Noi, „neo-kominterniștii“

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Frica lui Putin jpeg

De curînd, un propagandist pretins de dreapta (ca să nu spunem extrema dreaptă, Victor Roncea) a susținut, în două numere dintr-un cotidian, că „Forul moral al societății civile (este vorba despre Grupul pentru Dialog Social) este, probabil, cel mai tenebros grup de influență și control a (sic!) vieții politice și culturale din România“. Făcîndu-i ecou și preluînd o listă de membri vii, morți și inexistenți ai GDS, un alt propagandist, pretins de stîn-ga (Mirel Palada), scrie pe Facebook: „31 de nume. Un întreg pluton de unitate militară. Toți propagandiști vopsiți în culori anticomuniste. De fapt, toți oameni ai Securității. Informatori sau agenți sau ofițeri acoperiți…“ Propagandiștii ăștia ar fi „spălat pe creier o generație întreagă“. Și sfîrșește admirativ, cu un ochi critic la situația țării: „Trebuie să recunoaștem că au lucrat profesionist băieții.“

Ambele texte (mustind de falsuri de detaliu, scoateri din context, invenții, insinuări, denaturări) exprimă o „mare“ idee comună: că un anume grup de intelectuali ar fi condus, decenii de-a rîndul, o teribilă și foarte eficientă acțiune de subminare a vieții publice românești: respectivii s au „vopsit“ în culorile dreptei și s-au pretins anticomuniști, dar în fapt au făcut tot timpul jocul FSN-ului (de care au fost și inventați), al PSD-ului, al Securității, ba chiar al „neo-kominternului european“, astfel „controlînd“ eficient nu numai politica, ci și cultura națională. Și se pare că acțiunea „tenebroasă“ a fost eficientă, ne spun cei doi, într-un glas. Ce i drept, nu prea ne lămurim în favoarea cui: stîngistul (membru PSD) sugerează că am „spălat pe creier o generație înteagă“, presupunem în favoarea dreptei. Celălalt, invers, acuză o fesenizare ascunsă și continuă în favoarea stîngii postcomuniste (PSD) și internaționale, „neo-kominterniste“ (Uniunea Europeană). Dar nu ne îngrijorează incoerența.

Acum, chestiunile legate de falsuri și de calomnii grave punctuale și generale, prezente în textele amintite, vor fi, probabil, dezbătute în fața judecătorilor. Eu, unul, însă, membru al sinistrei organizații de la înființare, prezent pe lista neagră a propagandiștilor noștri, nu m-am putut împiedica să mă simt cumva flatat. Fiindcă, deși articolele sînt cu desăvîrșire oribile, ele aduc și un involuntar elogiu celor împroșcați cu noroi.

Mai întîi: nu-i onorant să te afli pe aceeași listă cu oameni precum Andrei Pleșu, Mihai Șora, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, regretatul Mihnea Berindei, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Dumitru, Gabriela Adameșteanu și destui alții – toți oameni care înseamnă ceva în viața publică și culturală de azi? În compania lor nu mi-e rușine să merg nici în Iad.

Sîntem, prin urmare, siniștri, malefici, dar – o spun inamicii – puternici, influenți. „Controlăm“, „spălăm pe creier“ generațiile de azi. N-aș fi crezut că sîntem atît de tari, judecînd după fapte. Da, Editura Humanitas a publicat multe cărți valoroase, dar o mare parte a românilor nu citește aproape nici o carte, sau rareori citește. Un procent uriaș de copii și adolescenți sînt analfabeți funcțional. Doamna prim-ministru, dînd exemplu acestora, e incapabilă să vorbească corect românește, chiar și atunci cînd citește niște platitudini de pe o foaie. Nici alți miniștri nu stau mult mai bine. Dacă am fi dorit să avem influență prin cărți și articole – instrumentele intelectualului – pentru a ne realiza obscurele intenții, în situația în care, chipurile, i-am avut și îi avem de partea noastră pe Soros, „neo-kaghebismul european“ (Uniunea Europeană), vechea Securitate, PCR, eventual alte rețele subterane dinspre KGB, cît și, desigur, „oculta internațională“, nu credeți că am fi făcut în așa fel încît măcar lectura să nu devină un obicei exotic pentru generația de azi? Pe de altă parte, dacă Brucan, Iliescu, Năstase, ba chiar Ponta – cum scrie V. Roncea – ne-au favorizat subversiv în diferite rînduri, pentru ce i-am mai fi criticat de atîtea ori? Ca să înșelăm lumea, va spune propagandistul de dreapta. Ar fi fost preferabil să-i lăudăm atunci?

De fapt, precaritățile de cultură politică și de cultură, în general, ale României de azi sînt, și o spun cu tristețe, cea mai bună dovadă că rolul educativ al intelectualilor biciuiți de mînia celor doi propagandiști și a altora aidoma a fost modest. Două-trei reviste cu un tiraj restrîns, acces episodic la televiziuni, prezență mai curînd discretă pe Internet nu creează impact mediatic puternic. Adevărul este că sîntem mai curînd marginali. Viețuim și lucrăm într-o enclavă culturală, cu unele peisaje atrăgătoare, dar din care, oricîte întruniri politice, manifeste, apeluri publice am face (și am făcut destule, slavă Domnului, în aproape 30 de ani), n-am reușit să ieșim decît arareori. Dacă am fi reușit, credem că România ar fi arătat ceva mai bine astăzi. A presupune că ea arată cum arată – rău – din cauza noastră e o totală absurditate.

De fapt, nerozia propagandiștilor este că fac mari eforturi să ne tragă afară tocmai din această semiobscuritate și relevanță modestă pentru marele public, creîndu-ne o imagine publică cu totul supradimensio-nată. Ascultîndu-i ba pe unul, ba pe altul, unii naivi vor începe chiar să creadă că într-adevăr e ceva de capul unora dintre intelectualii României sub raportul influenței sociale asupra păturilor largi ale populației. Că au o conspirație eficientă. Că „lucrează profesionist“ ca să modifice temperatura publicului. Că, în ciuda tuturor sciziunilor și rupturilor mai vechi și mai recente dintre ei, sînt cei care conduc țara spre dezastru, și o fac cu o disciplină cazonă. Nu economia rău administrată, nu finanțele conduse discreționar, nu prezența infractorilor în fruntea statului, nu analfabetismul unor lideri nimicesc țara, ci un „pluton“ de 31 de intelectuali. Ridicol, absurd, însă cu atît mai credibil: oamenii cred în propaganda mincinoasă nu în pofida faptului că e absurdă și stupidă, ci tocmai pentru că e absurdă și stupidă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic