Lista lui Cioloș

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Dintre toți politicienii români ai momentului, probabil doar Liviu Dragnea stîrnește mai multe pasiuni și discuții decît Dacian Cioloș. Dacă în cazul primului acumularea de putere și capturarea statului fac atacurile cumva previzibile, în cazul celui de-al doilea ele au mai degrabă rolul de a-l decredibiliza preventiv în așteptarea celor patru runde de alegeri de pînă la finalul lui 2020.

E adevărat, pe de altă parte, faptul că zona de confort în care se menține, prudent și permanent, dl Cioloș oferă adversarilor săi suficientă muniție fără ca aceștia să facă prea multe eforturi. Nu insist asupra încurcăturilor în care a picat fostul premier în ultima vreme, s-a scris suficient despre ele. Cert este că liderul proaspăt înființatului partid PLUS pare să nu reușească niciodată să administreze crize de relații publice.

Or, sîntem doar la debutul perioadei electorale și această inabilitate permanentă riscă să se transforme într-un handicap major pe măsură ce tonul dezbaterii publice devine mai intens. Asta aduce cu sine riscul demobilizării și apatiei în rîndul electoratului vizat de PLUS sau de orice construcție din care acesta ar face parte.

E, fără îndoială, relevant faptul că intențiile politice ale fostului premier, în pofida ezitărilor, schimbărilor de identitate și a unei oarecari neclarități, apar permanent în sondaje. În funcție de sursa cifrelor, cercetările au arătat că Lista lui Cioloș, sub diversele ei nume, a avut mereu rezultate peste pragul electoral. Însă entuziasmul ar trebui să se oprească aici. Nu e ceva extraordinar. Mai toți foștii premieri cu mandate semnificative au avut sau au un viitor politic mai mult sau mai puțin relevant. Amintesc aici de Victor Ponta, Călin Popescu Tăriceanu și Emil Boc. Chiar și Victor Ciorbea continuă să fie important, în felul său special.

Ceea ce este diferit la Dacian Cioloș e componența electoratului său. Dacă fostul șef al Guvernului ar fi CEO-ul unei companii, ar fi probabil felicitat pentru repartizarea demografică a clientelei atrase. Clasă de mijloc, tineri, oameni cu venituri relativ mari și mobilitate crescută. Board-ul companiei ar putea, de asemenea, să îi facă și unele reproșuri. Spre exemplu, monetizarea, ca să rămînem în jargonul comercial. Cum profită compania? Deocamdată compania pare să se teamă să lanseze produsul pe piață. Îl testează la nesfîrșit și aplică o politică a pașilor mici, mici de tot. Mai că îți vine să te întrebi de ce însemnul electoral al PLUS nu e un pinguin. Imperial, dar pinguin.

Cel mai mare reproș care i s-a făcut fostului comisar european a fost permanenta sa reticență la confruntări electorale. În 2016 părea sincer deranjat de asocierea cu partidele politice care încercau cu disperare să se agațe de „proiectul Cioloș“ pentru o alternativă viabilă la buldozerul pesedist care se apropia netulburat.

Sîntem la începutul lui 2019, doi ani lungi mai tîrziu, și dl Cioloș face o jumătate de pas. Negociază o soluție hibridă prin care participă și nu participă la alegeri cu forțe proprii. Pleacă și nu pleacă la Bruxelles.

Va face lucrurile astea din fruntea unei liste în care numărul de membri ai unui partid înființat acum o lună e egal cu cel al membrilor unui partid care, de la alegeri încoace, duce greul Opoziției alături de PNL. Sigur, poziția privilegiată a USR (cifre mai bune în sondaje, un istoric verificabil de inițiative parlamentare și rezistență la autoritarism) vine și din faptul că a participat la ultimele alegeri parlamentare. Surprinzător cum curajul și consecvența dau rezultate, nu?

Nu vreau să se înțeleagă de aici că nu cred în soluția unei Opoziții bine structurate și unite acolo unde este cazul și este posibil. Spun doar că soluția negociată zilele astea și care va fi probabil oficializată într-o săptămînă sau două e încă unul din foarte multele cadouri care i se fac domnului Cioloș. Nu cred că există lider politic român în istoria recentă care să fi beneficiat de atît de multă bunăvoință nu numai din partea electoratului, ci și din partea elitei românești. Scriu asta ținînd seama și de atacurile disproporționate la care este supus și pe care le menționam la începutul textului.

Din fruntea listei comune USR-PLUS (nu mă pot abține să îmi imaginez oameni întrebînd onest „USR plus ce?“), Dacian Cioloș are obligația să livreze un scor foarte bun la alegeri.

Acesta este, de fapt, principalul risc al Listei lui Cioloș, întărită acum cu USR. O campanie dezastruoasă sau un rezultat prost afectează nu unul, ci două partide, ambele aparținînd „noii politici“. Riscul major e ca tot discursul de înnoire să se prăbușească, sub propria greutate, în confuzie, recriminări și frustrare. Într-un astfel de scenariu, alternativa la „mainstream“ dispare. Nu vreau să speculez mai mult asupra urmărilor.

Pînă în momentul acesta, tipul de acțiune politică a lui Dacian Cioloș aduce izbitor cu cel al lui Dan Voiculescu. Știu, comparația e nemeritată din punct de vedere al caracterului, dar nu despre asta e vorba acum. E vorba despre o extracție permanentă de legitimitate democratică pe efortul unor parteneri externi care duc greul campaniilor electorale și al deciziilor politice. Situația e cu atît mai bizară cu cît, spre deosebire de Voiculescu, Cioloș are o reală tracțiune electorală.

La europarlamentare, fostul premier nu își joacă doar propriul viitor politic, ci și pe cel al tuturor celor care cred că se poate face și altfel de politică în România. E al doilea test pe care are privilegiul să îl dea după guvernarea tehnocrată a cărei poveste tinde să devină mitologie obositoare pe măsură ce detaliile se estompează în timp. Juriul încă deliberează în legătură cu performanțele acelui cabinet. La alegeri însă, verdictul vine pe la ora 21, iar dl Cioloș, pentru prima oară în viață, e obligat să livreze un rezultat electoral. Și e obligat să livreze unul foarte bun.

Sigur, s-ar putea spune că nu e singur în campania care vine. Nu e, evident. Însă doar un om „trage lista“, iar omul acela e Dacian Cioloș. Responsabilitatea îi aparține în întregime. Poate pentru prima oară în deja lunga sa carieră publică. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.