Zidul

Publicat în Dilema Veche nr. 779 din 24-30 ianuarie 2019
Comunismul se aplică din nou jpeg

Într-o epocă în care a reînceput să se vorbească de ziduri, iar unele chiar se construiesc, nu strică să ne reamintim de Zidul Berlinului, cel care peste noapte a ajuns să despartă familii, rude, prieteni, colegi. În același oraș, de cele două părți ale Zidului, s-au constituit două lumi total opuse. Regimul represiv din Est urmărea, prin construirea Zidului, să stopeze exodul cetățenilor săi în lumea liberă. Cei care încercau să treacă ilegal erau împușcați în mod barbar, iar unii erau chiar lăsați să agonizeze acolo, fără a li se acorda ajutor (cazul Peter Fechter e foarte cunoscut). Asemenea lucruri se întîmplau, de altfel, peste tot de a lungul Cortinei de Fier (și nenumărați concetățeni de-ai noștri și-au pierdut viața încercînd să treacă ilegal Dunărea sau granițele terestre), dar acolo, în mijlocul Berlinului, se poate spune că erau cele mai evidente și incontestabile probe ale naturii criminale a regimului comunist.

Editura RAO a publicat în românește cartea editorului și documentaristului Greg Mitchell, Tunelurile de sub Zidul Berlinului, o poveste captivantă și minuțios documentată despre cei care și-au riscat viața pentru propria libertate sau, și mai eroic, pentru libertatea altora, pentru a se reîntîlni cu cei dragi de care fuseseră despărțiți cu forța sau pentru a da posibilitatea altora să și reunească familiile. La foarte scurt timp după construirea Zidului au apărut acești „tuneliști“, cei care construiau tuneluri pe sub zid, dintr-o parte în alta a orașului. Fenomenul era unic, după cum observă Mitchell, prin faptul că tunelurile evadării erau construite dinspre partea liberă înspre partea închisă, adică invers decît se întîmplă în cazul pușcăriilor sau lagărelor obișnuite. Ar fi fost aproape imposibil să începi să sapi un tunel în apropierea Zidului, în partea de Est, fără ca paznicii comuniști de toate felurile să nu observe. Era mai puțin periculos să începi din Vest, acolo unde puteai organiza „șantierul“ și puteai scoate pămîntul la suprafață fără atîtea riscuri. Așadar, mulți vestici, persoane particulare sau oameni care reușiseră deja să fugă din Est, s-au apucat de această activitate pentru a-și salva concitadinii din Est, beneficiind și de o oarecare conivență din partea autorităților vest-germane. Unul dintre cei mai activi organizatori și săpători a fost un cunoscut campion de ciclism, Harry Seidel. În cele din urmă a fost prins în Est și trimis la închisoare pe viață, după un proces-spectacol, așa cum făceau comuniștii. A stat patru ani într-o temută pușcărie est-germană, după care autoritățile din RFG au reușit să obțină eliberarea lui.

Tunelurile erau de obicei calculate să iasă în pivnițele unor case din Berlinul de Est, locuri spre care „curieri“ speciali îndrumau persoanele care voiau să fugă. Anunțarea acestor persoane era o altă operațiune extrem de elaborată și periculoasă. Exista riscul major ca în întregul lanț de complicități să apară vreun informator STASI. Și au și fost, bineînțeles, destui asemenea agenți, unii care au operat chiar în partea vestică și au deconspirat multe astfel de acțiuni. Așa se explică în bună parte și procentul scăzut de reușită despre care vorbește autorul cărții. El scrie că au fost „vreo 75 de tuneluri în zona Zidului, mai puțin de 20 dintre acestea fiind încununate de succes“.

Săparea de tuneluri a fost ușurată, dar și complicată politic în același timp, de apariția unor televiziuni americane care doreau să filmeze pe viu asemenea evadări și care uneori dădeau și o mînă de ajutor săpătorilor, cărora le furnizau materiale sau bani. În cele din urmă, omul de televiziune Piers Anderton a reușit filmarea unei asemenea evadări a 27 de persoane pentru NBC. Implicarea unei televiziuni într-o acțiune care presupunea riscuri enorme pentru cei filmați și constituia și o provocare fără precedent la adresa autorităților comuniste a născut o mulțime de probleme și discuții. Difuzarea documentarului făcut de Anderton a fost amînată cu cîteva săptămîni. Dean Rusk, secretarul de stat al Statelor Unite din acea vreme, se opunea difuzării unor asemenea filme, considerînd că e vorba de chestiuni prea delicate pentru a fi abordate de presă și televiziuni. Se pare că, de fapt, omul nu înțelegea rolul televiziunii. Cînd, în cele din urmă, s-a difuzat, filmul The Tunnel a avut un impact enorm. O mare parte dintre americani și dintre occidentali, în general, au realizat oroarea reprezentată de acel zid și sacrificiile pe care oamenii erau în stare să le facă pentru a trece de el.

„Moda“ tunelurilor lor s-a cam încheiat la sfîrșitul anilor ’60, scrie Mitchell, dar au apărut altfel de metode mai mult sau mai puțin creative de trecere din Est în Vest: catapultări, baloane cu aer cald, fire de nailon cu scripeți, avioane ușoare deturnate, spargerea barierelor cu mașini blindate artizanal, îmbrăcarea de uniforme false ale grănicerilor. Nu rare au fost și schimburile de focuri dintre grănicerii din Est și polițiștii din Vest, de obicei în situații în care grănicerii comuniști continuau să tragă în fugari care deja ajunseseră în zona vestică. Polițiștii din Vest răspundeau uneori, dacă se aflau în zonă. Alteori, germani și unii, și alții, oamenii în uniformă din cele două părți schimbau vorbe între ei, iar cei din Vest le mai aruncau produse occidentale peste Zid, bine primite în Est. Mulți grăniceri est-germani au trecut ei înșiși de partea cealaltă, dezertînd. Dar nu e de neglijat că aproximativ 200 de persoane au fost ucise de grănicerii din Est în timp ce încercau să treacă în Vest.

În fine, pare că acest interesant volum a fost și foarte bine scris în engleză de către Greg Mitchell. Spun pare pentru că traducerea în română, marcată ca fiind realizată de Graal Soft SRL, e cît se poate de proastă.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.