EDITORIALE ȘI OPINII

Distanțarea socială se transformă treptat în aversiune, în ură față de propria ta specie, apoi în mizantropie.

Cînd nu e spirt, se inventează prețuri de balamuc.

...dar poți să-l compari pe Dobrin cu Hagi, pe Messi cu Pelé și Maradona sau pe Ștefan cel Mare cu Mihai Viteazul?

Eram jurnalist la Europa Liberă, iar instituția voia să facă o faptă mai puțin obișnuită.

Decît cu unii înțelepți contemporani, mult mai bine ar merge o bere cu Seneca. Îl boscorodesc în rîndurile de mai jos, dar țin la el.

Socotesc că aceste bancuri sînt atît de inteligente încît pot deturna într-un sens ceva mai civilizat atacurile furibunde antiortodoxe.

Mătasea era singurul material care să îndeplinească toate condițiile necesare realizării hărților care trebuiau să ajungă la britanicii rătăciți sau capturați pe teritorii nemțești.

În zilele astea cînd fiecare are, poate, mai mult timp să stea cu el însuși, îmi explorez peisajele interioare.

Marile animale de pradă ale succesului, vîrfurile lanțului trofic al popularității s-au cutremurat.

Politicienii vor rămîne politicieni chiar și în timpul unei crize majore.

De fapt, independenții sînt dependenți de stat pentru că sistemul în care operează e profund viciat.

Știu că drumul e acolo, cantonul sper că n-o să dispară de tot, dincolo de ușile închise și de ferestrele casei tale e o lume, aceeași, n-am pierdut-o, încă ne așteaptă.

Eexact așa cum se întîmplă cu cea biologică, uneori și imunitatea conștiinței scade sau se prăbușește.

Toată lumea are brusc prea mult timp și la fel de multe păreri.

Nu mai există obiceiul de a se face coifuri din ziare, cînd e cald, mai ales pe stadioane.

Germania pare singurul stat din Europa care are un plan clar de relansare economică și de redeschidere a societății.

În toate crizele precedente, emoția a prevalat, ne-a extenuat și am uitat.

El a fost cel mai puternic om din istorie și, totuși, S-a lăsat umil în mîinile omuleților furioși și, desigur, deștepți.

S-a cumpărat tot. S-a cumpărat cu nemiluita. S-a cumpărat din plăcere. Cu plăcere. Fără foame.

Să ne pregătim pentru reamatorizarea multor societari ai sportului mondial.

Care este „enigma” întîmplării? Pînă în ce punct rămîne ea un „joc”, o „coincidență” și de unde începe, așa-zicînd, lecția sa ontologică?

Ca orice eufemism, senior e pîndit de banalizarea prin abuz, ba chiar de riscul alunecării în ironie.

Toată lumea a citit scrisori din antichitate, chiar dacă nu-și amintește pe loc. Asta pentru că unele au devenit mai celebre decît bestseller-urile de mai tîrziu.

Unul va fi sacrificat pentru binele altuia. O viață se va dovedi un mijloc pentru salvarea alteia.

Încercările vieții se pot depăși, uneori, și prin destinderea candidă, nefandosită, a „clipei” trăite simplu, dincolo de „indicații” sublime, de retorica aulică a suprasensibilului.

Am agățat accentul într-un pantof săptămîna aceasta și pentru că Paștele, pentru mine (probabil și pentru unii dintre voi), se leagă și de acest obicei, de a purta pantofi noi.

Virusul pe nume COVID-19 ne-a năucit pe toţi, în primul rînd, prin imprevizibilitatea sa. Disciplina cu care trei miliarde de oameni au acceptat carantina vine în principal din această revelaţie: fiecare om a înţeles că este vulnerabil şi că nu poate şti cum va reacţiona organismul său în faţa virusului.

Se tot discută în ultima vreme „cazul Germaniei” și oamenii, specialiști sau nu, își dau cu presupusul – cu un număr mare de cazuri, aproape 100.000 (la ora la care scriu) și un pic peste o mie de decese, situația pare sub control.

