Dilema think-tank-urilor

Institutul Brookings din Washing-ton, DC – probabil, cel mai prestigios think-tank din lume – este subiectul unei investigații atente, după ce a primit ca donații sume cu șase cifre, din partea gigantului de telecomunicații Huawei, fapt considerat de mulți o amenințare de securitate. Și, după asasinarea barbară a jurnalistului saudit Jamal Khashoggi din octombrie anul trecut, multe think-tank-uri cu sediul în Washington au fost somate să nu mai accepte donații din partea Arabiei Saudite.

Aceste controverse recente au dat naștere unei relatări potrivit căreia think-tank-urile din Washington se confruntă cu o criză de finanțare. De fapt, think-tank-urile tradiționale se confruntă cu trei probleme majore, care le pun într-o situație deosebit de dificilă. Nu numai că trebuie să facă față unei concurențe în creștere din partea unor think-tank-uri lucrative, cum ar fi McKinsey Global Institute și Eurasia Group, dar ele trebuie să gestio-neze și tensiunile geopolitice în creștere, mai ales cele dintre SUA și China. Pentru ca situația să fie și mai complicată, mulți cetățeni au devenit, instigați de discursuri populiste, neîncrezători față de „experți“ și față de analizele bazate pe fapte, pe care think-tank-urile le livrează (sau ar trebui să le livreze).

Vorbind de prima problemă, Daniel Drezner de la Universitatea Tufts susține, în cartea The Ideas Industry: How Pessimists, Partisans, and Plutocrats are Transforming the Market-place of Ideas, că think-tank-urile lucrative au cîștigat un loc de frunte pe piața ideilor oferind o platformă pentru gînditorii provocatori, care promovează idei de anvergură. În vreme ce multe think-tank-uri non-profit – și, la fel, universitățile și ONG-urile – rămîn „de modă veche“ în abordarea datelor, omoloagele lor lucrative prosperă găsind acea statistică ce captează, în era digitală, atenția publică. În plus, accesul la informații publice și protejate deopotrivă le permite think-tank-urilor lucrative să exploateze la maximum potențialul big data, într-un mod inaccesibil think-tank-urilor tradiționale.

Mai mult, pe măsură ce spațiul pentru dezbateri echilibrate de politică externă se restrînge, think-tank-urile riscă să devină instrumente de diplomație geopolitică. Ceea ce e cu atît mai adevărat acum, cînd relațiile SUA-China se deteriorează și capătă o coloratură ideologică.

De-a lungul vremii, guverne străine de toate felurile au încercat să influențeze în mod abil sfera politică, nu numai la Washington, dar și la Londra, Bruxelles, Berlin și în alte părți, devenind donatori importanți ai think-tank-urilor. Guvernele realizează că think-tank-urile bine conectate, care activează ca „brokeri de putere“ în relația cu establishment-ul politic, s-au confruntat, începînd cu criza financiară din 2008, cu dificultăți de finanțare. În anumite cazuri, think-tank-uri locale au fost chiar acuzate că ar fi devenit fațade ale unor guverne autoritare străine.

Vorbind de un trafic de influență dubios, acțiunile Chinei îngrijorează în mod deosebit. Președintele chinez Xi Jinping a încurajat în mod explicit think-tank-urile țării sale să „promoveze discursul despre China“ la scară globală. Și, în multe cazuri, think-tank-uri din China au devenit instrumente de lărgire a sferei de influență a țării.

Potrivit unui raport al Formațiunii pentru Afaceri Externe a Consiliului European, inițiativa chineză One Belt One Road (numită și Noul drum al mătăsii), cu coordonarea complexă pe care o implică, a creat spațiul politic perfect pentru înflorirea think-tank-urilor care „relatează povestea unei Chine de succes“. Printre acestea se numără rețele ca -SiLKS și think-tank-uri izolate precum Charhar Institute, care a înființat recent un „Comitet Național pentru relațiile China-SUA“. Ținînd cont de relațiile lor cu guvernul chinez, aceste organizații amenință să infesteze apele în care operează think-tank-urile cu adevărat independente.

Dar cea mai importantă amenințare la adresa think-tank-urilor se datorează răbufnirii populiste la nivel global împotriva „experților“ și a cercetării bazate pe fapte. După cum susțin Michael D. Rich și Jennifer Kavanagh de la RAND Corporation, în momentul de față trecem printr-o perioadă de „declin al adevărului“. Linia de demarcație dintre fapt și opinie e tot mai ștearsă, iar oamenii sînt tot mai neîncrezători față de sursele respectabile de informații și de date.

Politicienii populiști au profitat de acest fenomen și l-au amplificat, totodată, descriindu-i pe experți ca pe „dușmani ai poporului“ și numind think-tank-urile „turnuri de fildeș“ insensibile la grijile omului de rînd. Aceste presiuni conjugate erodează discursul civil, gîndirea critică și, astfel, înseși fundațiile democrațiilor liberale.

Pentru a supraviețui, think-tank-urile tradiționale trebuie să fie inovatoare, dar să rămînă totodată fidele propriilor principii. Pentru început, ele ar trebui să recurgă la capacitatea lor unică de a reuni gînditori din întregul spectru politic. Think-tank-urile pot contribui la consolidarea consensului și la încurajarea cooperării transpartinice, prin crearea unui forum în care membrii societății civile să dezbată problemele politice majore.

Nevoia ca think-tank-urile să-și reafirme rolul esențial în validarea argumentelor bazate pe dovezi evidente nu a fost niciodată mai stringentă. Chiar dacă interesele corporative influențează adesea concluziile think-tank-urilor lucrative, think-tank-urile lucrative pot și trebuie să ofere analize precise și independente, care să ajute publicul să înțeleagă lumea tot mai complexă.

Think-tank-urile trebuie de asemenea să maximizeze potențialul tehnologiei de a demasca influențele autoritare. După cum se vede, lipsa informațiilor despre guvernele autoritare e în beneficiul acestora. Un bun exemplu de abordare a acestei probleme e Asia Maritime Transparency Initiative, din subordinea Centrului de Studii Strategice și Internaționale, care a folosit imagini din satelit pentru a urmări și a demasca militarizarea și construirea de către China a unor insule artificiale în Marea Chinei de Sud.

În sfîrșit, guvernele unor democrații care împărtășesc aceleași idei trebuie să se reunească pentru a proteja statutul think-tank-urilor independente, un -stîlp de temelie al ordinii liberale. Chiar și în vremuri de restriște financiară, cînd sprijinirea cercetării independente poate părea un lux, rolul think-tank-urilor de a promova o strategie politică bazată pe dovezi evidente rămîne indispensabil.

Să nu uităm că think-tank-urile se nasc și prosperă în timpuri de criză. Așa cum Primul Război Mondial a dat naștere Consiliului pentru Relații Externe și institutului Chatam House, dezastrul nuclear de la Fukushima din 2011 a dus la formarea Rebuild Japan Initiative Foundation (acum, Asia Pacific Initiative, condusă de mine). În cele din urmă, ordinea liberală internațională nu poate exista în absența dezbaterilor politice critice. Contribuțiile think-tank-urilor sînt vitale pentru succesul acestor dezbateri. 

Yoichi Funabashi este președintele Asia Pacific Initiative (fostă Rebuild Japan Initiative Foundation), un think-tank independent cu sediul în Tokyo. 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

Foto: flickr