L’Express, editorialistul Christian Makarian evocă ieşirea Franţei din Alianţa Atlantică, în martie 1966. La acea oră, decizia generalului De Gaulle de a-i reda Franţei întreaga suveranitate militară a provocat, la fel ca Brexit-ul astăzi, un şoc planetar. Multă cerneală a curs şi atunci în redacţii, şi multe scenarii-catastrofă au circulat. Franţa s-a întors însă, după trei decenii, în sînul Alianţei Atlantice, o revenire „la matcă“ pilotată de personalităţi făcînd parte din aceeaşi familie politică gaullistă. În 1995, preşedintele Jacques Chirac a lansat negocierile pentru revenirea Franţei în Comandamentul integrat al Alianţei Atlantice, proces finalizat în 2009, cînd era preşedinte Nicolas Sarkozy.

Nu putem împinge prea departe comparaţia acestui vechi „divorţ“ franco-atlantic cu Brexit-ul ac­tual, dar o concluzie putem trage totuşi: în Europa, nimic solid nu se poate construi dacă nu este respectată diversitatea.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șef Salvamont: „Traseele turistice în momentul de față nu mai prezintă nicio siguranță din cauza urșilor”
Specialiștii atrag atenția că din cauza înmulțirii fără precedent a urșilor, cazurile precum cel al tinerei de 19 ani, atacată pe traseul Jepii Mici, din Munții Bucegi, care a murit mai apoi după ce fiara a aruncat-o într-o prăpastie, vor continua.
image
Intrăm în război dacă doborâm rachetele rusești în Ucraina? Generalul care ne-a reprezentat la Comandamentul NATO are răspunsul
Generalul (r) Virgil Bălăceanu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, la ce riscuri ne-am expune dacă am lua exemplul Poloniei, a cărei armată ar putea în curând să doboare rachete rusești încă de pe teritoriul ucrainean, dacă există indicii că se îndreaptă spre țara lor.
image
Parisul „fierbe“: Capitala Franței se pregătește pentru un eveniment nemaivăzut în istoria omenirii EXCLUSIV
„Weekend Adevărul“ a fost singura publicație din România prezentă în capitala Franței pentru a afla culisele unui eveniment grandios.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.