De ce am ratat Centenarul

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Modul în care România și-a sărbătorit centenarul, pot să o spun acuma, că a trecut, îmi aduce aminte de o vorbă a lui Emil Cioran: singurul lucru care ne reușește pe deplin este eșecul.

Nu vreau să spun că nu am avem și realizări de raportat. Avem, doar că nu-s depline. Ca parada militară de 1 Decembrie: foarte reușită, doar că nu total reușită pentru că n-au mai ajuns ­F-urile. Vă amintiți, chestia bizară a pistei înghețate… Reușitele noastre nu sînt niciodată fructificări maximale ale unei șanse, ci doar aproximări într-o oarecare proporție ale binelui care ar fi putut să fie. În privința eșecurilor, însă, nu ratăm deloc. Cînd e vorba să dăm greș, nu lăsăm loc de dubiu – reușim deplin.

Sărbătorirea Centenarului, pentru care Guvernul a numit un ministru și președintele a numit un consilier prezidențial încă de acum cîțiva ani, a fost un rateu de zile mari. Pe măsură, aș spune cu tristă ironie. Poate că ăsta este destinul istoric – ironic! – al celei mai mari zile din istoria noastră modernă: să nu poată fi niciodată sărbătorită cum merită. Semn că urmașii nu se pot adecva nici măcar în festivitate la anvergura acelei „clipe astrale“, cum i-ar spune Stefan Zweig. 1 Decembrie 1918 nu a putut fi sărbătorit cum se cuvenea la nici un jubileu important: la 50 de ani erau la putere comuniștii, la 100 de ani erau la putere incompetenții cleptomani; vom muri și vom vedea ce va fi la un veac și jumătate, dar după cum simt că merge treaba, tare mă tem că va fi, iarăși, un rateu. Care, desigur, ne va reuși deplin.

După ce constatăm că pur și simplu n am fost în stare să organizăm sărbătorirea Centenarului național, se cuvine măcar să ne întrebăm: de ce? Să fi fost de vină binecunoscuta noastră impotență administrativă? Sau să fi fost ceva mai profund – cum ar fi o pierdere a interesului contemporan pentru propria identitate națională? Pînă la urmă, poate că n am reușit să facem o sărbătorire cum se cuvine pentru că nu simțim că am avea ceva important de sărbătorit. Poate că elementul românesc al identității noastre a trecut, și el, de la „tare“ la „moale“. Să mă explic.

Cînd vine vorba despre identitate, fie ea individuală sau de grup, cred că avem de-a face cu două tipuri de elemente care o alcătuiesc. Unele sînt „tari“, inconturnabile, implacabile, imuabile: precum numele părinților, numele tău, rasa, locul de naștere, data nașterii, sexul, naționalitatea. Altele sînt „moi“, modificabile, rectificabile la latitudinea ta sau a împrejurărilor, precum domiciliul, locul de muncă, profesiunea, apartenența politică, cetățenia. Observația mea este că o consecință directă a procesului de liberalizare a societății echivalează cu creșterea elementelor „moi“, în dauna elementelor „tari“, în cadrul sumei identitare. Mai precis, liberalizarea societății înseamnă că elemente „tari“ ale identității oamenilor devin „moi“. Iar acest trend ar duce la concluzia că societatea la maximum liberalizată este aceea în care identitatea individuală va fi compusă exclusiv din elemente „moi“, adică din date tranzacționabile, oricînd șanjabile. Gîndiți-vă că, acum 500 de ani, profesia era pentru oricine un element identitar tare, mai ales consacrată prin apartenența la o breaslă. Deveneai fierar, fierar rămîneai, deveneai măcelar, măcelar rămîneai, deveneai tîmplar, tîmplar rămîneai. Și astăzi vedem în cimitirele vechi că pe cruce, pe lîngă nume și anii traiului, este scrisă adesea meseria decedatului. Iar crucile de mormînt erau făcute să stea acolo pînă la a doua venire.

