În afara controlului democratic

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Ordonanțele de urgență sînt o aberație legislativă. În aproape 99% din cazuri, urgența nu poate fi identificată, iar procedura e menită doar să evite Parlamentul. De la modificarea legislației fiscale și pînă la cea privind Justiția, ordonanțele guvernamentale (de urgență sau simple) fac din teoria statului paralel o realitate. Pentru că dacă avem de-a face cu un stat paralel, atunci, cu siguranță, acela e.

Nu e clar de ce consilierul economic al premierului, Darius Vâlcov, are atîta putere de decizie încît să poată, spre exemplu, să impună noi taxe în prezența umilă a ministrului de Finanțe care pare condamnat să fie de acord fără obiecții suplimentare. Cine dorește să verifice aspectul acesta poate să urmărească încă o dată momentul anunțării publice a celebrei Ordonanțe 114, privind „taxa pe lăcomie“. Scena e memorabilă. Un Eugen Orlando Teodorovici, cu privirile pierdute, îndeplinind rolul de maestru de ceremonii înaintea superstarului DJ Vâlcov.

În aceeași notă, e absolut neclar de ce ministrul Justiției „trebuie“ să elaboreze și să treacă prin Guvern o ordonanță privind rejudecarea unor procese penale în disprețul puterii legislative care rămîne cu rolul de ștampilă inutilă și scumpă pentru un act care își va fi produs deja efectele la momentul în care va ajunge pe mesele deputaților și senatorilor.

Altă chestiune de neînțeles este activitatea Avocatului Poporului care, la rîndu-i, s-a transformat într-un soi de moluscă birocratică inutilă, incapabilă de autoevaluare sau de demnitate. Degeaba strigă Opoziția sau societatea civilă că sînt proiecte de legi care ar merita, poate, un pic de atenție din partea Curții Constituționale. Absolut degeaba. Avocatul Poporului continuă să plutească impasibil în supa aceea călduță în care se relaxează de cîțiva ani de zile visînd la nu foarte îndepărtatul moment în care va deveni invizibil și va putea să se bucure de viață. Irelevant e deja de multă vreme.

Curtea Constituțională însăși face din independența proprie o caricatură. Pentru simplul motiv că poate, conducerea CCR a interzis publicarea opiniilor separate ale propriilor membri, de teamă că sensibilitatea exacerbată a vreunui puternic al zilei ar putea fi rănită. Să nu cumva, ferească Arhitectul, ca populația căreia, nu-i așa, i se vrea binele să afle argumente și raționamente diferite de adevărul oficial.

În Parlament, pe de altă parte, dezbaterea a devenit aproape o glumă. Glasul Opoziției a fost redus la un zgomot de fond formal, iar comicăriile de prin comisiile conduse de fostul ministru Florin Iordache par desprinse dintr-o parodie sinistră scrisă de un autor care urăște tot. În timp ce noi rîdem sau ne enervăm din cauza lor, rolul senatorilor și deputaților României scade tot mai mult și, direct proporțional, crește deficitul de democrație. Buni, răi, urîți sau frumoși, parlamentarii României sînt aleși. Tudorel Toader, de exemplu, nu e. Nici Darius „8-Ani-Cu-Executare“ Vâlcov.

Deriva aceasta a instituțiilor se reproduce pînă la niveluri mai mici. De doi ani de zile, presa scrie despre numiri absurde, absolut imposibil de justificat, în tot felul de funcții de conducere. Dincolo de sarcasmul cu care sînt adesea întîmpinate aceste numiri, și acesta e un semn de dispariție a controlului societății asupra statului. Ele continuă neabătute într-un soi de sfidare militantă în spatele căreia cred că se poate ghici și un oarecare zîmbet sardonic. Senzația că sîntem aproape de momentul în care vom vedea primul personaj de desene animate preluînd conducerea unei instituții românești e din ce în ce mai puternică. Bugs Bunny – șef de Stat Major, PowerPuff Girls la ANAF, Homer Simpson la Protecția Consumatorului.

Comunicarea publică a Guvernului e un alt aspect al confiscării statului. Bietul purtător de cuvînt al executivului pare pus acolo ca să suporte privirile pline de reproș ale ziariștilor. Un soi de figură publică a blocajului. Aproape niciodată nu răspunde la întrebări, și nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu are voie. Mai că îți vine să empatizezi cu suferința-i onestă. Apoi îți aduci aminte că a acceptat o funcție publică și nu a fost condamnat la ea. Empatia dispare ca prin farmec.

Citesc pe ziare.com o scurtă relatare a recentei vizite a premierului Dăncilă în Israel. Textul este nesemnat, dar atrage atenția prin următoarul paragraf: „Surse politice au explicat pentru Ziare.com că dna Dancilă ar fi fost în Israel şi pentru a-l ruga pe premierul Benjamin Netanyahu să-i transmită preşedintelui Donald Trump un mesaj din partea lui Liviu Dragnea: «Sînt serios şi eu sînt cel cu care trebuie discutat pe termen mediu şi scurt».“

E greu de verificat așa ceva. Tentația naturală e să ai rezerve cu privire la orice vine „pe surse“, însă dat fiind contextul, scepticismul riscă să fie anulat. De ce o vizită a unui înalt demnitar român într-un stat prieten trebuie să se desfășoare în secret? De ce comunicarea anterioară vizitei a lipsit cu desăvîrșire, iar cea ulterioară a fost mai degrabă în termeni generici? Pe cine reprezintă, de fapt, premierul României?

E un sector din societatea românească care vorbește adesea în termeni de stat capturat, stat confiscat și alte asemenea echivalențe. Are perfectă dreptate să o facă.

E o soluție la problema asta? Alta decît rezistența în limite legale și memoria nu există. Și, mai ales, o planificare atentă a viitorului. E greu de crezut că actuala coaliție mai are, undeva în interiorul ei, rezerve de bu­nă credință.

De asta, orice alternativă la guvernare, indiferent de compoziția ei, e obligată să pregătească un program politic care nu numai să restituie statul cetățenilor, ci și să prevină pe viitor capturarea lui. Indiferent ce înseamnă asta – de la modificarea Constituției și pînă la restabilirea independenței sau desființarea unora dintre instituțiile care sînt imposibil de reformat.

Deocamdată vedem doar plîngeri punctuale și tot felul de calcule obositoare referitoare la liste și candidaturi. Sigur că și astea fac parte din politică, însă e greu de respins uneori senzația că Opoziția românească ratează guvernarea înainte să ajungă la ea. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.