Tusk, românii şi viitorul Europei

Publicat în Dilema Veche nr. 778 din 17-23 ianuarie 2019
Tusk, românii şi viitorul Europei jpeg

Cît timp ne va lua oare să ne revenim din starea de graţie în care ne-a propulsat discursul fabulos al lui Donald Tusk? Omul a arătat că, într-o lume de habarnişti şi de hoţi, ştie, cinstit, ce spune. Dar ce ştie el, de fapt?

Ateneul scăldat în culorile drapelului românesc în timpul ceremoniei preluării de către România a preşedintelui Consiliului UE. Donald Tusk a picurat balsam pe inimile rănite ale românilor. Le-a bandajat sufletele însîngerate de umilinţe indicibile. I-a mîngîiat admirabil pentru ofensa parcă perpetuă la care sînt supuşi. I-a alinat după înjosirea lor fără egal, cea a  prezenţei la cîrma statului român a analfabetei, reprezentînd, ca marionetă, cleptocraţia lui Dragnea, cu tot cu beizadelele ei de nomenclaturişti şi securişti, cu tot cu neaveniţi, mari corupţi şi infractori, cu tot cu piţipoance din Videle şi de aiurea.

A vorbit nu numai tămăduitor, ci şi încîntător, în dulcele grai românesc. Le-a amintit românilor de unii din marii lor fii şi de unele din cele mai înălţătoare clipe ale neamului, ca naţiune culturală. A reliefat că ştie nu doar de măreţia artei unor genii ca George Enescu, Tristan Tzara, Nichita Stănescu sau Eugen Ionescu, ci şi de realizări şi performanţe sportive şi economice de excepţie, ieşite din mîinile şi spiritul românilor.

În context, Tusk s-a arătat convins că, în aceste șase luni, veți interpreta cu energie și înțelepciune o adevărată Rapsodie română. Că românii sfințesc locul. Că vor respecta reguli şi principii. A amintit că, în mare măsură, depinde acum de România dacă și în ce fel Europa va depăși provocările viitorului… dacă politica românească va fi pentru Europa un exemplu bun sau un avertisment sever. I-a susţinut pe cei care fac eforturi pentru a apăra valorile europene, libertatea și drepturile noastre, spunîndu-le: Continuați lupta! În fine, a evocat, spre bucuria generală, entuziasmul fără margini stîrnit naţiei, în 1986, de portarul Helmuth Duckadam în finala Cupei Campionilor Europeni, cînd, la Sevilla, Steaua București a învins Barcelona.

În consecinţă, le-a cerut românilor să apere, în România și în Europa, fundamentele civilizației noastre politice: libertatea, integritatea, respectarea adevărului în viața publică, statul de drept și Constituția… cu aceeași hotărîre cu care… Duckadam a apărat acele patru penalty-uri la rînd. Atunci, și mie mi s-a părut imposibil! Dar el a reușit. Și voi veți reuși... Vă asigur de tot sprijinul meu.

Ce poate fi mai sublim decît acest discurs rostit într-o limbă română mai pură decît vorbirea neaoşilor conducători ai cleptocraţiei? Ce poate fi mai impunător, mai plin de nobleţe decît sprijinul Europei şi susţinerea preşedintelui Consiliului European pentru obiditul neam românesc?

Dar ascensiunea mea în al şaptelea cer n-a durat, din păcate, prea mult. Brusc, m-au luat cu asalt nedumeririle. M-am întrebat dacă nu e prea frumos ca să fie şi adevărat acest mirific discurs. M-am întrebat de ce am senzaţia că, la ceremonia preluării preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene, preşedintele polonez al Consiliului European se vede nevoit să se exprime la Bucureşti codat, ca un activist din epoca de aur care se bănuia ascultat de Securitate şi înţelege că afară e jandarmul vopsind gardul, iar înăuntru leopardul. Care ştie că în frigul străzilor din jurul Ateneului e adunată Europa românească, iar în casă, în loja din spatele președintelui Comisiei Europene, al președintelui Consiliului și al președintelui României, zac infractori, precum Adrian Năstase şi tizul său, Severin, cel condamnat pentru corupție după ce a fost prins luînd o mită, fie şi fictivă, în Parlamentul European.    

Ar fi prea mult, desigur, să li se ceară unor Tusk sau Mogherini, cea absentă de la ceremonie, de parcă s-ar fi aflat şi ea, ca Liviu Dragnea, într-un revelion tardiv, al ospătarilor, să fie omniscienţi. Să ştie cum sînt vitregite azi cultura şi memoria românilor. Nu cred, totuşi, că simpaticul domn Tusk e la curent cu Duckadam, dar nu are habar de Adrian Năstase ori de Adrian Severin şi nu se întreabă oare cine i-a invitat la Ateneu spre a macula şi această ceremonie.

Presupun că Tusk era edificat că le vorbeşte românilor din ger, ca Oana Pellea şi Dan Grigore, iar nu marilor corupţi aflaţi la căldurică, în interiorul somptuoasei săli de concert. Dar nu i-a salutat expressis verbis pe rezistenţi. Şi pe protestatari. Oare de ce?

Şi oare ştia Tusk ce-i cere unui popor care n-a reuşit să scape în ultimii doi ani de cleptocraţi, deşi au ieşit oamenii cu sutele de mii în stradă pe un frig de crăpau pietrele, deşi au înfruntat şi în vară bastoanele jandarminerilor Guvernului Dăncilă-Dragnea şi gazele-crimă contra umanităţii ale bătăuşilor din subordinea lui Carmen Dan?

Oare de cîte ori se naşte, într-un mileniu, un geniu ca George Enescu? Şi de cîte ori poate apăra naţiunea românilor, aflată în luptă nu doar cu Barcelona, la Videle, ci şi cu arbitri cumpăraţi la CCR, la Ministerul de Justiţie şi în Parlament, penalty-uri ca Duckadam?

Oare nu le cere Tusk cam mult românilor? Da, ei pot da şi-au și dat umanităţii un Emil Cioran şi o Nadia Comăneci. Dar ştie oare Tusk şi cîţi au plecat, dezabuzaţi, din ţară, în ultimii doi ani, luînd calea unor Cioran, Brâncuşi, Tzara, Enescu şi Ionescu, pentru că şi mai-marii europeni i-au dezamăgit profund? Pentru că n-au mai crezut că-şi pot creşte copiii ori îngriji părinţii bolnavi în ţara infecţiilor nosocomiale? Pentru că vest-europenii n-au putut obliga mai nici o tiranie să respecte regulile civilizaţiei invocate de Tusk?

Unde au fost discursurile entuziasmante ale unor Tusk, Juncker şi ale rusofilei Mogherini în ultimii doi ani? Unde au rămas reformele pe care le-au iniţiat şi le-au pus în aplicare în Europa pentru ca Uniunea să reziste realmente asalturilor extremiste, iar România să-şi salveze statul de drept?

L-am iubit pe Tusk pentru alocuţiunea lui redăruind mîndrie şi speranţe multora. Dar detest „viitorul din faţa“ Dăncilei. Căci s-ar putea să fie al României, dacă oamenii nu-ncep să ia lumină mai puţin din întunericul lui Mircea Eliade, cît din lumina minţii unor personalităţi ca Mihai Şora.

Şi dacă nu găsesc, spre a-l parafraza pe Andrei Pleşu, fereastra din zid. 

Petre M. Iancu este jurnalist la Deutsche Welle.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.