Brexit-ul haotic şi dreptul la diversitate

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Teatrul – dimensiune  identitară a Europei jpeg

Cînd aud vorbindu-se despre Brexit îmi revine în minte o replică plină de miez filozofic dintr-un film ieşit prin 1991, în care Kevin Costner îl încarna pe nobilul Robin de Locksley (devenit apoi Robin Hood). Robin se întoarce dintr-o cruciadă dezastruoasă însoţit de un nobil turc, Azeem, căruia i-a salvat viaţa (rol jucat cu subtilitate de Morgan Freeman). În Anglia, însă, un om cu pielea tuciurie era suspect la acea oră, iar unul dintre răsculaţii din jurul lui Robin îl întreabă pe Azeem: „Dar tu de ce ai pielea neagră?“ La care Azeem răspunde: „Dumnezeu iubeşte diversitatea“.

Poate că ar trebui să judecăm Brexit ul prin înţelepciunea acestei replici. Dacă Dumnezeu există, cu siguranţă că îi place diversitatea, ceea ce se vede la fiecare pas şi în natură, şi în societăţile umane. Iar Europa este prin excelenţă un mozaic de culturi unite prin fire subtile, dar şi foarte diferite în materie de temperamente, talente, flegmă, fantasme, orgolii, frustrări, aspiraţii, precum şi prin raportările la vecini, la istorie şi la ideea de divinitate.

Brexit-ul nu trebuie deci considerat un accident. Într-o bună zi, istoricii îl vor plasa în tabloul lui Mendeleev al populismului occidental (tot în acest tablou vor figura, probabil, americanul Donald Trump, „vestele galbene“ franceze, separatiştii catalani, actuala coaliţie la putere în Italia). Brexit-ul, dacă este să ne luăm după unii istorici respectaţi, era înscris în ADN-ul britanicilor, sau mai precis în codul genetic al relaţiilor pe care le-au avut ei întotdeauna, ca insulari, cu Europa. Faimoasa flegmă englezească nu este egalată, la nivelul constanţei, decît de marele orgoliu suveranist al englezilor şi de obsesia cu care ţin să rămînă diferiţi. Cînd ai avut un imperiu pe suprafaţa căruia soarele nu apunea niciodată nu te mai supui uşor unor reguli dictate de la Bruxelles sau de Spaţiul Schengen. Să nu disperăm, deci: britanicii se vor descurca, au făcut-o întotdeauna, nu voi ieşi din istoria Europei, iar cu Uniunea Europeană vor construi alte poduri, alte relaţii…

Personal, am nişte amintiri elocvente din perioada cînd am lucrat la Secţia română de la BBC, între luna august 1988 şi luna octombrie 1989. Veneam din Franţa, unde obţinusem azil politic. În Franţa, precum şi în alte ţări vizitate cu febrilitate (Spania, Italia, Belgia, Germania), nu mă simţisem însă niciodată în exil, ci într-o Europă familiară, foarte apropiată de sufletul meu. Abia cînd am pus piciorul la Londra am avut un şoc emoţional şi vizual, în ciuda faptului că ştiam multe lucruri despre istoria Marii Britanii, că vorbeam mai bine engleza decît franceza şi că făcusem incursiuni solide prin literatura engleză. Şi totuşi, la Londra m-am simţit atunci străin, deşi totul mă fascina.

Primul sentiment a fost acela că mă aflam într-o lume cu reguli total inversate. Maşinile circulau pe partea stîngă, ferestrele se deschideau prin glisare de jos în sus, autobuzele aveau etaj… Cînd traversam străzile eram obşnuit să mă uit întîi la stînga, dar o inscripţie pe asfalt mă avertiza: LOOK RIGHT. Fructele se vindeau cu bucata (30 penny each), ceea ce nu mai văzusem în alte ţări europene (şi oricum erau de două ori mai scumpe decît la Paris).

În 1988 plonjam într-o Londră remodelată de politica ultraliberală a doamnei Thatcher. La Paris nu văzusem oameni care să doarmă noaptea pe treptele unor magazine sau bănci, acoperindu-se cu cartoane, trambalînd după ei toată „averea“ lor în cărucioare de supermarket. Sigur, erau şi în capitala Franţei oameni fără adăpost, aşa-numiţii „clochards“, numai că ei făceau parte din panoplia pitorească a oraşului, îi vedeam trăgînd la măsea, mai degrabă binedispuşi, şi sporovăind într-o franceză impecabilă. Franţa era la acea oră un stat providenţă (şi încă mai este), dar la Londra, în 1988, am simţit ce însemna capitalismul pur şi dur.

Evocînd aceste amintiri, încerc să temperez panica mediatică legată de Brexit. Sigur că desprinderea Marii Britanii de Uniunea Europeană, după patru decenii de fuziune pe plan judiciar cu piaţa comună, înseamnă o gigantică problemă. Nu este exclus ca Brexit-ul să declanşeze, pentru o vreme, şi un Brexod, adică un exod al unor întreprinderi şi braţe de muncă. Franţa a declanşat deja planul unui Brexit fără acord, ceea ce înseamnă o perioadă de haos comercial în viitorii ani.

În acelaşi timp, scenariul unui nou referendum este iluzoriu, el riscă să rănească şi mai mult orgoliul britanicilor şi să adîncească şi mai mult diviziunile interne produse de primul referendum.

Există în istoria Europei un precedent în materie de divorţ care ar putea fi, poate, instructiv pentru gestionarea Brexit-ului. Într-un articol din revista L’Express, editorialistul Christian Makarian evocă ieşirea Franţei din Alianţa Atlantică, în martie 1966. La acea oră, decizia generalului De Gaulle de a-i reda Franţei întreaga suveranitate militară a provocat, la fel ca Brexit-ul astăzi, un şoc planetar. Multă cerneală a curs şi atunci în redacţii, şi multe scenarii-catastrofă au circulat. Franţa s-a întors însă, după trei decenii, în sînul Alianţei Atlantice, o revenire „la matcă“ pilotată de personalităţi făcînd parte din aceeaşi familie politică gaullistă. În 1995, preşedintele Jacques Chirac a lansat negocierile pentru revenirea Franţei în Comandamentul integrat al Alianţei Atlantice, proces finalizat în 2009, cînd era preşedinte Nicolas Sarkozy.

Nu putem împinge prea departe comparaţia acestui vechi „divorţ“ franco-atlantic cu Brexit-ul ac­tual, dar o concluzie putem trage totuşi: în Europa, nimic solid nu se poate construi dacă nu este respectată diversitatea.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.