Femeia în roșu, James Bond și Omul Negru

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Femeia în roșu, James Bond și Omul Negru jpeg

Habar nu am dacă prin alte țări se poartă festivismele și legat de sărbătorirea scriitorilor naționali, dar aș paria că noi încă sîntem campioni europeni sau, oricum, pe podium. Există o isterie a festivismului de tip naționalist care se activează în preajma unor momente cum sînt ziua națională sau ziua lui Eminescu. Omagieri, comemorări. Ani de zile am fost nevoit, în calitate de inspector școlar, să particip la festivitățile locale din 15 ianuarie, desfășurate în fața Teatrului Național din Cluj, la statuia poetului. Le știți, acelea cînd se adună reprezentanți ai instituțiilor, ascultă niște discursuri mai mult sau mai puțin sforăitoare și găunoase, rostite de politicieni și personalități „locale“, apoi depun niște coroane. De regulă, toată lumea joacă din picioare, căci afară e frig. Majoritatea covîrșitoare a publicului e formată din reprezentanții acestor instituții, mai sînt niște pensionari și vreun corp de jandarmi. Majoritatea celor de acolo n-au citit nici un rînd din Eminescu, iar dacă sînt luați la întrebări de vreun jurnalist descoperi că nu știu nimic, dar absolut nimic, unii dintre ei, despre poet, doar numele lui și al poeziei „Luceafărul“. Nu tu un vers, nu tu un alt titlu de poem. Am văzut scene comice tare, de n ar fi penibile, din acest registru. Căci, nu-i așa, important e să omagiem. În fine, tot în anii aceia am adunat și am centralizat cu sîrg activitățile care se desfășurau prin școli, pentru că ministerul solicita această informație anual. Îmi imaginez că acolo, la centru, cineva stătea și punea cap la cap activitățile din toate școlile națiunii și le citea rînd pe rînd, ca să vadă care e mai interesantă.

Dar care e tipicul de care nu putem scăpa, în mediul școlar? Nu e departe de cel al depunerii de coroane de la statuie (era să zic statuă, prietenii știu de ce…). E unul conturat pe calapodul plenarelor de partid, în care elevii se adună prin curțile școlilor sau prin sălile festive și ascultă cîteva discursuri, fie ale unor scriitori/critici „de anvergură locală“, fie ale unor profesori din școală. Uneori se mai și recită cîteva poezii, de către niște elevi puși să le învețe. E super-plicticos și nu știu cum își poate imagina cineva că aste formule pot plăcea cuiva și pot genera emoția prin care elevii să devină pasionați sau măcar admiratori ai poeziei eminesciene.

În același timp, în mod cert, formulele acestea nu l-ar face să se bucure nici pe-„al nopței dulce prinț“. Putem fi siguri de asta, pentru că a spus-o explicit în celebrele versuri ale „Scrisorii I“, cînd panoramează posteritatea dascălului: „Iar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, / Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el“. Căci despre asta e vorba, la urma urmei, despre niște false academisme, atît la statua din fața Teatrului Național, cît și în sălile festive ale școlilor.

Am mințit la început. Mai știu cîte ceva despre cum sînt omagiați în școli scriitorii naționali prin alte părți. Să zicem, un Shakespeare. M am uitat pe net să văd. Nu le e rușine, ba chiar caută să transforme academismul forțat în bună dispoziție și amuzament. Un cîine minunat, un retrievier, desemnat patronul săptămînii Shakespeare, de pildă, purtînd la gît celebrul guler, nu naște un scandal național, cu acuze că neseriozitatea terfelește marea literatură. Personaje shakespeariene plimbîndu se prin școală, coridorul Shakespeare etc. Chestii simpluțe, mici, dar care sînt așa de mari, de fapt, și de percutante. Nimic formal în ele și, cu siguranță, fără teamă de rîs, de bună dispoziție, chiar de caricatură. În paranteză fie spus, de ce ne vom fi temînd noi atîta de rîs, de buna dispoziție în momente pe care le considerăm solemne? Căci totuși, de mult a apus convingerea antică a vulgarității comicului și chiar cea dogmatică a lui Ioan Hrisostomul, care credea că doar păcătoșii rîd…

Dar nu, nu spun să rîdem de Eminescu. Doamne ferește! Dar zic să facem lucruri care să ne cadă bine prin simplitatea și autenticitatea lor. Zic, în primul rînd, că nu-i stă bine acestui poet să fie transformat în „Cîntarea României“ la fiecare 15 ianuarie. De fapt, ucis, de fiecare dată. Îi stă mult mai bine, sînt convins, în intimitatea sălilor de clasă. Acolo unde se pot face multe. Se poate, de pildă, citi foarte atractivul dicționar scris de Mihai Iovănel anul trecut pe platforma Scena9. Eu asta am făcut anul trecut. Nu, nu vă gîndiți la un ditamai tomul. Criticul a luat pentru fiecare literă a alfabetului cîte ceva relevant legat de contextul Eminescu, a disecat pe alocuri cu ironie unele tabuuri sau clișee, a pus în valoare zone umbrite. Incitant, nu? Ce credeți, nu s-ar putea pregăti cu elevii un astfel de dicționar, dacă tot e să facem ceva? Nu știu, să tragă la sorți literele și să pregătească și ei un mic glosar de termeni ai contextului Eminescu. Sau nu s-ar putea face un coridor Eminescu, așa cum spuneam despre coridorul Shakespeare, pe care să fie imagini, colaje, figurine etc.? Nu s-ar putea ca, în ziua respectivă, un elev costumat cît mai aproape de imaginea lui Eminescu să se plimbe prin școală și să ofere celor pe care îi întîlnește cîte un bilețel cu cîte un vers eminescian? Sau, mai simplu, nu se poate ca într-o oră, în data de 15 ianuarie, proful de română să îi lase pe elevi să aleagă ei, fiecare, cîte un vers care le place și să explice de ce? Să facă niște planșe cu colaje. Să caute piese muzicale care valorifică textele eminesciene. Sau să caute reclame în care există referințe eminesciene. Să facă o oră de scriere creativă pornind de la o poezie eminesciană, cum m-am jucat eu într-un an, demult, într-un liceu industrial, cu poezia „Numai poetul…“ Dar mult mai simplu se poate, desigur, construi un poem al clasei, pornind de la jocuri de tipul „Ea un înger… El un demon…“ Sau se poate citi din Viețile paralele, romanul Florinei Ilis, o secvență despre cum îi recită poetul doamnei Micle, în parcul Copou, „Venere și Madonă“. Poate că dacă nu ne-am teme să fim mai puțin scorțoși cînd vine vorba despre ea, s-ar metamorfoza și într-o Femeie în roșu (nu, nu romanul opzecist, ci filmul, comedia lui Gene Wilder, din 1984) seducătoare, care ne sucește mințile. Cînd spun ea, mă refer la literatură, firește. Sau, ca să păstrez echilibrul, într-un fascinant Bond. James Bond. Nu. Nu la Eminescu mă refer în special, ci la întregul univers ficțional al literaturii. Poate că atunci, în „anul lecturii“, n-ar fi lectura însăși un fel de Omul Negru al elevilor. Și, ca să închei în notă optimistă, sînt sigur că mulți dintre voi faceți astfel de lucruri, care sfidează uzura. De unde știu? Pentru că sînt deja și eu cu mințile sucite de Femeia în roșu.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.