Între banc și coșmar
Sînt pe un cîmp care arată cam cum îmi imaginez eu că arată iadul. E frig, umed și foarte urît. E sfîrșit de noiembrie, am fost la tăiat de coceni de porumb și acum ne-au adus la adunat de sfeclă. Sînt în armată și mă simt îndobitocit. Blăgău – locotenentul nostru-major – e deja beat și asta nu ajută deloc, căci alcoolul are un efect deloc pozitiv asupra faptului că el este în mod natural un bou.
Comunismul pare că nu o să dispară niciodată și eu am probleme uriașe cu autoritatea și, în plus, am un simț al umorului sarcastic și deloc potrivit cu vremurile.
Am mîinile făcute praf de la porumb și ar trebui să scormonim în pămînt după sfeclă. Mîncăm varză cu varză de trei ori pe zi și m-am obișnuit cu șobolanii cît pisicile din cazarma construită lîngă Mureș de vreo cîteva sute bune de ani.
Am fost obligați să ascultăm lucrările Congresului al XIV-lea și am ajuns să mi simt pînă și creierul de lemn. Pupincurism deșănțat, slugărnicie și delir la greu. Ceaușescu pare a fi veșnic, iar limba de lemn începe încet, dar sigur să pară normalitate.
Cred că nu avem nici o șansă și îmi imaginez cum ar fi să dezertez. Ajungem tîrziu în cazarmă. Miroase a picioare nespălate și a varză murată. Mă gîndesc că la noi acasă, în blocul CFR-ului din Craiova, era tot timpul umed și frig în apartament pe timpul ăsta. Cîteodată se făcea gheață pe pereți. Aveam mîncare puțină și proastă. Stăteam la fel de „bine“ și cu hainele, și cu încălțămintea. Îmi este foame continuu și abia aștept să mă pierd în vis.
În prezent nu trăim cele mai minunate vremuri, dar să spui că este mai rău decît era în comunism e aberant.
Da, zilele astea mă simt cumplit de lipsit de reacții. E din ce în ce mai greu pînă și să rîd de tîmpeniile Vioricăi și de demonii care par să bîntuie neîncetat mințile mult prea odihnite ale liderilor PSD și ALDE. Amestecul ăsta continuu de mîrlănie și prostie are un efect paralizant.
Totul în jurul lor conspiră să îi răpună. Nu de acum, ci de mult. De pe vremurile cînd conduceau țara sau județul îmbogățindu-se mai ceva ca în poveștile cu proști, Codrini sau Rădulești. Sînt securiști în jurul lor care le vor răul lor, securiștilor buni, care se bat pentru noi, românii incapabili să înțelegem pericolele adevărate, cum ar fi că Dragnea e vînat de inamicii mai ales străini ai țărișoarei, obsedați de cotropirea Teleormanului.
Îi văd din ce în ce mai des pe Orlando Teodorovici și pe Vâlcov la televizor. În spatele lor adesea se află logo-ul guvernului. Aroganți, șmecheri și de o nesimțire uluitoare. Niște Dani Purici care și-au ratat cariera de mimi pătrunși de spiritul dacilor preasfinți și s-au concentrat pe mimarea competenței.
Vasilica Viorica Dăncilă a terminat o facultate la care se intra cam cel mai ușor în timpurile cînd a dat la facultate și a lucrat ca profesoară de tehnică la un liceu slab dintr-un oraș foarte mic. Pe vremea comuniștilor, oamenii capabili se angajau ca ingineri, cei slabi ajungeau profesori de „tehnică“. A petrecut nouă ani la Bruxelles, este incapabilă să poarte o conversație într-o limbă străină și vorbește limba română la același nivel ca Răducioiu.
Eugen Orlando Teodorovici a primit o diplomă de la SRI fără să fi trecut niciodată pe la cursuri. A reușit să prăbușească bursa, să aibă împrumuturi bancare de peste 800.000 de euro, să fie promovat foarte rapid într-o administrație publică foarte coruptă și plină de securiști și de rudele lor (România anilor ’90) și să fie de mai multe ori ministru în ciuda faptului că toată viața lui nu a avut nici o slujbă în domeniul privat.
Darius Vâlcov a fost omul lui Băsescu la Primăria Slatina. Și-a acuzat nașul – fostul secretar general al PSD-ului –, Cozmin Gușă, că ar fi încercat să îl racoleze din partea KGB-ului. Cozmin Gușă a fost angajatorul doamnei Vâlcov – Lavinia Șandru. Vâlcov a fost filmat condiționînd prețuri preferențiale la apă, pentru voturi, și a fost condamnat în primă instanță la opt ani de pușcărie. Este „eminența cenușie“ a PSD-ului și cel mai important consilier al prim-ministrului. A fost director al uneia dintre băncile care au devalizat economia românească.
E rău că sîntem conduși de păcălicii din guvern și de cei de la televizor, dar sîntem încă bine. Dacă într-adevăr ne vom dori să scăpăm de corupție, nepotism și pupincurism o putem face deși Opoziția este încă departe de a răspunde așteptărilor noastre cam exagerate. Nu sînt îndeajuns de mulți oameni normali în politică, dar ușor-ușor ajungem acolo, iar un mandat complet al unui guvern de oameni responsabili poate pune România pe direcția bună.
Am fost conduși de șmenari, prostovani, sociopați și oameni lipsiți de coloană vertebrală pentru zdrobitoarea majoritate a ultimilor 29 de ani și încă plutim. Comunismul a fost un coșmar pentru cei mai mulți dintre noi și o chestie călduță pentru cei mai mulți dintre ei.
Acum pare că sîntem într-un banc cu mulți, mulți proști. Banc care în marea majoritate a timpului e cam trist, căci este despre noi, dar care altfel ar fi cît de cît haios, nu de alta, dar Pleșoianu, Daea și Andrușcă chiar există. Cum ne asigurăm că nu cădem într-un alt coșmar nu depinde de Dragnea, Bădălău sau Tăriceanu, ci de fiecare dintre noi. Și nu, nu este vorba numai despre vot, ci și despre ceea ce facem fiecare dintre noi ca să trăim într-o Românie care nu este nici banc, nici coșmar.
Foto: Cosmin Bumbuț