E foarte important să nu ne răzbunăm pe Lume. E unicul țap ispășitor pe care l-am avut dintotdeauna.

Nu am transformat noi toată planeta într-o piaţă liberă? Nu am urîţit-o prin uniformizare?

Și mă gîndesc totuși că, uite, cunosc o formă de tristețe. Ce material bogat mi se oferă acum!

Ce nu a făcut BOR a fost să încerce, măcar așa, timid, să își potolească exaltații.

Nu doar democrațiile oricum fragile sînt în pericol. Și în state cu veche tradiție democratică există riscuri pentru libertăți.

Avem probleme cu coronavirusul, evident, dar avem probleme și cu panica, poate chiar și cu dependența de veștile proaste.

Toată lumea exercită, într-un fel, încercări monahale în aceste zile. Ce probă înaltă! Oricine poate vedea lucrurile așa înțelege mai multe din ce ni se întîmplă.

Sîntem canaci contra coronavirusului.

Nu există repere pentru un astfel de shut-down prelungit al acelor acizi care ard pentru victorie, care te înţeapă în durere ca să mergi mai departe pînă cînd îl vezi pe celălalt lăsat în urmă.

Sensurile pe care vorbitorii de azi le atribuie unor cuvintele intrate în română de mai bine de un secol continuă să ne surprindă.

Repetăm foarte des: nimic nu e sigur în lumea noastră. Cu o unică excepție, desigur – moartea.

În anii ʼ80, una dintre fricile părinţilor era ca nu cumva copiii lor să fie răpiţi de secte. Nu era foarte clar ce însemna o sectă.

Dacă tot e vorba de extinderea domeniului luptei, am găsit printre hîrtiile mele o poezie de acum zece ani, în care văd că e vorba despre arheologie. Nu e de neiertat, mai ales că mi se întîmplă foarte rar. Cu gîndul la următorul șantier, o copiez aici. Sper să nu fie cu supărare.

Primele mașini prezidențiale au fost comandate de președintele William Howard Taft, patru la număr, pentru adăpostirea cărora a fost construit și un garaj la Casa Albă.

Cînd am intrat și eu, ca toată lumea (mai ales lumea de peste 65 de ani), în „distanțare socială”, prin rămînere aproape permanentă la domiciliu, fericit n-am fost deloc. Fără să fiu prea amator de ieșiri, totuși nu mi-a căzut bine să fiu silit să renunț la plimbări, în afara celor din jurul blocului, la întîlniri cu cîte un prieten în oraș, la vreo după-amiază sau seară la un spectacol, ba chiar și la colindatul mai mult la întîmplare prin vreun mall.

Pentru a depăși criza prin care trecem se face apel, pe bună dreptate, la solidaritate, la grija acordată celui de lîngă tine, la spiritul comunitar, la cooperarea  tuturor, spre binele tuturor. Din păcate, solidaritatea nu pare să fie virtutea noastră majoră.

De vreme ce nimic nu scapă de atingerea virusului fatal, era inevitabil ca și cuvintele noastre, ale tuturor, să se resimtă. Lingviștii, sociologii, psihologii se confruntă cu un impozant val de materie primă neprelucrată, cu noi teritorii de cercetare, cu o nouă interogație de specialitate.

Pandemia de coronavirus ne-a surprins pe noi, oamenii, nepregătiți: nepregătiți economic, nepregătiți politic, nepregătiți medical, nepregătiți moral și psihologic. Ceva va trebui schimbat aici.

Eu am continuat să zic bancuri „denigratoare la adresa tovarășului Ceaușescu“, deși mi-a fost atrasă atenția de către proful de sport, care e și șeful de la tinerii comuniști.

Romanticul (transcendentalist) american Ralph Waldo Emerson folosește, în cîteva rînduri, în eseurile sale celebre, termenul de „Beautiful Necessity“ /„Minunata Necesitate“.