Pe măsură ce economia s-a sofisticat, piața s-a diversificat și oamenii au început tot mai mult să circule, acest element odinioară tare al identității s-a muiat de tot. O lume liberalizată presupune o economie similară, iar flexibilitatea ocupațiunii forței de muncă este parte naturală a unui asemenea model economic. Azi poți fi ziarist, mîine avocat, poimîine antreprenor de pompe funebre și, în timpul liber, să fii șofer la Uber.

Acum 300 de ani, încă starea civilă era un element tare: te însurai o dată pentru totdeauna și doar moartea soțului te putea readuce la starea de necăsătorit. Acum, nu doar că ne căsătorim și divorțăm cum și cînd vrem, cu iuțeala gîndului și zero formalități. Astăzi, a fi căsătorit sau necăsătorit este atît de neimportant, încît statutul marital nu mai ține deloc de identitate, ci direct de mondenitate. În vremea CNP-ului nu mai contează dacă ești căsătorit sau necăsătorit – asta e important doar pe Facebook, pentru abordajul „în privat“.

Gîndiți-vă că, acum 100 de ani, sexul era un element tare al identității. Erai de gen masculin sau feminin fără dubii și pentru totdeauna. Astăzi, din ce în ce mai mult, sexul devine o opțiune. Nu mai are importanță că te naști băiat sau fată – deja sînt țări, precum Germania și Australia, în care nu se mai completează nimic în certificatul de naștere la rubrica „sex“ pentru că nou-născutul trebuie să se bucure în viața lui de dreptul de a alege ce vrea să fie. Și tehnologia este la îndemînă, gata să slujească opțiunii lui.

Exemplele mele vor să arate că o grămadă de elemente identitare trec din lista elementelor „tari“, cum le-am numit eu, în lista elementelor „moi“, pe măsură ce lumea devine mai liberală. Dimpotrivă, nu pot găsi nici măcar un singur element care să fi fost pe lista elementelor „moi“ acum un timp și să fi ajuns, recent, pe lista „tare“. Trend-ul îmi pare dramatic de univoc.

Dar nu vă este greu să sesizați că, în general, trăim într-o lume care favorizează identitățile alese: nu mai ești ceea ce ești, ci ceea ce vrei tu, în momentul respectiv, să fii. De aceea are atîta succes identitatea virtuală. Te duci pe Facebook și îți construiești un profil exact așa cum vrei tu, iar regula jocului este că toți ceilalți te iau drept cel care le spui tu că ești. Pui o poză, îți dai un nume, scrii o biografie oarecare – nu contează dacă e ceva adevărat sau nu. Din momentul în care le-ai lansat în spațiul virtual, pentru toți ceilalți tu ești cel care ai anunțat că ești. Și cu banalul e-mail e la fel. Înainte de @ pui ce nume vrei, iar după @ totul e atît de impersonal încît n-ai nici o șansă să-ți dai seama clar de unde vine adresa. De fapt, ea vine de nicăieri și tocmai de aceea e comodă și preferabilă. Cu poșta clasică nu merge așa – cînd vine o scrisoare recomandată, trebuie să fie pe numele tău real, din acte, ca să ți-o dea poștașul. Iar dacă nu e recomandată, măcar adresa ta poștală, identificabilă pe harta acestei lumi, trebuie să existe pe plic. În lumea e-mail-urilor, nici vorbă. Îți ridici corespondența sub ce nume vrei, de la ce computer vrei. Și exemplele mele pot continua. Pe scurt, trăim într-o lume în care nu mai sîntem ce sîntem, ci sîntem ce vrem. Așadar, nu mai există obligații care vin la pachet cu o identitate dată, ci doar beneficii și „fun“ ce vin la pachet cu o identitatea mereu aleasă.

Iar legătura dintre Centenarul ratat și identitatea tot mai „moale“ nu este greu de făcut.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne